Aproximativ 15.000 de oameni au participat la mitingul profesorilor, nemulțumiți de ultimele negocieri cu guvernanții. Majoritatea protestatarilor a cerut salarii mai mari, nu bonusuri oferite de câteva ori pe an. Liderii sindicatelor din educație au anunțat că greva generală din școli continuă.
Elena Furtună este profesor de geografie de mai bine de douăzeci de ani. Aceasta spune că situația nu mai cere amânare.
„Situația este rezultatul unei evoluții care durează de peste 25 de ani. Sunt în sistem de peste 25 de ani și am ajuns la limită. Nu este vorba doar despre bani, ci și despre statutul pe care noi îl avem în societate, care s-a degradat constant. Nu mai putem educa copiii în condițiile acestea, oricâtă vocație am avea, oricât de mult ne-am dori să îi avem la ore. Cei care ne conduc ar trebui să înțeleagă că este un punct de cotitură în ceea ce se va întâmpla mai departe. Lăsăm toate ușile deschise și depinde doar de ei”, a spus profesoara de geografie.
Cadrul didactic este de părere că cei din învățământ au fost umiliți prin propunerea bonusurilor oferite în tranșe.
„Ne-am simțit umiliți, de parcă au făcut-o special cu aceste vouchere. Nu suntem asistați social. Avem ani de formare în care ne-am tocit coatele pe băncile facultăților, pe la cursurile de formare. Ne dăm interesul la clasă. Avem nevoie de condiții decente de trai, în primul rând. Nu vreau să mă gândesc în fiecare lună dacă pot să-mi plătesc facturile. Nu vreau să-mi mai plătesc cursurile de formare din banii mei. Eu mă formez pe banii mei. Părinții, societatea, nu știu toate aceste lucruri. Eu investesc în formarea mea, nu cei care ar trebui să o facă. Ceea ce ne-a oferit este inadmisibil”, a adăugat profesoara.
La rândul său, Mihaela Benea este profesor în învățământul primar de aproape treizeci de ani. Profesoara spune că cei din învățământ nu cer bani în plus, ci ce li se cuvine.
„Sunt cadru didactic de 30 de ani. Ce au făcut guvernanții aseară, ce ne-au promis… ne-au încadrat în categoria asistaților social. Eu vreau salariu, nu vreau pomană. Nu cer nimănui nimic în plus, decât ceea ce mi se cuvine. Ne-au oferit niște vouchere. Nu, noi nu vrem să fim asistați sociali. Nu vrem pomeni. Vrem ceva concret, vrem recunoaștere nu numai pentru noi, dar 2% din PIB este o rușine. Nu se poate face o Românie educată cu 2% în condițiile în care școlile sunt cum sunt, cadrele didactice au probleme. Așa nu se poate și atâta timp cât vom fi tratați în felul acesta, guvernanții nu înțeleg că nu ne vor dezbina, ci ne vor învrăjbi mai tare.
Vă spun sincer, părerea mea este că mizează pe faptul că întotdeauna cadrele didactice au fost oameni de bun simț, că vor renunța, că vor ceda, că presiunea părinților și a copiilor va fi mare, vin examenele. Educația nu mai poate merge așa: cu toaleta în curte, cu tabla spartă și cu cadre didactice prost plătite.
Absolvenții de facultăți, cei buni, nu se gândesc să intre în învățământ și să predea mai departe cunoștințele lor celorlalți, or așa nu se mai poate. Întotdeauna se dă vina pe profesori, dar trebuie să ne uităm și la cei din jur. Treaba cu „învățământul este o prioritate națională”, care este pusă în toate programele de guvernare și nu este respectată niciodată este bătaie de joc”, a spus învățătoarea.
CITEȘTE ȘI: