Cum evoluează pandemia de COVID-19 la șase luni de la decretarea stării de urgență globală: Umanitate VS. Coronavirus

Au trecut puțin mai mult de șase luni de când Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat stare de urgență globală după apariția noului virus SARS-CoV-2. În prezent, în întreaga lume au fost raportate peste 20 de milioane de cazuri de infectare și aproximativ 735.000 de decese ale unor persoane bolnave de COVID-19.

În ziua în care OMS a decretat stare de urgență globală, la sfârșitul lunii ianuarie, fuseseră înregistrate aproape 10.000 de cazuri de coronavirus și peste 200 de persoane infectate muriseră. La acel moment, niciunul din decese nu fusese raportat în afara Chinei.

De atunci lumea și viața noastră s-au schimbat profund. Dacă analizăm situația la nivel global, pare a fi una foarte grea, notează BBC.

Situația provocată de coronavirus, „foarte grea” la nivel global

Până în prezent, în întreaga lume au fost raportate peste 20 de milioane de cazuri și aproximativ 735.000 de decese ale unor persoane bolnave de COVID-19. Dacă la începutul pandemiei dura săptămâni întregi până când mai erau raportate 100.000 de noi infectări, în prezent această cifră este raportată la un interval de câteva ore.

„Încă suntem în mijlocul unei pandemii accelerate, intense și foarte grave. Virusul este prezent fiecare comunitate din lume”, a declarat doctorul Margaret Harris, de la OMS.

Deși aceasta este o singură pandemie, este percepută diferit în funcție de fiecare țară sau zonă în parte. Impactul COVID-19 este diferit în întreaga lume și este ușor să nu mai vezi dincolo de realitatea de propria ta țară.

Dar un fapt îi unește pe toți, indiferent dacă aceștia locuiesc în pădurea Amazon, în zgârie-norii din Singapore sau în România: acesta este un virus care se transmite atunci când persoanele au contact apropiat una cu cealaltă. Cu cât ne unim mai mult, cu atât se va răspândi mai ușor.

„Virusul este prezent fiecare comunitate din lume”

Acest principiu explică situația, indiferent de locul în care ne aflăm, și indică modul în care va arăta viitorul.

Gulp… It took 67 days from the first reported case to reach the first 100,000 cases, 11 days for the second 100,000 cases and just four days for the third 100,000 cases @WHO #coronavirus

— James Gallagher (@JamesTGallagher) March 23, 2020

În America Latină – epicentrul actual al pandemiei – și în India, numărul infectărilor zilnice crește semnificativ în continuare. Acesta fapt explică de ce Hong Kong încă îi ține pe oameni în facilități de carantină sau de ce autoritățile sud-coreene monitorizează conturile bancare și telefoanele cetățenilor. De asemenea, arată de ce Europa și Australia se luptă să găsească un echilibru între ridicarea măsurilor de lockdown și controlarea pandemiei.

În plus, ne arată tuturor de ce încercăm să găsim o „nouă normalitate”, nu să revenim la „normalitatea veche”.

„Acesta este un virus care circulă pe toată planeta. Ne afectează pe fiecare dintre noi. Trece de la om la om și evidențiază că suntem toți conectați. Nu este vorba doar de călătorii, ci și de petrecerea timpului împreună”, a explicat doctorul Elisabetta Groppelli, de la Universitatea „St. George’s” din Londra.

Chiar și simpla acitvitate de a cânta împreună răspândește virusul.

De asemenea, s-a dovedit a fi un virus excepțional de dificil de monitorizat, deeoarece provoacă simptome ușoare sau nu provoacă deloc în foarte multe cazuri. Totuși, virusul este suficient de mortal pentru unii încât sistemele medicale sunt copleșite.

Coronavirusul dă naștere unei „noi normalități”

Controlarea virusului s-a dovedit una de succes în zonele care au fost închise încă de la începutul pandemiei, un bun exemplu fiind Noua Zeelandă care a închis granițele încă de la începutul pandemiei și a declarat lockdown-ul iar în prezent are foarte puține cazuri de coronavirus.

Obținerea informațiilor principale corecte a fost un factor decisiv și în țările mai sărace. Mongolia are cea mai lungă frontieră comună cu China, unde pandemia a început. Țara ar fi putut fi grav afectată. Cu toate acestea, nici un singur caz care necesita terapie intensivă nu a fost raportat până în iulie. Până în prezent, Mongolia a raportat doar 239 de infectări și niciun deces al unei persoane infectate.

„Mongolia a făcut o treabă bună cu resurse foarte limitate. A izolat cazurile confirmate, a făcuyt anchete epidemiologice și a izolat persoanele care intraseră în contact cu cele deja infectate”, a punctat profesorul David Heymann, de la London School of Hygiene and Tropical Medicine.

Informațiile corecte despre COVID-19, decisive în controlarea pandemiei

De asemenea, autoritățile nmongoleze au închis școlile la scurt timp după confirmarea primelorcazuri, au restricționat călătoriile internaționale și au implementat măsurile de prevenire – purtarea măștii de protecție și spălatul pe mâini.

