VIDEO INTERVIU | Povestea necunoscută a metroului bucureștean, spusă de inginerul ales de Ceaușescu să-l construiască: „La Gara de Nord avem o altă stație dedesubt umplută cu pământ”

Octavian Udriște este singurul feroviar în viață dintre cei cinci ingineri selectați de Nicolae Ceaușescu să pună pe picioare visul său de a avea un metrou românesc sută la sută, „fără ruși și americani ca la Praga”. Dragostea pentru trenuri a căpătat-o în copilărie atunci când a descoperit Mocănița, în Vijnița, în localitatea bunicii. Atunci a știut că marea sa pasiune sunt trenurile și și-a dedicat viața transportului feroviar românesc decenii întregi.

• Distrugerea cu premeditare a transportului feroviar: „Miniștrii Transporturilor, în marea lor majoritate, aveau interese în transportul rutier”.
• Cum s-a făcut metroul din București: „ La Gara de Nord, avem dedesubt o gară umplută cu pământ, unde scârțâie vagoanele, nici ungătoare nu a vrut Ceaușescu să pună”.
• Vizitele soților Ceaușescu la metrou: „Nu trebuia să spunem nimic despre Leonida, totul trebuia pornit de la Ceaușescu”.

Octavian Udriște a fost unul dintre cei doi factori decisivi în punerea în funcţiune, în 1979, a metroului bucureștean și apoi a devenit director tehnic şi director general al Metrorex (1985-1996).

ACTUALITATE Paul Stănescu anunță că noul guvern va fi condus de Marcel Ciolacu: „Da, va fi premier”

11:34

POLITICĂ Klaus Iohannis: „Sunt consternat de atacul terorist de la #Magdeburg, unde oameni nevinovați au fost uciși și răniți”

11:29

Într-un interviu pentru GÂNDUL.RO, legendarul inginer care recent a împlinit vârsta de 86 de ani, a povestit etapele prin care a trecut metroul până să devină realitate. Totodată, acesta vorbește și despre starea deplorabilă în care a ajuns transportul feroviar din România în ultimii 30 de ani.

Octavian Udriște, o viață dedicată șinelor

Începuturile mele feroviare datează din anii 1929, cu Mocănița. În continuare, am dat la Institutul de Căi Ferate, care era înființat după modelul sovietic, cu cinci facultăți. Eu am mers la Mecanică, secția locomotive. Când am terminat școala în anii `52, mama, care era nemțoaică, mă îmbrăca nemțește și îmi punea pe cap o șapcă de schior, tip nemțesc. La școală, mi-a confiscat-o directorul, pentru că în opinia sa era fascistă. Relația proastă pe care am avut-o cu conducerea școlii a făcut să nu fiu repartizat la învățământ superior, așa că am fost repartizat la 17 ani ca tehnician la întreprinderea regională de electricitate Sibiu”, povestește Udriște.

În `58 a terminat secția de locomotive și a fost repartizat la depoul triaj. A ajuns la Brașov și a început stagiile pe locomotivă: lăcătuș, electrician, fochist la manevră, iar visul din copilărie creștea. Era poreclit Gigi Neamțu, datorită originilor mamei sale.

„L-am plimbat cu locomotiva pe Gheorghe Gheorghiu Dej”

Octavian Udriște își amintește că, acum mai bine de 60 de ani, prima locomotivă Diesel din România pleca în prima cursă din Gara Brașov. Tânărul de atunci era desemnat să organizeze așa-numitele curse speciale.

„Am avut mereu răspunderea conducerii acestor trenuri speciale. Venea telegrama de la București și se cerea că la ora nouă este nevoie de două locomotive revizuite, însoțite de mine. I-am plimbat atunci pe Gheorghe Gheorghiu Dej, pe Novotny”, își amintește inginerul Octivian Udriște.

„Locomotiva cu abur era legată de om”

Primul contact l-a avut cu Mocănița, pe meleagurile din Cernăuți, în Vijnița.

„Față de locomotiva normală, locomitiva cu abur îți aduce satisfacții. Ea nu poate funcționa fără om, fără fochist. Ești legat de ea și ea avea nevoie de tine. Legătura este atât de mare încât îți facea plăcere ideea că nu puteți  funcționa unul fără altul. Atunci când ești pe locomotiva electrică, apeși pe un buton și pleci. Dar tracțiunea cu abur rămâne doar pentru nostalgici”.

Regretul lui Octavian Udriște este că România nu mai are nici o locomotivă cu abuz în stare funcțională, care să fie folosită pentru trenuri turistice, așa cum au alte state. Nici societatea de turism feroviar nu mai este funcțională, acum fiind în insolvență.

