„Fără iubire, viața unui om este goală și șansele lui de a fi fericit sunt nule”. Un interviu altfel cu Alice Barb și George Ivașcu

Alice Barb și George Ivașcu au un destin special. Nu doar că ea este născută pe 14 februarie, iar el pe 15. Iubesc amândoi teatrul și se iubesc unul pe altul din primul moment în care privirile li s-au întâlnit. „A fost dragoste la prima vedere. Nu am avut dubii. Nu am avut nici măcar planuri. Pur și simplu am știut că trebuie să fim împreună, ceea ce era un semn clar că este îndrăgosteală, că este clar iubire. Poate că iubirea aș putea să o definesc acum”, spune George Ivașcu.

„L-am văzut într-o mulțime de aspiranți la actorie, i-am văzut ochii, mi-au atras atenția, mi s-au părut foarte frumoși și am avut sentimentul că ne vom mai întâlni. După câteva săptămâni ne-am reîntâlnit într-adevăr și după foarte puține săptămâni ne-am dat seama că ne-am îndrăgostit și am rămas împreună. Așadar relația noastră are 26 de ani”, completează Alice Barb.

„În seara când am condus-o pentru prima oară acasă, în speranța că va deveni iubita mea, era întuneric, a călcat într-o baltă, ploua, și după aceea am dansat în toate bălțile pe care le întâlneam și cântam Singin’ in the Rain. Pot să vă zic că în continuare ce ne leagă este poate această dimensiune a unei poezii, a unei arte pe care încercăm să o cultivăm continuu între noi”, își aduce aminte George Ivașcu.

VIDEO AUR cere în Camera Deputaților „constatarea încetării mandatului de președinte al lui Iohannis”. Suciu (PSD): Nu există consens asupra propunerii

13:13

POLITICĂ Calendarul alegerilor prezidențiale. Guvernul ar putea lua o decizie pe 8 ianuarie/ Surse liberale: primul tur, la finalul lunii martie

13:09

După 26 de ani, amândoi, uitându-se unul la altul știu că există iubire, o mare iubire. Și merită să o aștepți oricât, până la capăt. Altfel, viața este goală, iar omul își ratează șansa de a fi fericit. „Iubirea este cea mai sigură cale spre fericire și toți ne dorim să fim fericiți. Nu-i așa?”, spune retoric Alice Barb.

Care este istoria unei mari iubiri și ce înseamnă iubirea în destinul unui om, am încercat să aflăm de la Alice Barb și George Ivașcu, lansându-le o provocare: să răspundă separat, fără a fi unul lângă altul, la aceleași întrebări.

Reporter: Ce ați simțit când ați văzut-o/l-ați văzut pentru prima dată?

Alice Barb: Că mă scufund în ochii aceia.

George Ivașcu: Sincer? Am simțit că ea e. Nu am avut dubii că ea trebuie să fie.

Și acum ce simțiți, după 26 de ani de iubire?

Alice Barb: Și acum, când ochii lui nu sunt obosiți, pentru că muncește enorm, îmi place să mă scufund în ei și simt că îl iubesc. Îl iubesc altfel după 26 de ani. Cred că îl iubesc mai profund, cred că îl iubesc nu datorită tinereții noastre, ci datorită faptului că în acești 26 de ani ne-am crescut unul pe celălalt, am crescut împreună și emoțional și profesional și am dat un rost vieții noastre, fiecare dintre noi, și separat și împreună. Lucrul acesta îmi permite să îl respect și după 26 de ani, ceea ce este esențial într-o relație de lungă durată, cum este a noastră.

George Ivașcu: Acum pot să spun sigur că ea e.

 A fost dragoste la prima vedere?

Alice Barb: Eu nu știu ce o să vă răspundă el, dar în ceea ce mă privește, da. Cred că a fost dragoste la prima vedere. Mi-a plăcut tot la el. Apoi, când după câteva săptămâni, întâmplarea sau nu a făcut să ne cunoaștem, mi-am dat seama că el ar putea să fie partenerul meu de viață, cu care să împărtășesc aceleași bucurii, aceleași tristeți, aceleași greutăți, dar mai presus de toate, aceeași pasiune – teatrul.

George Ivașcu: Da. Și am să vă spun de ce. Nu am avut dubii. Nu am avut nici măcar planuri. Pur și simplu am știut că trebuie să fim împreună, ceea ce era un semn clar că este îndrăgosteală, că este clar iubire. Poate că iubirea aș putea să o definesc acum. Pentru că trecând timpul, traversând, ca orice om, tot felul de momente, nu poți să spui că există o constantă de la 18 ani și așa a rămas până la 48. Sunt suișuri, coborâșuri, frământări, neînțelegeri, sinusoide, ca în viață, dar acuma dacă e să tragi o linie, cu toate aceste sinusoide, pot să spun că „Da, asta înseamnă iubire”.

Există o singură mare iubire în viață?

Alice Barb: N-aș putea să vă răspund 100% sigur la întrebarea aceasta. Cred că da, cel puțin până acum așa simt.

