Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Radu Jude și ”Noul Val” în cinematografia românească. Austeritate, realism, umor negru + ”rivalitatea” artistică premiată la marile festivaluri de film ale lumii

„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.

„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.

„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o „scenă” unde „actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.

Atunci când vorbim despre ”noul val” în cinematografia românească este adusă în prim-plan perioada care debutează la mijlocul anilor 2000. Criticii de film consideră că acest ”Noul Val Românesc” – există și sintagma ”Noul Cinema Românesc”, de altfel – a debutat cu două pelicule recunoscute internațional și câștigătoare ale unor premii consacrate.

Este vorba despre două scurtmetraje românești din anul 2004 – Un cartuș de Kent și un pachet de cafea, în regia lui Cristi Puiu (Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin), și Trafic, în regia lui Cătălin Mitulescu, care a câștigat premiul Palme d’Or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes.

Potrivit criticilor – dacă se ia în calcul strict criteriul estetic – filmele ”Noului Val Românesc” pot fi caracterizate printr-un stil auster, realist și, de regulă, minimalist, un stil în care amprenta predominantă este cea a umorului negru.

Cristi Puiu, promotorul ”Noului Val” în cinematografia din România

Regizor și scenarist, Cristi Puiu a… pictat începând de la 10 ani, iar după 1990 a trecut examenul de admitere la Ecole Superieure d’Arts Visuels din Geneva – departamentul de Pictură.

Totuși, abandonează cursurile de pictură după primul an de studii, iar adevărata sa pasiune va fi pusă în valoare. Începe studiile de film la aceeași școală, absolvindu-le în 1996. Cristi Puiu este considerat, în ultimă instanță, promotorul ”Noului Val” în cinematografia românească și a debutat ca regizor în 2001 – pelicula Marfa și banii obținând mai multe premii internaționale (la festivalurile de film de la Cottbus, Salonic, Trieste, Angers și Buenos Aires).

”Cu unii actori sunt prieten, cu alţii nu sunt prieten. Contează mult relaţia personală pe care o ai cu un actor, şi în plus şi în minus. Din prietenie poate să meargă la minima rezistenţă, cum din prietenie poate să dea maximum. Totul este în funcţie de respectul său faţă de sine şi faţă de meseria lui. Există actori, şi nu puţini, care din capul locului vin cu idei despre cum trebuie să arate personajul lor şi îmi fac tot felul de propuneri. La mine pe platou nu permit aşa ceva. Primul lucru pe care îl cer este să ştie textul. Îl ascult rostindu-l şi abia apoi poate să-mi facă propuneri”, mărturisește Cristi Puiu.

”Jean-Luc Godard are sută la sută dreptate: „fiecare tăietură e o minciună“. De asta mi-aş dori ca filmele mele să se desfăşoare în timp real. Dar cum nu se poate, încerc ca bucăţile dintre tăieturi să nu poată fi puse la îndoială sub aspectul adevărului”

Cristi Puiu

Regizorul bucureștean Cristi Puiu este un artist prolific și recompensat pe măsură, deținând un palmares impresionant din care nu lipsește ”Ursul de Aur” al Festivalului Internațional de Film de la Berlin, primit – în 2004 – pentru Un cartuș de Kent și un pachet de cafea.

Mai mult, Cristi Puiu a câștigat chiar în acest an și premiul pentru cel mai bun regizor la secțiunea Encounters de la Berlinale – Berlin International Film Festival pentru Malmkrog.

