Primul caz COVID-19 din lume ar fi apărut mult mai devreme decât se credea

Un nou studiu sugerează faptul că primul caz COVID-19 ar fi avut loc mai devreme decât o arată informațiile oficiale. În studiul privind modelarea pandemiei se susține că virusul SARS-CoV-2 ar fi început să infecteze oameni în China încă din octombrie 2019, deși se estimează că mijlocul lunii noiembrie este cel mai probabil interval de timp.

Oficial, primul caz de infecare a fost identificat la începutul lunii decembrie 2019, pe baza unei evaluări timpurii a pacienților bolnavi de noul coronavirus din Wuhan, China.

În cadrul grupului respectiv, cazul indicelui – cunoscut și sub numele de pacient zero – a început să prezinte simptome ale infecției la 1 decembrie 2019. Dar simplul fapt că persoana respectivă a fost primul caz documentat nu înseamnă că virusul nu s-a răspândit mai devreme, fără ca autoritățile de sănătate să știe acest lucru.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

De fapt, transmiterea mai timpurie este cel mai probabil scenariu potrivit datelor internaționale, susține o echipă condusă de omul de știință conservator David Roberts de la Universitatea Kent din Marea Britanie.

În studiul lor, cercetătorii au refăcut un model matematic din știința conservării, numit estimare liniară optimă (OLE), care este utilizat în mod tradițional pentru a deduce datele de dispariție a speciilor pe baza ultimelor observări raportate.

Ce metodă au folosit cercetătorii

Cu toate acestea, aceleași tehnici de modelare au fost utilizate în multe domenii ale științei dincolo de știința conservării – inclusiv domenii precum arheologia și fenologia (studiul evenimentelor biologice periodice).

Echipa a folosit modelul pentru a extrapola ipotetic momentul originii COVID-19, pe baza răspândirii internaționale a cazurilor de COVID-19 în peste 200 de țări până la începutul lunii mai 2020.

În timp ce metoda ne poate oferi doar o aproximare – nu o confirmare – a momentului în care COVID-19 a început să infecteze oameni, ne oferă o altă perspectivă valoroasă cu privire la probabilitatea transmiterilor timpurii și necunoscute care ar fi putut fi ignorate înainte de pandemie.

„În același mod, evenimentele de dispariție sunt rareori observate, la fel și evenimentele de originare, cum ar fi cele ale COVID-19. Fără sisteme riguroase de urmărire, datarea primelor cazuri trebuie dedusă”, explică cercetătorii în studiul lor.

În acest caz, modelarea sugerează că noul COVID-19 a apărut în China cu mult înainte de decembrie 2019, cel mai probabil primul caz având loc pe 17 noiembrie, deși ar fi putut fi chiar și din 4 octombrie, sugerează echipa de cercetători.

După ce s-a fost identificat în China, virusul s-a răspândit la nivel internațional, estimează cercetătorii, mai întâi în Japonia pe 3 ianuarie 2020, apoi Thailanda pe 7 ianuarie, Spania pe 12 ianuarie, Coreea de Sud pe 14 ianuarie și Statele Unite ale Americii pe 16 ianuarie.

Primul caz COVID-19 ar fi putut apărea încă din octombrie 2019

Deși toate acestea sunt doar estimări ipotetice bazate pe modelare, multe studii au sugerat că noul COVID-19 circula mult mai devreme decât am știam, iar răspândirea din China înainte de decembrie se potrivește cu cel puțin unele descoperiri anterioare.

„Recentul studiu comun OMS-China cu privire la originea globală a SARS-CoV-2 a constatat că, pe baza unei revizuiri a dovezilor moleculare, majoritatea estimărilor punctuale plasează cel mai recent strămoș între mijlocul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie, cu o gamă de la sfârșitul lunii septembrie până la începutul lunii decembrie”, scriu cercetătorii.

Cercetătorii subliniază că există limitări în ceea ce ne poate indica modelarea OLE, care trebuie luate în considerare.

„Predicțiile metodei sunt la fel de bune ca datele utilizate, iar diligența și calitatea testării și raportării COVID-19 în diferite țări ar pytea să ne afecteze rezultatele”, spune echipa.

Studiul a fost publicat ân PLOS Pathogens.