Maria Casoni, asistentă la serviciul de urgență al Spitalul Clinic Județean Târgu Mureș și voluntară timp de trei săptămâni la ATI în spitalele din Italia, a povestit pentru GÂNDUL experiența ei din prima linie de pe meleagurile italiene, una dintre cele mai lovite țări de epidemia de coronavirus: „Atunci când pierzi un pacient rămâi marcat, n-ai cum să nu. Tot ceea ce s-a văzut la televizor a fost realitate, n-au fost minciuni”, mărturisește asistenta medicală.
Cu o experiență de peste 20 de ani ca asistent medical, la începutul lunii aprilie, alături de alte 11 cadre medicale din România, Maria Casoni s-a îmbarcat în avionul cu destinația Italia pentru a fi voluntară în spitalele din prima linie, aflate în lupta cu coronavirus: în Lecco și Lombardia. La spitalul din Târgu Mureș, asistenții au fost întrebați cine vrea să participe, iar răspunsul din partea Mariei a fost un da categoric.
„Pur și simplu am fost întrebăți cine vrea să participe și mi s-a părut normal să îi ajutăm pe colegii din altă parte. Solididarea e un lucru foarte important. Cu siguranță dacă eram și noi în locul lor am fi primit ajutor”, povestește asistenta medicală.
Din punct de vedere organizatoric italienii s-au adaptat foarte repede la acest virus, iar din punct de vedere profesional cadrele medicale italiene au înțeles foarte bine că este vorba de o medicină incomodă, ca de război. Cu cazuri foarte multe și foarte grave. Am întâlnit acolo o solidaritate foarte mare a personalului medical, oameni foarte primitori cu care am avut o colaborare foarte bună. Am ajuns în Italia într-un moment în care situația la ei s-a mai stabilizat, spune Maria Casoni.
Pentru Maria Casoni, munca la terapie intensivă a fost ceva complet nou și neașteptat.
„Lucrurile sunt similare, dar sunt și lucruri pe care nu le facem pe partea de urgență. A fost o experiență unică, atât pentru mine, cât și pentru colegii cu care am fost. Să nu uităm de colegii din România care s-au luptat și se luptă în continuare cu acest virus”, spune asistenta medicală.
Timp de trei săptămâni a lucrat cot la cot cu cadrele medicale din Italia, iar sub echipamentele de protecție graoaie, în spatele măștilor și vizierelor se ascund oameni, uneori apăsați și ei de lupta continuă cu virusul. Timp de patru ore pe zi purta echipamentul de protecteție la nivel înalt: combinezonul, vizieră, iar celelalte patru ore le-a dedicat părții administrative.
Sute de pacienți cu COVID-19 au fost tratați în spitalele unde asistenta medicală a lucrat. Ea a avut în grijă pacienți și de 30 de ani, dar și vârstnici de 80.
„Am avut pacienți care au plecat din secția de terapie intensivă pe altă secție de recuperare, asta înseamnă că au răspuns la tratamentul administrat. Am avut un pacient de 43 de ani și unul de 50 care amândoi erau într-o stare critică, având și patologii asociate, printre care diabetul. Cu unul dintre ei și acum țin legătura colegii din Italia, un pacient căruia inițial nu i s-a dat nicio șansă că se va recupera”, mărturisește Maria Casoni.
La câteva zile de la revenirea în țară, Maria Casoni a aflat că se caută voluntari și pentru Republica Moldova. Un ”Da, eu merg” a venit imediat din partea ei.
A fost o necesitate foarte mare de personal în acea zonă. Acolo fiind foarte multe cadre medicale infectate cu acest virus, practic, noi am venit în ajutorul lor. Am fost o echipă mai mare în Republica Moldova, 52 de persoane, inclusiv cadre medicale din Armata Română. Am lucrat și pe partea de terapie intensivă, dar și pe partea de Ambulanță. Din punct de vedere al resurselor, diferența este foarte mare între Republica Moldolva și Italia. În schimb, medicii au colaborat foarte bine cu noi”, mărturisește asistenta medicală.
Maria Casoni recunoaște că în România oamenii nu cred foarte mult în acest virus și de vină sunt fake-news-urile și dezinformările. Își amintește că italienii purtau mască peste tot și inclusiv la magazinele alimentare se păstra distanța între oameni.
„Încurajez în continuare oamenii să asculte de autorități, să poarte masca și chiar dacă nu au grijă de eo, să se gândească la cei din jurul lor. Poți să fii asimptomatic și să-l infectezi pe cel de lângă tine. În Italia mă întoarcem de la spital și nu vedeam oameni pe stradă. Erau oameni care își prelungeau plimbarea cu câinele doar să stea puțin mai mult la aer. Nu vedeam în rest oameni pe stradă. În zona orașului Lecco era un loc imens și atât de frumos și efectiv nu era nimeni. Era pustiu”, spune asistenta.
Foto: Lacul din Lecco