George Ivașcu: Da. Există. Acum nu discut doar despre mine. Poate exista o singură mare iubire chiar dacă nu întotdeauna timpul face să fie așa. Chiar dacă îți reîncerci norocul, să zicem, poți să spui „Da, marea mea iubire a fost atunci” sau „Marea mea iubire am întâlnit-o astăzi”. Nu cred că există o rețetă, dar ce pot să spun este că eu cred că da, există o mare iubire.

Ce înseamnă de fapt o mare iubire?

Alice Barbu: Este foarte important ca doi oameni care se iubesc să aibă și pasiuni comune. Acest lucru îți dă posibilitatea să mergi împreună, să discuți, să cauți, să te dezvolți, să crești ca ființă umană, așa cum am spus, multă vreme. Da, teatrul a fost și rămâne marea noastră pasiune. De câțiva ani faptul că amândoi am devenit manageri și că știm ce înseamnă acest lucru foarte bine cred că ne-a unit și mai mult. E greu să renunți la veleitățile tale artistice, e greu să faci pași în spate, să renunți puțin la cariera ta de artist. Și eu și soțul meu punând frână aici, în ultimii ani, dar este foarte frumos să poți să pui în lumină artiști foarte valoroși, în cazul lui din teatru, în cazul meu din toate domeniile artistice. Și ne înțelegem, sunt momente în care ne înțelegem fără cuvinte, sunt momente în care nu e nevoie să vorbim foarte mult ca să știm cum se simte celălalt și sunt momente în care ne sprijinim ca un cuplu și ca o echipă. Până la urmă, o mare iubire se schimbă. Dacă este vie, această mare iubire, ca tot ce este viu, suferă transformări. Cred că iubirea noastră a devenit mai matură, mai profundă, tocmai pentru că a trecut prin multe și sper să dureze.

George Ivașcu: Înseamnă a împărți cu celălalt. Iubirea nu înseamnă doar a primi. Nu, ci înseamnă a împărți cu celălalt. Și bine și toate.

Cât merită să aștepți o mare iubire?

Alice Barb: Iarăși este o întrebare la care nu am un răspuns 100% sigur, nu știu, mă gândesc că poate trebuie să îi ieși în întâmpinare. Poate nu trebuie să o aștepți foarte mult, poate trebuie să o cauți, poate trebuie să te deschizi, să deschizi brațele sufletului tău și să o aștepți să vină. În orice caz, în momentul în care o întâlnești, merită.

George Ivașcu: Până la capăt. Am impresia că Petre Țuțea a spus lucrul ăsta superb, dar vreau să nu greșesc, spunea că între două nopți infinite de neant, 10 , 20, hai 30 de de ani de viață ireversibilă, merită să îți trăiești intens marea iubire, chiar dacă ea durează 10 sau poate dura 30 de ani. Merită să o trăiești intens, pentru că după aceea în eternitate măcar pleci cu un album frumos, în care tot ai ce răsfoi.

Ce este un om fără iubire?

Alice Barb: Cred că este un om singur și trist. Și dacă ne gândim că Dumnezeu a făcut omenirea din iubire, noi ne-am născut din iubirea lui, pentru creația lui, apoi ne-am născut a doua oară, din iubirea părinților noștri, eu cred că de fiecare dată când iubim, ne naștem din nou. Și cred că este cel mai important lucru pe care îl putem face în această viață, acela să iubim. Să iubim în fiecare zi, să spunem „Te iubesc” în fiecare zi. Este foarte important. Și să iubim concret. Dacă iubim omul de lângă noi, îl punem deasupra dorințelor noastre, îi dăm întâietate Eu cred că asta este iubirea. Îl ajutăm să devină ceea ce își dorește să devină, îl ajutăm să-și împlinească visurile, îl sprijinim, iubirea nefiind condiționată după părerea mea. Și de aceea, când unui om îi lipsește iubirea, cred că nimic din toate lucrurile acestea nu i se întâmplă. Viața lui este tristă și goală și șansele lui de a fi fericit sunt nule, pentru că eu cred că iubirea este cea mai sigură cale spre fericire și toți ne dorim să fim fericiți. Nu-i așa?

George Ivașcu: Este un om singur.

Există iubire și fără poezie, și fără teatru. Dar în schimb nu poate exista iubire fără sentiment. Iubirea nu este doar un calcul contabil, logic. Uneori de aia iubirea este ilogică, pentru că ea este în primul rând un sentiment. Și cred că dacă vorbim de poezie și de teatru prin alăturare cu iubire, ea vine din faptul că sentimentele te fac să fii mai poet, sentimentele te fac să fii mai uman, sentimentele te fac să fii mai atent la celălalt. Iubirea e ca și Crăciunul. De Crăciun ne bucurăm de a oferi cadouri, de a primi cadouri, de a cânta colinde, de a pregăti împreună masa. Așa cred. Tot ce spun eu este însă sub semnul întrebării continuu, pentru că și eu mă întreb. Nu am răspunsuri, nu am rețete. Așa cred eu, că iubirea înseamnă un sentiment.