Agricultorii români se feresc să mai cultive tutun, deși această cultură era în trecut destul de întâlnită în țara noastră.
Județul Dolj, spre exemplu, care are o tradiție în cultura acestei plante, aproape nu mai are astfel de plantații, mai ales pentru că o recoltă bună se obține greu.
O veste bună ar fi creșterea subvenției pentru producători, ceea ce a dus la o creștere sensibilă a suprafețelor cultivate, însă prețul de achiziție pentru tutun este încă nesatisfăcător, notează Observator.
Pentru Ion Căpăţână cultura de tutun nu mai are secrete. De când se ştie a muncit ogorul ca să scoată tot ce mai bun din el. Omul munceşte câteva hectare în comuna Daneţi din Dolj. Tutun are numai pe jumătate de hectar. Preţul cu care îl vinde nu îl încurajează să planteze pe suprafeţe mai mari. Cultura nu e pretenţioasă, însă are nevoie să fie irigată şi ajutată cu îngrăşământ. Mai ales că subvenţia de la stat se încasează numai în condiţiile în care se valorifică o cotă de minim o mie de kilograme de tutun uscat, per hectar.
Fiecare etapă se face manual şi cu multă sudoare, spune agricultorul. Nu e de mirare că sunt tot mai puţini cei care cultivă tutun. Dacă în anii 90, în satele cu tradiţie erau uscătorii specializate, odată închise acestea, oamenii îşi usucă acum tutunul cum pot – pe garduri, în pod, în foişoare improvizate. Ruinele unei foste uscătorii sunt mărturia declinului unei idustrii.
Creșterea subvenției pentru tutun a dus la un mic reviriment al industriei. Dacă în 2020, subvenția la hectar era de 3.500 de lei, anul acesta a ajuns la 20.000 de lei.
Crescând subvenţia am reuşit să creştem şi numărul de producători şi suprafaţa cultivată. Eu zic că trendul o sa fie ascendent, spune Ovidiu Obleagă de la Direcția Agricolă Dolj.
Într-un an bun, de pe un hectar cultivat cu tutun se obţin circa 1.000 – 1.200 de kilograme de tutun uscat, mai notează sursa citată.