Cazurile recente de violențe în unitățile de învățământ au demonstrat că gradul de siguranță pe care școlile din România îl oferă atât elevilor, cât și profesorilor lasă de dorit. Un studiu al Fundaţiei World Vision România atrăgea atenția încă de acum câţiva ani asupra faptului că 71% dintre elevii români au fost martorii sau chiar victimele violenţelor din școli.
De asemenea, Federaţia Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret” a solicitat Guvernului să intensifice măsurile de prevenire a actelor de violenţă la nivelul unităţilor de învăţământ şi să înăsprească legislaţia în vigoare privind siguranţa în şcoli.
Având în vedere aceste premise îngrijorătoare, GÂNDUL a întrebat invitații din cadrul emisiunilor ce măsuri consideră că ar trebui impuse pentru sporirea siguranței în școli.
Un aspect pe care majoritatea invitaților l-au menționat este necesitatea educației de acasă. În completarea acesteia, Cornel Ilie, solistul trupei Vunk. a recunoscut în calitate de părinte a doi copii că susține creșterea unui grad foarte ridicat de securitate în școli. Dumitru Nancu, directorul FNGCIMM, fiind și cadru didactic, consideră necesar și ”un sistem de monitorizare a activităților din afara spațiului de învățământ”.
Iată ce au răspuns invitații la ÎNTREBAREA SĂPTĂMÂNII: Ce măsuri credeți că se impun pentru sporirea siguranței în școli?
”Având în vedere că și eu sunt tată, sunt părinte de fetiță de 8 ani, trece în clasa a 2-a, Cezar are 4 ani și e încă la grădiniță, mă interesează foarte tare subiectul ăsta. Oricât de strict ar părea sau oricât de strictă ar fi vreodată siguranța asta impusă, dacă se poate chiar ca la aeroport să existe sistem de trecere cu tot, ghiozdan, să vezi dacă are, nu știu, arme albe, metal ș.a.m.d., eu sunt pentru orice măsură drastică, pentru că ne lovim de mentalitățile unor copii care habar n-au despre ce se întâmplă. Sunt mult prea teribiliști, văd exemple foarte proaste pe net, că mulți au exemplele proaste ca exemplu, nu pe cele bune, dar să nu uităm că de fapt copiii aceia când pleacă și ajung la școală, pleacă de acasă și că de fapt cred că și părinții trebuie să fie mult mai atenți ce fac copiii lor. Mulți poate trec cu vederea că spun n-are cum să facă al meu așa ceva. Toți copiii aceștia care fac niște belele sunt copiii cuiva care a spus n-are cum al meu să fie, să ajungă așa și ajunge. Cred că în ambele tabere trebuie să crească mai multă atenție și la părinți față de copiii lor, la semnale, ce comportament au și în școli, da, cât se poate de dură să fie securitatea. Sunt fan.”
”În primul rând, eu cred că ar trebui ca autoritățile locale să se implice mai mult în protecția copiilor în aceste școli, pentru că prin sistemul educațional, prin școală nu se pot plăti bani suficienți pentru paza acestor locuri de intrare în școală. Și pe de altă parte, cred că trebuie procedurat foarte bine acest acces în școlile din România.”
”Referitor la siguranța în școli, primăriile de sector, inclusiv Primăria Generală, care are în subordine o serie de facilități ce deservesc elevii, în primul și în primul rând ar fi paza. În al doilea rând ar fi monitorizarea inclusiv pe holurile școlilor, intrările și zonele periculoase din zona școlilor, pentru că vorbim de treceri de pietoni, vorbim de zone infracționale alăturate unei școli. Lucru care se poate întâmpla, nu e dorit, nu e necesar, dar cu asta ne confruntăm zilnic în București.
Deci aș spune că în primul și în primul rând paza. Primăriile de sector au la dispoziție două elemente ce servesc acestui scop. Unul este poliția locală aflată în subordinea primarului de sector sau primarului general. În al 2-lea rând, achiziționarea de servicii de pază de către firmele private sau de către firme ce aparțin Consiliului Local sau General al sectoarelor, respectiv municipiului București. De asemenea, aș pune poate în ultimul și poate nu pe ultimul loc, educația și implicarea comunității, de la părinți, copii, vecini ai unităților școlare. Mi-aduc aminte când eram copil că nu puteai face un necaz fără să afle de la directorul școlii, vecinul, administratorul blocului și la final apăreau și părinții care rezolvau și închideau revoluția în sânge. Copiii au nevoie de comunitate. Comunitatea nu poate supraviețui fără copii.
Rolul nostru, al tuturor, este extrem de important. Inclusiv când vezi că aruncă cineva o hârtie de pe stradă sau un muc de țigară din mașină, întotdeauna comunitatea generează siguranță. Și aici nu ne referim doar la poliție sau jandarmerie, sau oricine altcineva ce are atribuții ce privesc siguranța persoanei. Noi toți trebuie să ne implicăm. Poate asta e cel mai important lucru.”
”Sincer, cred că avem nevoie poate de mai mulți paznici în școală și poate de niște ore în care să învățăm că inclusiv colegii între ei trebuie să fie mai drăguți, să nu se mai bată. Am mai văzut cum e situația prin școli, dar cred că totul pleacă de la cum îi învățăm pe copii.”
”Da, este clar că avem o problemă în toate. Eu, atât ca părinte, dar și în calitate de cadru didactic, observ că siguranța în școli lasă de dorit.
Primul lucru cred că ar fi întărirea obiectivelor de pază, pentru ca orice instituție de învățământ să reprezinte un obiectiv de pază și nu cred cu firme private, ci mai mult cu poliția locală, jandarmeria, pentru că mai ales acolo, la sectorul juvenil, lucrurile sunt din ce în ce mai…Deci este clar că autoritatea publică locală, fie că vorbim de primărie, inspectoratele școlare, trebuie să întărească paza în instituțiile de învățământ și bineînțeles, o monitorizare printr-un sistem și de monitorizare a activităților din afara spațiului de învățământ, pentru că acolo practic sunt în această perioadă foarte multe aspecte care duc, ați văzut și dumneavoastră fie la agresiuni fizice, dar mai ales la ceea ce se comercializează.”
Citește și: