Imagini și mărturii cutremurătoare de pe paturile de Terapie Intensivă, hotarul dintre viață și moarte: „Îi rog din tot sufletul să creadă în virus. Nici apă nu puteam să beau. Se oprea și nu puteam înghiți” (REPORTAJ/VIDEO)

La 8 luni de la pandemia de COVID-19 care a încolțit România, în pavilionul dedicat COVID-19, intratul și ieșitul din zona roșie cu pașii echipării s-a transformat într-o rutină pentru cadrele medicale. Totul se face cu precizie, ca într-un joc cu reguli scrise, unde fiecare greșeală poate costa o viață. Valul doi al epidemiei COVID e unul mult mai grav, spun medicii de la Spitalul Colentina, iar fiecare pacient e o loterie. 

Pe aleile lungi ce împrejmuiesc curtea uriașă a spitalului este și clădirea cu terapie intensivă. În zona roșie, cu excepţia pacienţilor, cine intră trebuie să se echipeze din cap până în picioare: pantalon și bluză de unică folosință, mască, prima pereche de mănuși, a doua pereche, combinezon închis până-n gât și lipit de mască cu bandă adezivă, două bonete pe cap, ochelari sau vizieră.

Intrăm la 7 dimineața și plecăm la 19. La 19 vine tura de noapte până la 7 dimineața. Sunt zile în care ieșim însă la 8 seara din zona roșie. Dacă este o urgență nu se mai ține cont. Se stă cât este nevoie. Trebuie să fim foarte atenți. Să nu încurcăm pacienții, medicația pentru fiecare”, spune una dintre asistentele medicale de la ATI Colentina.

Dezechiparea din zona roșie

La ieşirea din zona roşie, urmează dezechiparea, un adevăr ritual. Aici e zona de decontaminare. Fiecare pas trebuie făcut cu precizie: prima pereche de mănuși, combinezonul rulat încet, ochelarii, masca, a doua pereche de mănuși. O doamnă pulverizează soluție dezinfectantă pe întreg combinezonul după care îl dă jos cu atenția unui meșteșugar. Mâinele se dezinfectează de cel puțin trei ori, iar masca FFP2 este desprinsă cu grijă de pe fața cu dâre roșii.

”Nici apă nu puteam să beau”

Doamna Gheorghița are 79 de ani. Are mâinile înțepate de branulă și respiră cu greutate printr-o mască de oxigen. Când nu doarme caută cu ochii prin salon asistenta care o mângâie pe creștetul capului.

Am stat mai întâi acasă, fiindcă am crezut că e o gripă. O răceală obișnuită de-ale noastre. Dar întotdeauna eram supărată pe cei care nu cred, pe cei care fac tot felul de alte prostii. Oamenii să creadă… Îi rog din tot sufletul să creadă, să creadă. Nici apă nu puteam să beau. Se oprea și nu puteam înghiți. Însă oricine, absolut se poate îmbolnăvi. Dacă nu e atent, pe răspunderea lui. Dar răspunderea lui se întinde pe urmă și în alții”.

În salonul de alături, într-o rezervă este Marius, un bărbat în toată puterea. Are doar 43 de ani și o tuse crescândă îi dă în vileag nepuținta. Familia, și gândul că se va afla din nou în sânul ei, e singura care îi alină durerea continuă pe care o resimte.

Nu pot să respir atunci când mă întorc de pe o parte pe alta. Tușesc și rămân fără aer. Totul a început cu o durere de cap, cu dureri de spate. puțin pe la picioare. Pentru mine virusul ăsta are acum o altă valoare față de ce se spunea la televizor. A evoluat atât de repede. Nu am crezut că e atât de grav”, spune Marius.

Un număr foarte mic dintre cei care ajung pe ATI supraviețuiesc, spune una dintre asistentele medicale de pe ATI. Fiecare zi este o luptă la baionetă.

Asistentă ATI: ”Cei care nu cred să vină aici”

Am avut și pacienți tineri care au murit. Cu comorbidități unii, fără alții. În primele luni toată lumea a fost luată prin surprindere, ca oricine. Dar am acționat în consecință, i-am izolat pe cei dragi, am evitat să mai… Noi văzând aici și știind care-i treaba ne-am comportat cu totul altfel. Cei care nu au habar de așa ceva…. să vină aici. Îi invităm pe toți cei care nu cred în COVID să vină aici”, mărturisește asistenta medicală.

Medic specialist ATI: ”Puțini pacienți au peste 70”

Raluca Barbilan, medic speacilist ATI, spune că valul al doilea al pandemiei este unul unul mult mai agresiv și mai mult de 25% nu supraviețuiesc.

Nu avem niciodată paturi liberele. E un rulaj permanent pe aceste paturi. Toți pacienții care ajung în reanimare au minim 70-80% afectare pulmonară. De multe ori vedem un pacient care merge bine o perioadă și ne bucurăm și suntem fericiți că totul se îndreaptă spre bine. Dar de multe ori s-a întâmplat să se decompenseze, să ajungă pacient intubat și foarte rar se desprind de ventilator”, spune medicul Raluca Barbilan.

„Am avut și pacienți de 18 ani. Și de 26. Bine, cei de 18 și de 26 aveau patologii asociate. Dar domnul pe care l-am admis azi-dimineață are 43 de ani și nu are nicio altă patologie asociată.În principiu vârsta este undeva la 50-60 de ani. Ăsta este acest val de pacienți. Foarte mulți sunt între aceste vârste. Puțini sunt peste 70. Și foarte mulți fără nimic altceva asociat. Sau poate doar un diabet”, mai spune medicul.

Niciun loc liber la ATI

Managerul Spitalului Colentina, Remus Mihalcea, spune că paturile pentru spitalizarea formelor medii sunt ocupate în proporție de 85%-90%, în schimb, cele de terapie intensivă sunt ocupate în întregime.

„Paturile pentru spitalizarea formelor medii sunt ocupate în proporție de 85% – 90%. Paturile de ATI sunt ocupate în proporție de 100% în acest moment”, spune medicul Mihalcea.