CU GÂNDUL LA ROMÂNIA | Alexandru George Lazăr, românul care a ajuns în topul avocaților din Spania: ”Nu sta pe margine, fă pasul și schimbă ce nu îți place”

”Lucrurile nu se întâmplă dacă nu le facem să se întâmple” este unul dintre motto-urile preferate ale lui Alexandru George Lazăr, românul care a plecat la vârsta de 18 ani în Spania, ca să își deschidă aripile, și a ajuns unul dintre avocații de elită. 

„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă oameni remarcabili, care au cunoscut excelența în diferite domenii, precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport . Sunt oamenii deciși să își împlinească visurile și să își transforme speranțele în certitudini, ajungând să impresioneze și dincolo de granițele României.

A plecat cu gândul să nu îi dezamăgească pe cei care au crezut în el, a respectat principiile ”onestitate, respect și transparență” și a reușit să își descopere vocația după o greșeală de alegere a facultății, pe care a reparat-o repede și acum îl duce cu gândul la celebra replică din filmul Forrest Gump: ”Viața este precum o cutie cu bomboane de ciocolată. Niciodată nu știi care va fi următoarea”.

Alexandru George Lazăr a avut marea șansă să își înceapă cariera, la doar 24 de ani, într-o firmă din Top 10 mondial, considerată de mulți numărul 1 în avocatură.

”A fost un privilegiu. Firma de avocatură Baker & McKenzie a fost prima din lume care și-a deschis un birou în afara țării. Au început activitatea în Chicago, Statele Unite, iar primul birou a fost înființat în Venezuela, Caracas, în 1950. ADN-ul lor este pur internațional. Echivalentul unui an în firma de avocatură McKenzie este de șapte ani de studii universitare”, spune românul.

După ce numele lui a ajuns printre cele ale avocaților prestigioși, a vrut și să dea înapoi societății ce a primit. Așa a ajuns să formeze viitoarele generații de avocați din Spania. Avocatul român predă la Universitatea Pompeu Fabra din Barcelona, colaborează cu mai multe facultăți și coordonează un program de masterat în compliance law.

Acum, Alexandru George Lazăr este avocat partener al IntLaw Abogados, profesor de Drept, membru al Academiei Regale de Legislație și Jurisprudență din Spania, dar și consul onorific al României în Insulele Baleare.

Implicarea constantă în consolidarea relațiilor bilaterale româno-spaniole, dar și cariera profesională și academică din Spania sunt dovada clară a aptitudinilor profesionale, completate de calități morale.

„Este important să avem principii de care să nu ne lepădăm, ca să nu ne pierdem pe noi înșine”, spune avocatul român.

De ce ați ales să studiați dreptul?

Am ales să studiez dreptul pentru că am considerat că oferă independența necesară. Avocatul depinde doar de cunoștințele sale în materie de Drept. Poți să te înconjori de o armată de oameni bine pregățiți, dar în momentul în care oferi o opinie legală, o reprezentare într-o negociere sau în instanță, ești singur și depinde de tine făgașul pe care o va lua speța.

Înainte de a alege dreptul, aveam alte trei posibilități: teatrul, medicina și dreptul. Cele trei au în comun independența profesiei asigurate.

De unde vin pasiunile pentru teatru și medicină?

Teatrul era o pasiune în liceu, participam la trupa de teatru a liceului. Teatrul mă ajuta să evadez și să fiu, pentru câteva momente, altă persoană. Teatrul acceptă improvizarea, asta mă atrăgea la teatru. Mă gândeam că mi s-ar potrivi să dau la UNATC. Când a auzit  familia mea, a început să mă convingă să nu o fac, deoarece este o profesie sacrificată și puțin recunoscută.

În paralel cu acea pasiune a adolescenței mele, mă pregăteam pentru Medicină.

După ce am fost admis la Granada (Spania), am decis să nu mai dau la Medicină. De ce? Pentru că, știind că voi lua examenul, fără falsă modestie, mi-ar fi fost mai greu să decid să plec să studiez în Occident. Profesoara de chimie de meditații, împreună cu cele de fizică și anatomie, m-au rugat să dau examenul. Dar nu despre asta era vorba. Ceea ce ele mă învățaseră a fost să am încredere în forțele mele.

Ați avut un mentor, v-a îndrumat cineva spre această carieră?

Câțiva profesori și profesoare de la Liceul ”Miguel de Cervantes” din București m-au ghidat în procesul de a mă pregăti pentru examen, precum Cristiana Hâncu. La vârsta de 18 ani, am plecat pentru că exista oportunitatea de a studia prin intermediul unei convenții dintre Liceul ”Miguel de Cervantes” și Universitatea din Granada.