Pe de altă parte, susține profesorul Heymann, o „lipsă de conducere politică” a împiedicat multe țări în care „liderii de sănătate publică și liderii politici au dificultăți în ceea ce privește colaborarea”. Într-un astfel de climat, virusul a „înflorit”. Președintele american Donald Trump și medicul principal în boli infecțioase din țară, Anthony Fauci, au avut divergențe de multe ori în ceea ce privește pandemia, însă nu s-au contrazis în totalitate.

Președintele Braziliei, Jair Bolsonaro, s-a alăturat mitingurilor anti-lockdown, a descris virusul drept „o mică gripă” și declarase încă din martie că pandemia aproape s-a terminat.

În schimb, doar în Brazilia, 2,8 milioane de persoane au fost infectate și peste 100.000 au murit.

„Ieșirea din lockdown nu înseamnă revenirea la vechea normalitate”

Însă țările care au încercat să controleze virusul – în mare parte prin măsuri extreme, care afectează societatea – descoperă că acesta nu a dispărut și că se va răspândi din nou dacă ne măsurile de relaxare sunt prea mari, dar și faptul că revenirea la „normalitate” încă este un țel destul de îndepărtat.

„Aceste țări descoperă că este mai dificil să ieși din lockdown decât să intri. Nu s-au gândit cum putem coexista cu virusul”, a punctat doctorul Groppelli.

Australia este una dintre țările care încearcă să traseze o cale de ieșire din lockdown, dar statul Victoria este în continuare foarte afectat de pandemie. Melbourne a intrat din nou în lockdown la începutul lunii iulie, dar, ținând cont că rata de transmitere nu a fost diminuată, autoritățile australiene au impus încă de atunci reguli chiar mai stricte. În prezent, oamenii nu au voie să iasă din case în timpul nopții și pot face activități la maximum 5 kilometri de case.

Și Europa încearcă treptat să scape de lockdown, însă Spania, Franța și Grecia au îceput din nou să raporteze un număr mare de infectări zilnice. Germania a raportat mai mult de 1.000 de cazuri pe zi pentru prima dată în trei luni.

Purtatul măștilor de protecție, deși înainte părea ceva ciudat, acum devine un lucru obișnuit în Europa, măsura preventivă fiind impusă chiar și în unele zone de pe litoral.

Hong Kong a fost lăudat la scară largă pentru că a rezistat primului val de coronavirus – acum barurile și sălile de sport au fost închise din nou.

„Ieșirea din lockdown nu înseamnă revenirea la vechea normalitate iar oamenii nu au înțeles acest lucru”, a mai explicat docotrul Harris.

Cele mai simple măsuri de prevenție sunt și cele mai eficiente

Poziția Africii în lupta împotriva coronavirusului rămâne un subiect neclar. Până în prezent au fost raportate peste 1 milion de cazuri de infectare cu SARS-CoV-2. De exemplu, situația din Africa de Sud pare una cu adevărat îngrozitoare, însă din cauza numărului mic de teste nu se poate face o evaluare mai clasă a situației reale.

Și există enigma ratei de deces în Africa, foarte scăzută comparativ cu cea raportată în alte state din lume. Totuși există câteva explicații care ar putea face lumină într-o oarecare măsură asupra acestui aspect:

• media de vârstă din Africa este de 19 ani (iar coronavirusul provoacă decesul cu precădere în cazul persoanelor în vârstă care au și alte boli);
• este posibil ca alte coronavirusuri înrudite cu SARS-CoV-2 să fie mai răspândite în Africa, ceea ce înseamnă că ar oferi o oarecare imunitate oamenilor în lupta cu noul COVID-19;
• boli comune în țările mai bogate, precum obezitatea și diabetul, care cresc riscul de deces în cazul persoanelor infectate, sunt mai puțin comune în Africa.

Dar la fel ca în unele părți din India, sud-estul Asiei și nu numai, accesul la apă curată și canalizare subminează una dintre cele mai importante măsuri de prevenție – spălarea mâinilor.

„Există oameni care au apă pentru a se spăla pe mâini, dar și oameni care nu au acces. Aceasta este o diferență majorăp care efectiv împarte lumea în două. Există un mare semn de întrebare referitor la modul în care vor putea controla pandemia, în cazul în care un vaccin nu va fi disponibil”, a mai explicat doctorul Groppelli.

Când va veni sfârșitul pandemiei?

Deja există tratamente medicamentoase care s-au dovedit a fi eficiente în tratarea coronavirusului. Dexametazona – un steroid ieftin – s-a dovedit eficient în tratarea celor mai grave cazuri de infectare cu SARS-CoV-2.

În general, întreaga lume speră că va reveni la normalitate datorită vaccinului anticoronavirus întrucât imunizarea populației întrerupe transmiterea virusului.

În prezent, șase vaccinuri intră acum în faza a treia a studilor clinice. Aceasta este etapa critică când vom descoperi dacă vaccinurile care par promițătoare într-adevăr funcționează. Oficialii din domeniul sănătății susțin că accentul ar trebui să rămână pe „dacă” primim un vaccin, nu pe „când”.

„Oamenii au această speranță ca-n filme într-un vaccin – că oamenii de știință vor găsi o soluție. Într-un film de două ore, sfârșitul vine destul de repede, dar oamenii de știință nu sunt Brad Pitt, injectându-se și spunând că toți vom fi mântuiți”, a declarat doctorul Margaret Harris, din cadrul OMS.