Trebuia să păstrăm astfel de locomotive, în toată lumea există. Se fac trenuri turistice de dragul locomotivelor cu abur. Nu au productivitate, nu au eficiență atât de mare. Viitorul este electrificarea, însă electrificarea nu se face de astăzi pe mâine. Iar soluția intermediară au fost locomotivele Diesel.

Octavian Udriște

„Transportul feroviar a fost distrus cu premeditare”

Octavian Udriște este dezamăgit de ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani în transportul feroviar. 

„Miniștrii Transporturilor, în marea lor majoritate, aveau interese în transportul rutier. După anii ’90, și-au luat în leasing autobuze, autocamioane și au început să facă o concurență căii ferate, dispunând de o rețea cu infrastructură rutieră în care nu au investit nimic”.

Calea ferată a fost neglijată cu premeditare din cauza intereselor politice, spune Udriște.

”Infrastructura căii ferate a fost neglijată într-un mod dramatic. Majoritatea miniștrilor au avut interese directe sau indirecte prin mediul de familie în sistemul auto. Pe timpuri, nu aveai voie să  deplasezi marfă neperisablă pe șosea mai mult de 300 de km. Numai vietățiile și perisabilile, legumele, fructele puteau fi transportate rutier. Dar piatra, combustibilul, scândura, totul trebuie să vină pe cale ferată”.

Octavian Udriște menționând că România a ajuns pe primul loc în Europa la accidente mortale produse pe traficul rutier, cu 96 decedați la milionul de locuitori.

Calea ferată a fost, din păcate, neglijată ca să le meargă bine unor grupuri sau persoane din Guvern, Parlament, din Ministerul Transporturilor.

Octavian Udriște

Metroul sută la sută românesc, visul lui Nicolae Ceaușescu

Dorința dictatorului Ceaușescu a fost să facă un metrou, dar nu unul obișnuit. Un metrou sută la sută românesc, fără piese străine.

Ideea unui metrou în București a început însă cu mult timp înaintea lui Nicolae Ceaușescu, la începutul secolului 20, dar nu a fost pusă în aplicare.

Sursă foto: O viață pe șine- scurtă autobiografie

„Dimitrie Leonida și Elie Radu erau studenți la Charlottenburg (Germania) în 1904-1905 și au văzut acolo metrou. Prin 1908, s-au întors la București și au vrut să redea ideea, însă Capitala nu avea mai mult de 400.000 de locuitori. Apoi a venit războiul, ideea s-a reluat în anii ’30, apoi a venit al doilea război. Ideea a fost reluată de Nicolae Ceaușescu”.

În 1972, la o plenară a Comitetului Central, Nicolae Ceaușescu a anunțat că face metrou, iar în februarie 1975 a ieșit hotărârea de înființare a metroului. A spus că vrea fără ruși ca la Praga și Varșovia, să fie românesc sută la sută. Noi nu știam ce este exact metroul, așa că am mers la Harkov, Ucraina, pentru instruire.

Octavian Udriște

La Piața Unirii se mai păstrează urmele inundației de acum 34 de ani

Punerea în exploatare a primului tronson al metroului bucureștean s-a făcut prin semnăturile date de Florin Tănăsescu, directorul ICPE, și Octavian Udriște, șeful Serviciului de Material Rulant la acel moment.

Udriște își amintește un episod din 1987, atunci când se lucra la Pasajul Unirii, iar o ploaie torențială a inundat metroul.

„A fost o inundație provocată de o ploaie torențială și de o spărtură dată în caseta de protecție a metroului pentru a evacua mai ușor niște materiale. Și acum se mai văd dârele din cauza ploii de atunci, la Piața Unirii. Luni dimineață, Ceaușescu a venit cu un secretar. Scosesem apa, dar a intrat mizerie în interior. Ne-a întrebat când îi dăm drumul și a plecat”, povestește Octavian Udriște.

Un alt episod povestit de Udriște este cel al vizitelor oaspeților lui Ceaușescu, care veneau să vadă și metroul. Ultima vizită a fost cea a președintelui Germaniei, în primăvara lui 1979:

Îmi interziceau să spun despre povestea lui Leonida și a metroului. Totul trebuia să înceapă de la Ceaușescu, își amintește Udriște.

Inaugurarea metroului și soții Ceaușescu

Inaugurarea metroului bucureșteanu este legată de vizita soților Ceaușescu la magistrala Pipera-Piața Unirii II.