• 2017 Premiile Gopo – Gopo pentru cel mai bun film de lung metraj, Gopo pentru cea mai bună regie și Gopo pentru cel mai bun scenariu – Sieranevada
• 2016 Festivalul de Film de la Chicago – Premiul Silver Hugo – Sieranevada
• 2012 Premiile Gopo – Premiile Gopo pentru cel mai bun film de lung metraj, Gopo pentru cea mai bună regie și Gopo pentru cel mai bun scenariu – Aurora
• 2005 Festivalul de Film de la Cannes – Premiul „Un Certain Regard” – Moartea domnului Lăzărescu
• 2005 Festivalul de Film de la Chicago – Premiul Special al Juriului – Moartea domnului Lăzărescu
• 2005 Festivalul Internațional de la Reykjavik – Premiul „Descoperirea Anului, acordat noilor talente” – Moartea domnului Lăzărescu
• 2004 Festivalul Internațional de la Berlin – „Ursul de Aur pentru cel mai bun film de scurt-metraj” – Un cartuș de Kent și un pachet de cafea

Cristian Mungiu: ”Când îmi va pieri entuziasmul pentru film, mă voi apuca de altceva”

Cristian Mungiu  – regizor, producător și scenarist – a absolvit cursurile Academiei de Teatru și Film din București în 1998. A studiat limba și literatura engleză și americană, a lucrat o perioadă ca profesor, însă s-a făcut remarcat ca ziarist/moderator la radio și televiziune.

Filmul său – 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile – se află pe locul 4 în clasamentul Cele mai bune 10 filme românești din toate timpurile, realizat (2008) de către 40 de critici de film.

Într-un interviu acordat GÂNDUL.RO, Cristian Mungiu mărturisea că ia fiecare zi ”step by step” și că își dorește ca România să nu se afunde și mai tare în ”lipsa completă de valori și în relativizarea valorilor etice și sociale”.

”Eu o iau așa, zi după zi, step by step, și sper să nu ne afundăm mai tare în această lipsă completă de valori și în această relativizare a tot ceea ce înseamnă valori etice și sociale. Mi se pare că discursul public în momentul de față este cât se poate de complicat și cât se poate de nefericit. Sunt o grămadă de lucruri care sunt răstălmăcite, în mod evident, în fața noastră. E o tendință foarte revanșardă în societate și bate un vânt de restaurație foarte ciudat. Sper că într-un an, doi, trei de aici încolo lucrurile să se schimbe. Chiar dacă eu nu sunt optimist fără niște motive foarte precise, or, motivele de a fi optimist nu le văd la orizont , sper să se schimbe ceva”, spunea Cristian Mungiu.

”E foarte simplu. Depinde ce fel de cinema vrei să faci, de ce faci cinema. Eu fac cinema ca să povestesc de lucrurile care mă preocupă, despre lucrurile pe care le observ în jurul meu. Deocamdată, locuiesc aici, observ viața din jurul meu prin perspectiva realității de aici. Mă interesează să fac filme pentru cei care trăiesc și suferă, și se bucură alături de mine în acest loc deocamdată. Sigur că în acești 10 ani am primit o grămadă de întrebări și oferte de a mă duce să fac filme în altă parte. Poate într-o bună zi o să mă duc”

Cristian Mungiu

În 2016, Cristian Mungiu a devenit Cel mai bun regizor la Festivalul Internațional de Film de la Cannes – pelicula Bacalaureat. În 2007, câștigase deja Marele Premiu ”Palme d’Or” la Festivalul de Film de la Cannes pentru filmul 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile. Tot în 2007, pentru același film – 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile – a devenit ”Cel mai bun regizor european”, premiu oferit de Academia Europeană de Film. Iar lista premiilor obținute de Cristian Mungiu nu se oprește aici.

• Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul Dakino (2000), pentru scurtmetrajul Zapping
• Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film Transilvania (2002), pentru filmul Occident
• Premiul acordat de către Federația Internațională a Presei Cinematografice la Festivalul de Film de la Cannes (2007) pentru filmul 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile
• Premiul acordat de administrația educației naționale din Franța la Festivalul de Film de la Cannes (2007) pentru filmul 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile
• Premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de Film de la Cannes (2012) pentru filmul După dealuri
• Premiul pentru regie la Festivalul de Film de la Cannes (2016) pentru filmul Bacalaureat.

