Situația adăposturilor antiaeriene din municipiul Iași nu este una încurajatoare în cazul unui eventual conflict care va presupune bombardarea capitalei Moldovei de către avioane inamice. Pe hârtie, Iașul are peste 150 de adăposturi antiaeriene, însă cifrele nu corespund nici pe departe realității din teren.
Localnicii spun că cele mai multe astfel de spații, aflate la parterul blocurilor construite încă din anii ’80 în Iași, au fost transformate în boxe. Deși pe lista adăposturilor de protecție civilă apar străzile unde s-ar afla acestea, la adresa efectivă nu există nici vreo inscripție care ar putea să indice prezența unui astfel de adăpost: triunghiul albastru în pătratul portocaliu. Am fost și în două adăposturi realizate recent: unul într-o clădire nou-construită, unul prin renovarea subsolului unei clădiri mai vechi. Ambele la Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad”.
Conform reprezentanților Primăriei Municipiului Iași, multe dintre adăposturile antiaeriene care figurează în listele oficiale ale Direcției pentru Situații de Urgență și la Ministerul Apărării Naționale nu sunt complet funcționale. În cazurile în care spațiile nu au fost ocupate de către locatari, sunt probleme de infrastructură care nu au fost rezolvate: nu există un sistem care să asigure ventilație, apă curente sau toalete. Toate obligatorii, conform legii.
Responsabilitatea este împărțită: deși adăposturile sunt în administrația Primăriei, iar aceasta nu a realizat investiții de întreținere a tuturor funcționalităților, nici localnicii nu au încercat să păstreze destinația spațiilor.
”Marea lor majoritate pot adăposti în caz de situații de urgență persoanele care sunt arondate în imobilul respectiv sau alte persoane care sunt în zonă. S-ar preta și niște investiții în conformitate cu legea, cum ar fi aparate speciale de filtrare a aerului. Acest lucru nu știu dacă s-a făcut în România, vreo investiție serioasă din acest punct de vedere”, a declarat Sebastian Buraga, purtător de cuvânt al Primăriei Municipiului Iași, pentru Gândul.
Jurnaliștii Gândul au mers la majoritatea adreselor din listele oficiale ale adăposturilor aflate în cartierul CUG al Iașului, pentru a vedea dacă acestea mai sunt funcționale. Deși blocurile au fost construite aici, în marea lor majoritate, după anii ’87, chiar ’90, nu există niciun marcaj care să indice că adăposturile ar mai fi funcționale. De fapt, în mai multe materiale realizate în presa locală despre aceste adăposturi, singurele refăcute parțial au fost identificate în centrul orașului.
Legislația precizează că toate construcțiile noi trebuie să aibă astfel de adăposturi în subsol. Ele nu figurează oficial pe lista de adăposturi antiaeriene, dar surse din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții ne-au precizat că reglementările sunt stricte și, la ridicarea noilor blocuri, cu siguranță s-a ținut cont de ele. Scopul acestora este să poată adăposti persoanele cazate în apartamentele din aceeași construcție.
Pe același principiu, ultimul cămin finalizat în urmă cu doi ani al Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, căminul A5, are un astfel de adăpost care poate găzdui aproape 200 de persoane, conform reglementărilor de spațiu. În caz de urgență, numărul celor care pot încăpea în labirintul subteran poate fi chiar dublu.
Reporterii Gândul au fost în acest adăpost, alături de prorectorul responsabil cu activitatea didactică al USV Iași, prof. dr. Vasile Stoleru, care ne-a prezentat integral adăpostul antiaerian.
Adăpostul se întinde la parterul întregului cămin, are o ieșire principală și una de urgență, în cazul în care una dintre căile de acces s-ar bloca în urma unui bombardament sau a unui cutremur. Ușile ranforsate sunt amplasate la intrare, iar tot spațiul din interior este compartimentat în mai multe încăperi. Există și patru toalete, sursă de apă curentă și iluminat de urgență cu sursă alternativă de alimentare.
„Încăperea de la Căminul 5 (n.red. – cel mai modern cămin) este prevăzută cu sistem de iluminat, sistem de ventilație, cu filtru care este schimbat la șase luni, chiar dacă nu este utilizat, este verificat constant, toaletele sunt prevăzute pentru tot ce înseamnă zona de protecție de la cămin.
Avem intrare și ieșire separată, ca să nu fie probleme. Sperăm să nu avem niciodată nevoie de adăpost, dar suntem pregătiți”, a declarat Vasile Stoleru, pentru Gândul.
Mai mult decât atât, pompa care împinge aer proaspăt prin filtrele instalate are un motor care poate fi acționat manual, cu manivelă, în cazul în care s-ar lua curentul complet în urma unui cutremur sau atac.
În campusul Agronomiei există cinci cămine, iar trei dintre acestea au adăposturi antiaeriene. În celelalte două cămine unde există adăposturi, ele au fost inserate după ce universitatea le-a renovat complet. Modernizarea unui cămin pentru amenajarea unui astfel de spațiu a costat aproximativ 450.000 de lei.
În campusul Universității de Științele Vieții sunt cazați circa 1.750 de studenți, iar în adăposturile antiaeriene ar încăpea 500, respectând la limită reglementarea cu un metru pătrat / persoană. În caz de nevoie, numărul poate crește considerabil.
Citește și: