În această săptămână, la podcastul „Ai vreme să vorbim?”, singura emisiune de poezie și muzică folk, a venit Valeriu Argăseală. Cunoscut pentru implicarea sa în fenomenul fotbalistic românesc, iubit de mulți, ignorat de prea puțini, Valeriu Argăseală acceptă rar să vorbească despre el, despre familia sa, despre ceea ce poartă în suflet, atunci când nocturna se stinge. Și a venit la întâlnirea de azi în calitatea sa, deja recunoscută de atâția, de creator de versuri. De om care scrie și care, de la un timp, nu se sfiește să le și arate celor din jur câte ceva din ceea ce creează.
Cu volumul său de poezii, lansat anul acesta, și cu inima plină de povești mult mai frumoase decât orice pase, driblinguri și ratări cu poarta goală. Poate doar la fel de frumoase ca golurile decisive să fie aceste povești ascunse în spatele reflectoarelor!
Veniți la întâlnirea cu un om sensibil, care se chinuie, în viața de fiecare zi, să își mai mascheze din vulnerabilități și din spiritul poetic, pentru a rezista cum se cuvine și pentru a rămâne în prima linie a sportului din România, acolo unde, e clar, se simte apărat și ferit de singurătate.
„Cred că am avut foarte multe experiențe, unde la început am fost rănit, dar după aia mi-am dat seama că schimbarea nu pot s-o cer de la cei cu care intru în discuție sau cu care intru în contact. Schimbarea trebuie să vină de la mine. Dăruind oamenilor dragoste și iubire, chiar dacă nu primești pe moment același răspuns și nu-ți plătesc cu aceeași monedă, cu siguranță nu se escaladează o stare care ți-ar face mult mai mult rău”, a spus Valeriu Argăseală în cadrul emisiunii „Ai vreme să vorbim?” cu Ana Maria Păunescu.