”Voiam ca prin această oportunitate să respir aerul altor societăți, să îmi deschid aripile”.

Până la facultate, eram un elev normal. Nu excelam, aveam note normale. Ce este cert este că sistemul nu îmi plăcea deloc. Îi premia pe aceiași câțiva și de restul nu se preocupa. La facultate a fost tocmai invers: am găsit profesori extraordinar de pasionați de profesia lor. M-au făcut să am o pasiune pentru Drept.

Mentorul meu din facultate este Luis Moreno Quesada, un mare civilist spaniol, iar mentorul meu profesional este Josep Maria Balcells, de la Baker, acum un bun prieten și decan în funcție al Baroului din Barcelona.

”Nu sta pe margine, fă pasul și schimbă ceea ce nu îți place”.

M-am hotărât să dau examenul pentru a studia în Granada doar cu o lună înaintea examenului ce trebuia susținut în Budapesta. După ce am susținut examenul, m-am înscris la facultate, la Ambasada Spaniei din București. Acolo, legile lui Murphy au făcut ca, din greșeală, prima opțiune să fie Facultatea de Științe Economice din Granada. Astfel, în septembrie 2003, începeam ca student la științe economice.

Mi-am dat seama repede că trebuia corectată acea greșeală și, la îndrumarea colegei mele de atunci, Octavia Rădulescu, soția mea astăzi, am mers la rectorat și am prezentat cerere să mă mut la Drept. Astfel, punctul de inflexiune în alegerea facultății de Drept a fost generat de către Octavia și, cu siguranță, fără acea insistență și sprijin de a face pasul către schimbare, astăzi nu aș fi fost avocat.

Cum spunea Forest Gump: ”Viața este precum o cutie cu bomboane de ciocolată. Niciodată nu știi care va fi următoarea”.

Cum ați reușit să deveniți absolvent Magna Cum Laude?

Am absolvit cu Magna Cum Laude – Matricula de Honor – la 13 materii. Nu am alergat după note. Nu am mers nici măcar o dată la revizuire de examen. Notele au fost acestea deoarece îmi descoperisem pasiunea.

Mă fascina să văd cum societatea este în contact direct cu ceea ce învățam eu. Mă fascina să înțeleg principiile și regulile dreptului. Dar meritul este, mai ales, al profesorilor: ne predau cu atâta dedicație încât era imposibil să nu asimilezi materia.

Când ați învățat cum să vă organizați timpul?

Sunt două momente ce m-au ajutat să învăț să mă organizez.

Am învățat acest lucru în facultate. De la 18 ani, ajungând în Granada, am trecut, brusc, de la adolescentul căruia familia îi dădea tot sprijinul la adultul care era pe cont propriu. Aveam o mare greutate pe umeri: să nu îi dezamăgesc pe cei ce au crezut în mine. Să nu pară că am plecat în vacanță.

Al doilea moment a fost când am început să lucrez la Baker & McKenzie. Dacă nu erai organizat, nu aveai cum să ții pasul.

Aș adăuga un al treilea moment: în adolescență, când mama, ca să îmi câștig banii de vacanță, mă punea să lucrez. Era ceva relativ simplu: în Constanța, mergeam la silozurile de grâu, trebuia să fiu acolo la 5 dimineața și să notez datele de la fiecare camion încărcat cu grâu care se ducea spre dană în port. Atunci mi-am dat seama că ceea ce câștigi prin munca ta îți creează o enormă satisfacție.

Și mai am un principiu: 8 / 8 / 8. 8 ore trebuie împărțite pentru activitatea profesională, 8 pentru cea de familie și prieteni și 8 pentru odihnă și activități personale.

”Fii proactiv. Lucrurile nu se întâmplă dacă nu le facem să se întâmple”.

Cum v-a schimbat viziunea colaborarea într-o firmă de avocatură relevantă la nivel global?

Mi-am început activitatea la o firmă cu ADN internațional, cel mai mare jucător la nivel mondial, Backer McKenzie. Am continuat la firma locală spaniolă formată din profesioniști cu o renumită reputație, Ramon y Cajal. Iar acum îmi desfășor activitatea ca partener la IntLaw Abogados, unde sunt directorul CEE Desk și am biroul de reprezentare din Insulele Baleare.

Suntem o casă de avocatură cu vocație și ADN internațional, suntem colegi din Spania, Italia, China, UK și, evident, România.