„Am plecat din Piața Victoriei spre Universitate și încep să le spun cine este arhitectul, dăm din mână, apoi plecăm spre Piața Unirii 2. Urmează Piața Unirii 2, ultima stație a călătoriilor, distanța de circa 1000 de metri: «Prea aproape», sare Elena Ceaușescu de pe scaun. Apoi i-am spus că interesul nostru este să plasăm stațiile în centrul orașului cât mai dese, pentru a intra câți mai mulți călători, ca să încasăm cât mai mult și să reducem diferența de tarif, subvenția de la stat. Apoi m-am adresat lui Nicolae Ceaușescu și i-am spus că locuitorii din zona Olteniței-Brâncoveanu ne roagă să depunem toate diligențele pentru deschiderea accesului la stația Brâncoveanu, deoarece distanța dintre Pieptănari (astăzi, Eroii Revoluției) și Piața Sudului este prea mare: «Lasă, nu acuma», a răcnit, Ceaușescu la mine”, rememorează momentul inginerul Octavian Udriște.

O altă gară construită sub pământ, la Gara de Nord

Octavian Udriștre spune că la Gara de Nord mai există dedesubt o altă stație, umplută cu pământ, și acesta este motivul pentru care unele vagoane scârțâie când trec prin acea zonă.

„Nicolae Ceaușescu s-a mai amestecat undeva. Inițial, Magistrala I Republica – Crângași – Gara de Nord trebuia să se oprească la Gară. De acolo pleca alta Grivița, Titulescu și să se ducă spre Pantelimon. Ceaușescu a zis clar «doar o singură stație, cum două, trenul să meargă în continuare! O singură stație, că eu am fost și cu mașina, și pe jos, și am luat-o pe Polizu, și se poate»”, mai spune Udriște.

Explicația este că la Gara de Nord nu s-a putut construi sub clădiri din cauza terenului nisipos și al pânzei freatice.

”Metroul s-a făcut pe sub strada Polizu și acolo este o curbă de 90 metri care scârțâie, pentru că este prea strâmtă și nici nu au vrut să pună ungătoare. Dar uite așa s-a realizat metroul,și ne mândrim cu el”, spune Udriște.

O viață pe șine

Octavian Udriște nu a încetat să muncească nici la 86 de ani, iar în pandemie și-a scris memoriile și le-a adunat într-o lucrare intitulată  „O viață pe șine”.

„Nu am putut să stau degeaba, așa că am decis să scriu. Am început cu familia, cu rădăcinile, pentru că de atunci sunt bolnav de cale ferată. Mi-am adunat toată viața aici”.

Octavian Udriște s-a născut în 1935, în vestul țării, la Timișoara. Bunicul din partea mamei a fost mecanic de locomotivă la depoul din Cernăuți, iar cel din partea tatălui, originar din Mehedinți, a fost șeful magaziei din Gara Dealul Spirii din București.

Dragostea pentru trenuri a devenit o tradiție în familia Udriște. Fiica sa, Ileana, inginer de material rulant, lucrează la proiectarea de  rame electrice și automotoare la filiala din Berlin a unei companii elvețiene.

Gheorghe Udriște a absolvit în anul 1958 Institutul de Căi Ferate București, Facultatea de Mecanică – Secția Locomotive.

Începând din 1962, a ocupat funcții de execuție și concepție în instituțiile centrale care conduceau căile ferate. Și-a continuat activitatea ca șef al Depoului București-Călători (1970 – 1972), revizor general de siguranță a circulației (1973 – 1976), șef al Departamentului de material rulant al Metroului București (1977 – 1984), director tehnic al Metroului (1985 – 1993), director general al Metrorex (1994 – 1996), director executiv la Institutul de Cercetări în Transporturi (1996 – 1997), șef al Departamentului Sisteme de Transport al Siemens România (1997 – 2005), consultant tehnic la Integral Consulting RCD – SRL (2007 – 2017), consultant la Autoritatea Municipală de Transport București (2017– 2018). Din 2007 este președinte onorific la Club Feroviar.

Despre metroul din București și stația Piața Romană vom relata într-un material ulterior.

Octavian Udriște dezvăluie în cea de-a doua parte a interviului pentru GÂNDUL.RO și de ce liderul sindical Ion Rădoi nu a putut fi înlăturat, dar și cum au rezistat chioșcurile de la metrou pe spațiile închiriate de firma sindicatului condus de acesta.

Autor

Ina Stoica

Este absolventă a Facultății de Litere-Limbi și Literaturi Străine din București. Are un masterat în domeniul jurnalismului și cel al comunicării obținut în urma studiilor urmate la FJSC și ... vezi toate articolele