Pe data de  19 octombrie 2017, Cristian Mungiu a fost distins cu Legiunea de onoare în grad de cavaler, decorația fiindu-i înmânată de ambasadoarea Franței la București, Michele Ramis.

Radu Jude: ”Dacă spun că premiile sunt importante, mă mut de partea unora pentru care…”

Radu Jude a absolvit Universitatea Media, secția Regie film, în 2003. A lucrat ca asistent de regie, alături de regizorul Cristi Puiu (vezi ”Moartea domnului Lăzărescu”), iar apoi a început să regizeze scurtmetraje. Unul dintre acestea, Lampa cu căciulă (2006), a devenit cel mai premiat scurtmetraj românesc al tuturor timpurilor.

”Dacă spun că premiile sunt importante, mă mut de partea unora pentru care filmul ca artă nu contează deloc, dar contează covorul roşu – fie el şi de Dobroeşti –, revistele glossy, tinichelele confecţionate din diferite metale, fracul şi papionul, discursurile rostite tremurat, cu ochii în lacrimi etc.”, declara Radu Jude, la un moment dat, în Dilema Veche. 

În 2015, Radu Jude a primit Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor la Festivalul Internațional de Film de la Berlin – Aferim!

Într-un interviu acordat GÂNDUL.RO, regizorul spunea că Aferim! este un film despre ”mentalități și despre felul în care mentalitățile trec de la o persoană la alta”.

„Filmul pe care l-am făcut este despre mentalități și despre felul în care mentalitățile trec de la o persoană la alta – așa, ca o ciumă, ca o molimă… Pe lângă asta, filmul atinge o serie de alte subiecte, precum sclavia romilor, condiția femeii, relația dintre părinți și copii, educația, antisemitismul și, pe lângă toate acestea, e legat și de ceea ce numim convențional reprezentarea istoriei prin imagine și anume limitele pe care, de fapt, le are o reprezentare de tipul acesta”, mărturisea Radu Jude.

• 2018 – Globul de Cristal la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary – Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari
• 2016 – Marele Premiu al Juriului la Festivalul Internațional de Film de la Locarno – Inimi cicatrizate
• 2016 – Cel mai bun regizor la Festivalul Internațional de Film de la Mar del Plata – Inimi cicatrizate
• 2016 – Premiile Gopo – cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu – Aferim!
• 2016 – Premiul Tobias Spencer – Festivalul Internațional de Film de la Haifa – Inimi cicatrizate
• 2009 – Premiul CICAE-Forum la Festivalul Internațional de Film de la Berlin – Cea mai fericită fată din lume

Noul val în cinematografia românească, o lume în continuă mișcare

Dar acest ”Nou Val” în cinematografia românească este o adevărată lumea aflată în continuă mișcare. Și, trebuie spus, premiată la marile festivaluri.

Corneliu Porumboiu a primit – în 2015 – Premiul Un Certain Talent în secțiunea Un Certain Regard la Festivalul Internațional de Film de la Cannes – Comoara. În 2009 fusese recompensat cu Premiul Juriului în secțiunea Un Certain Regard la Festivalul Internațional de Film de la Cannes (Polițist, adjectiv), iar în 2006 a primit Caméra d’Or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes (A fost sau n-a fost?), asta după ce – în 2004 – primise Premiul al doilea Cinefondation la Festivalul Internațional de Film de la Cannes – Călătorie la oraș.

În 2011, spre exemplu, Adrian Sitaru a primit premiul pentru Cel mai bun regizor la Festivalul Internațional de Film de la Locarno – Din dragoste cu cele mai bune intenții.

Călin Peter Netzer a realizat Poziția copilului, iar în anul 2013 a primit prestigiosul trofeu Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin.

2018 a fost un alt an în care ”Noul Val” al cinematografiei din România și-a făcut simțită prezența pe scena marilor festivaluri de film. Adina Pintilie a primit Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin pentru Nu mă atinge-mă.