VIDEO | Palatul Telefoanelor, simbolul modernismului interbelic (DOCUMENTAR)

Palatul Telefoanelor este o clădire aflată pe Calea Victoriei. Simbol al modernismului din perioada interbelică, acesta a reprezentat un punct de cotitură al arhitecturii bucureștene. Prin intermediul semnificațiilor sale istorice și arhitecturale, a devenit un reper al viziunii despre vechiul oraș.

Palatul Telefoanelor are o înălțime de peste 52 de metri și a fost construit între anii 1929-1933, într-un stil specific turnurilor zgârie-nori din America. Palatul are caracteristici reprezentative stilului Art Deco, pentru că telefonul era considerat un simbol al progresului și al încrederii în viitor.

Pe locul unde s-a construit sediul societății s-a aflat inițial terasa Oteteleșteanu, una dintre cele mai căutate grădini din oraș, de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceasta era frecventată de nume importante ale culturii româneşti precum Ştefan Octavian Iosif, George Coşbuc sau Ion Minulescu. Terasa era cunoscută pentru mâncarea bună și multă, dar și spectacolele oferite de cele mai bune voci din țară de la acea vreme.

EXTERNE Ciclonul CHIDO a lovit Mayotte, pe coasta Africii. Ce s-a întâmplat cu cei 9 români aflați pe insulă

13:30

EXTERNE Emoție. Haos. Solidaritate. Presa din Germania laudă EROISMUL salvatorilor, după atacul de la târg. Trei cuvinte SALVATOARE, scrise pe fața victimelor

13:27

În anul 1931, terasa a fost cumpărată de Societatea Anonimă Română de Telefoane care urma să își ridice propriul sediu pe acest loc, pentru suma de 39,5 milioane de lei. Edificiul a fost al doilea zgârie-nori realizat de companie americană de telefonie în Europa. Proiectul a fost realizat de o echipă de arhitecți străini, printre care Edmond Van Saanen Algi, care a contribuit și la construirea clădirii Academiei de Studii Economice din București, dar și doi arhitecți americani, Louia Weeks și Walter Froy. Acestora li s-a cerut să proiecteze o clădire care să rivalizeze cu zgârie-norii idn New York.

Palatul Telefoanelor a fost una dintre primele clădiri din capitală construită pe schelet de oţel

Astfel, construcțiile Palatului au început pe o suprafață de peste 2.200 mp. Lucrările au durat cinci ani, astfel că această clădire a fost finalizată în anul 1934 și tot atunci a fost și inaugurată, în prezența regelui Carol al II-lea. Acesta a ținut un discurs și se arăta foarte sigur că această clădire va fi un avânt în viața economică a țării și asta pentru că toată lumea a putut constata că cel mai important factor de progres în viața modernă îl constituie comunicațiile.

Palatul Telefoanelor a fost una dintre primele clădiri din capitală construită pe schelet de oţel, lucrare realizată de Uzinele şi Domeniile de Fier de la Reşiţa, astfel că inaugurarea clădirii a stârnit curiozitate și bucurie în rândul bucureștenilor. Ascensoarele străine, primele de acest fel din România, aveau o viteză de 2,5 metri pe secundă. Clădirea a fost proiectată pentru 700 de funcționari, fiind cel mai mare imobil dedicat serviciilor poștale. Numai în București existau peste zece mii de abonați la telefonie.

La Palatul Telefoanelor, Edmond Van Saanen Algi a fost și cel care a desenat mobilierul pentru recepție, hol, sala de consiliu, biroul președintelui și al directorului general și al sălii de conferințe.

Cladirea a rezistat cutremurelor și celui de-al Doilea Razboi Mondial și a fost preluată, în perioada comunistă, de către Ministerul Poștelor și Telecomunicațiilor, după ce Societatea de Telefoane a fost naționalizată.

Palatul a fost și ținta bombardamentelor aviației germane din noaptea de 24 spre 25 august 1944, care aveau misiunea să distrugă comunicațiile din București. Din fericire pentru această clădire, bombele au căzut pe Teatrul Național, care în prezent mai are doar fațada de la hotelul Novotel. Ulterior, Palatul Telefoanelor a fost afectat de mai multe evenimente, cum ar fi cutremurele din 1940, 1977, 1986 şi 1990, iar în anul 1995 s-a început o amplă consolidare a structurii sale, după proiectul specialistului în structuri, prof. ing. Alexandru Cişmigiu, realizată de firma de proiectare „Proiect Bucureşti” şi care a durat 10 ani. Proiectul a fost premiat la încheierea sa de către Ministerul Culturii și Cultelor. Cu toate acestea, palatul nu și-a încetat activitatea, astfel că lucrările de consolidare și munca s-au desfășurat în paralel. Lucrările de consolidare au presupus și decopertarea completă a placajului decorativ, iar piesele originale de placaj au fost înlocuite total cu altele noi, din marmură de Podeni. Faţă de aspectul iniţial, clădirea a fost lărgită prin supraînălţarea corpului din spate, astfel că de la 2 etaje a ajuns la 4 etaje şi s-au adăugat noi spaţii turnului principal.

În cele din urmă, palatul a fost clasat de către Ministerul Culturii ca monument istoric de categorie B și s-a menționat că holul clădirii, placajele exterioare, dar și etajul al 8-lea, acolo unde, în perioada interbelică se afla sediul administrației, trebuie să rămână neschimbate.

În prezent, clădirea Palatului Telefoanelor se află în proprietatea Telekom România.