Românii care au cumparat un produs defect sau neconform vor beneficia în curând de o modificare importantă în drepturile lor, conform unui proiect de lege adoptat marți de Parlamentul României.
Potrivit acestui proiect, dacă un consumator constată în termen de maximum 30 de zile că un produs achiziționat nu este conform, are dreptul la înlocuirea acestuia cu un produs nou. Astfel, consumatorii vor avea opțiunea de a alege între repararea sau înlocuirea produsului.
Concret, noul proiect de lege prevede că consumatorii vor putea solicita înlocuirea directă a bunurilor „în cazul în care se constată neconformitatea acestora într-un timp scurt după livrare, fără a depăși 30 de zile calendaristice”.
În teorie, consumatorii vor avea posibilitatea de a alege între repararea sau înlocuirea produsului. Totuși, în practică, majoritatea comercianților optează inițial doar pentru repararea produsului, ceea ce face ca procesul de înlocuire să devină dificil și să dureze un timp îndelungat chiar daca acesta a fost cumpărat de nou dintr-un magazin autorizat.
Această modificare a fost propusă pentru a proteja consumatorii în situația în care se constată că un produs prezintă neconformități într-o perioadă de maximum o lună de la livrare.
Potrivit inițiatorilor proiectului, aceasta sugerează că produsul avea deja un defect în momentul achiziționării și consumatorul trebuie să fie protejat prin înlocuirea acestuia.
Înainte ca proiectul de lege să poată fi aplicat, trebuie să fie promulgat prin decret prezidențial și publicat în Monitorul Oficial. Abia atunci clienții magazinelor vor putea beneficia cu adevărat de aceste drepturi sporite în ceea ce privește înlocuirea produselor neconforme.
Prin ordonanță de urgență, sub amenințarea procedurii de infringement din partea Comisiei Europene și cu intrare în vigoare de la 1 ianuarie 2022, Guvernul a introdus o serie de condiții privind vânzarea și garanția bunurilor, inclusiv ale celor cu conținut digital.
Aceste condiții se bazează pe dispozițiile de fond ale Directivei (UE) 2019/771, care acoperă principalele diferențe dintre normele obligatorii de protecție a consumatorilor la nivel național, ca urmare a transpunerii normelor minime de armonizare prevăzute în Directiva 1999/44/CE de către statele membre.