„Am luat CORONAVIRUS. Și nu e chiar atât de rău”

Un bărbat de peste 60 de ani din Statele Unite care a fost infectat cu coronavirus pe nava Diamond Princess, își povestește viața de zi cu zi în carantină.

Într-un articol publicat de Washington Post, proprietarul unui post de radio, Carl Goldman, vorbește despre momentele în care a luat virusul și ce s-a întâmplat cu el după. 

„Am spre 70 de ani și momentul în care am fost cel mai bolnav a fost atunci când am făcut bronșită în urmă cu câțiva ani. Momentul acela m-a lăsat întins la pat pentru câteva zile. Dar acum e mai ușor: fără frisoane, fără dureri de corp. Respir ușor și nu am nasul înfundat. Îmi simt pieptul apăsat și am crize de tuse. Dacă aș fi fost acasă cu simptome similare, aș fi mers probabil la muncă, ca de obicei.

Am luat virusul la bordul navei Diamond Princess, vaporul aflat în carantină aproape de Yokohama vreme de 14 zile, la finalul croazierei de 16 zile pe care am făcut-o cu soția mea, Jeri. Atunci când am plecat de pe navă acum câteva săptămâni, mă simțeam bine. Ne-am verificat temperatura de-a lungul carantinei. Jeri și cu mine am făcut un test cu tampon pentru virus. Temperaturile noastre erau normale, au primit rezultatele testării în 48 de ore. Rezultatele nu veniseră până să ne urcăm în autobuzele spre aeroport, acolo unde două avioane guvernamentale americane ne așteptau.

Atunci când am decolat din Tokyo, tușeam puțin, mă înecam cu aerul uscat din cabină. Mă simțeam destul de obosit, dar cine nu s-ar fi simțit în situația noastră. Atunci când m-am trezit, aveam febră. Mi-am făcut drum înapoi prin avionul de tip cargo, acolo unde Air Force stabilise o zonă de carantină cu folii de plastic. Mi-au luat temperatura. Aveam 39.4. Așa că m-am așezat în zona de carantină și am adormit până am ajuns în California, la baza Travis Air Force”, scrie bărbatul.

„În primele zile, personalul spitalului m-a legat de o linie intravenoasă, mai ales ca precauție, folosită pentru a-mi administra magneziu și potasiu, doar pentru a mă asigura că am o mulțime de vitamine. În afară de asta, tratamentul meu a constat în ceea ce am simțit ca fiind bidoane și bidoane de Gatorade – și, când febra mea a crescut chiar peste 38, mai mult ibuprofen. Asistentele veneau în cameră la fiecare patru ore sau cam așa ceva, pentru a-mi verifica semnele vitale, pentru a mă întreba dacă am nevoie de ceva și pentru a-mi lua sânge. M-am priceput foarte bine să mă dezleg de la toate monitoarele care îmi verificau nivelul de oxigen, tensiunea arterială și ritmul cardiac, astfel încât să pot merge la baie sau să fac niște în jurul camerei, pentru a lasă sângele să-mi circule normal prin corp. După 10 zile, m-am mutat din bioconținere și în aceeași unitate ca și Jeri. Acum putem vorbi pe videocat din carantinele noastre separate, în camere vecine.

Cel mai nou test al meu a ieșit tot pozitiv. Dar deja nu prea mai am nevoie de îngrijiri medicale. Asistentele îmi verifică temperatura de două ori pe zi și îmi iau sângee, pentru că am fost de acord să particip la un studiu clinic pentru a încerca să găsească un tratament pentru coronavirus. Dacă rezultatele ies negative trei zile la rând, atunci plec acasă.

Timpul a trecut mai repede decât m-aș fi așteptat. Cu laptopul meu, muncesc tot mai mult, de la distanță. Mă întrețin cu prietenii. Fac plimbări în jurul camerei mele, încercând să mai fac încă o mie de pași în fiecare zi. Urmăresc și știrile. Este suprarealist să vezi panica tuturor – conferințe de presă, bursa în scădere, închiderea școlilor- din cauza unei boli pe care eu o am. Se pare că coronavirusul se va răspândi în Statele Unite, dar nu va ajuta pe nimeni dacă intrăm în panică. Adevărat, boala pare mult mai probabil să fie fatală pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu o sănătate slabă. Sunt relativ norocos: sunt încă mai tânăr decât majoritatea grupurilor cu risc și sunt în formă bună, ceea ce îmi oferă mai puține motive de alarmă. Alții care contractează virusul nu sunt la fel de norocoși. Cel puțin șase pasageri Diamond Princess au murit din cauza bolii din aproximativ 705 pasageri care au luat-o”, adaugă acesta.

„Totuși, coronavirusul nu ar trebui să fie o calamitate oribilă. Pe baza experienței mele, recomand tuturor să dețină un termometru digital bun, la fel ca un instrument de confort, pentru a se putea liniști în cazul în care începe să le curgă nasurile. Dacă mi-ar fi spus cineva când am plecat de acasă în ianuarie că nu voi mai reveni până în martie – că, în schimb, voi fi blocat mai mult de 24 de zile pentru că am luat un virus nou în centrul a ceea ce ar putea deveni o pandemie – asta m-ar fi șocat complet. Dar acum că asta s-a întâmplat, o iau pas cu pas, în fiecare zi.”, a concluzionat Goldman.

foto: https://www.hometownstation.com/