Astfel, viziunea mea este globală, chiar dacă Dreptul se aplică local. Este exemplul clar de „globalizare”.

Ce este corporate compliance?

Domeniul activității mele este al afacerilor, specializarea, în dreptul afacerilor și în corporate M&A law, care înseamnă fuziuni, achiziții, restructurarea și insolvența companiilor, internaționalizare de companii. De asemenea, acopăr aria de corporate compliance, menționată de dumneavostră.

Corporate compliance este un concept provenit din SUA, care a început să se înfiripeze și în Spania, din 2010, și în mai multe zone din Europa.

În câteva cuvinte: compliance presupune ca orice companie să respecte regulile jocului. Făcând o paralelă colocvială, este echivalentul celor 7 ani de acasă în care învățăm regulile bazice de comportament în societate: să nu mințim, să ne facem treaba, să fim ordonați, educați, să respectăm, să nu furăm etc. Asta se aplică si persoanelor juridice, dar în legătură cu obligațiile lor legale.

”Dă înapoi societății și fii recunoscător pentru ceea ce primești”.

V-ați dorit să și predați. Care este motivația din spatele alegerii dumneavoastră?

Sunt profesor asociat la Universitatea Pompeu Fabra (UPF), în Barcelona. De asemenea, sunt directorul unui program de masterat în Compliance Law, care se află la a noua ediție, în cadrul Economist Innovative School, avem un acord de colaborare și cu Fordham Law University din NYC.

Colaborez, punctual, la ISDE Law & Business School. Și, din septembrie voi începe să predau la ESADE Barcelona.

Mi-am propus ca obiectiv, încă de când am ajuns în Spania, să predau la o universitate. M-au fascinat profesorii de la Facultatea de Drept din Granada și modul în care ne predau. Activitatea este una altruistă, având în vedere că pregătești generații viitoare ce vor concura cu tine în domeniu. Astfel, consider că am marea șansă să dau înapoi societății ceea ce am primit.

Companii românești în Spania

În momentul de față, sunt aproximativ 5.300 de companii cu capital spaniol, stabilite în România. Din punctul de vedere al companiilor cu capital românesc stabilite în Spania, sunt aproximativ 2.000 de companii. Raportul este crescut în favoarea companiilor din Spania. Dar foarte important, și de avut în vedere, este că, în Spania, aproximativ 40.000 de români au o activitate economică pe cont propriu (aici intră de la PFA la companii comerciale).

”Consider că România trăiește un moment economic interesant la nivel european”.

Este una dintre țările care crește cel mai mult în ultimii ani.

România se transformă într-o țară care începe să creeze produse și servicii de sine stătătoare și va trebui exploatat de către oamenii de afaceri și companiile din România. În domeniul software, suntem un punct de referință.

În același timp, multe companii văd România ca un punct geostrategic în zona de est a Comunității Europene. Dacă în urmă cu ani de zile, acest lucru se întâmpla cu precădere cu țări precum Polonia sau Cehia, în ultimii ani, tot mai multe companii din Spania își stabilesc un punct de referință în România, din care pot să controleze activitatea celorlalte sucursale din regiunea respectivă.

Ce ar trebui să știe cetățenii români care doresc să își dezvolte o activitate comercială în Spania?

Intrarea în piața din Spania poate fi făcută pe mai multe căi: vânzare de produse; contracte de distribuție; joint ventures; crearea unei societăți comerciale.

Dacă se alege crearea unei societăți comerciale, trebuie avut în vedere: un capital minim de 3.000 de euro; persoana respectivă trebuie să obțină un număr de identificare, fie la Ambasada Spaniei din București, fie la autoritățile din Spania; ulterior, să obțină un certificat negativ de la Registrul Comerțului din Spania; se creează un cont bancar provizoriu; se legalizează la notariat înființarea companiei; se obține un număr fiscal provizoriu al companiei respective; se emite rezoluția cu înființarea companiei.

Dar, evident, există, de la caz la caz, o sumedenie de posibilități, care depind de strategia comercială sau de afaceri a fiecărui antreprenor.

Ce înseamnă România pentru dumneavoastră?

România face parte din mine. M-am născut, am crescut și am primit cultura românească și educația în România.

România înseamnă pentru mine ce a însemnat și în trecut: tradiție, cultură, rădăcini, bucurie. Nu s-a schimbat cu nimic, chiar dacă locuiesc în Spania de 18 ani.

România face parte din ADN-ul meu și sunt foarte mândru că sunt român, pentru că datorită României sunt și cetățean european.