CU GÂNDUL LA ROMÂNIA. Gilbert Costache, românul de etnie romă care a cucerit două națiuni și a ajuns actor, model și life coach în SUA: ”Vreau să dau înapoi ceea ce am primit”

”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă oameni remarcabili care au cunoscut excelența în domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.

”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale, veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.

”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.

”Tata îmi spunea de mic: «Viața este o luptă!» Mi-am dat seama că viața nu este numai o luptă. Am vrut să schimb acest pattern prin: «Viața e ușoară. Viața e în armonie»”. Sunt cuvintele unui tânăr român de etnie romă, cu origine greacă, turcă și maghiară, o identitate asemănătoare unui mozaic, stabilit în Los Angeles, Statele Unite.

Cu valorile familiei înrădăcinate și cu simțul dreptății, Gilbert Costache și-a propus, în urma divorțului părinților, să facă tot ce îi stă în putință pentru a aduce zâmbetul pe buze celor mai importante femei din viața sa: bunica și mama. Cu sfaturi primite de la tatăl său, care l-a învățat ce înseamnă un bărbat responsabil, Gilbert a pornit pe un drum despre care nici nu își imagina că îl va propulsa într-o carieră internațională, că va reuși să cucerească două națiuni și că va încerca să devină faimos peste Ocean.

Căutarea echilibrului, atitudinea pozitivă, eșecurile, vindecarea rănilor trecutului, dar și a celor privind identitatea etnică, l-au transformat pe Gilbert într-un bărbat care nu doar a reușit să treacă praguri emoționale, ci a ajuns să ofere consiliere persoanelor care caută răspunsuri la dileme din viața lor, prin intermediul ședințelor de life-coaching.

Recunoașterea internațională a venit după ani de muncă artistică. A început cu roluri off-Broadway, au urmat prezențe la New York Fashion Week, scrierea unui scurt-metraj și invitația de a fi speaker la Columbia University. Cu fiecare pas înainte, Gilbert Costache a arătat o altă latură a sa, reușind prin personalitate și curiozitate să îi impresioneze pe cei din jur și să își păstreze esența în ”drumul său spre Hollywood”.

Din Miami, unde Gilbert lucrează la cartea biografică – despre depășirea anumitor praguri mentale și la rețeta succesului în viață -, coordonată de jurnalistul Delia Marinescu, a oferit un interviu pentru GÂNDUL.RO.

”Am început cu ideea de a da înapoi ceea ce am învățat. După publicare, există posibilitatea realizării unui film, astfel încât să pot transmite că am reușit să îmi depășesc condiția”.

Cititul mi-a schimbat viața. Trebuie să ai răbdare și voință pentru a te autodepăși

Singura busolă a copilului Gilbert Costache a fost bunica Florica. În lipsa unei figuri paterne, bunica i-a înrădăcinat principiile de viață și a fost stâlpul familiei. După divorțul părinților, pus în situația să se maturizeze rapid, Gilbert s-a luptat cu sentimente contradictorii și culpabilitate. Simțul dreptății a continuat să-l conducă și să-l ajute să-și găsească în cele din urmă  propriul echilibru.

Ce visuri aveai când ai plecat pentru prima oară din România?

Am plecat să o fac pe mama mea fericită. Pentru mine, cele două femei din viața mea – mamaia Florica și mama – au fost motivul pentru care îmi doream să câștig mai mulți bani, pentru a le oferi înapoi ceea ce mi-au dăruit cu sacrificiu. Mama vindea flori, când aveam 12 ani.

Eram golan. Însă, aveam o refulare cu privire la conceptul de dreptate. Tata, despărțindu-se de mama mea, am simțit că i-a făcut o nedreptate. Aveam o furie pe care o exteriorizam ciudat.

Cu cine obișnuiai să te consulți?

Nu am avut o figură paternă. Mamaia Florica a fost mentorul meu. M-a ajutat enorm în a mă clădi ca om. Îmi spunea niște lucuri foarte simple, dar solide.

Cu Ovidiu Buta, Vali Pungă și Cătălin Botezatu am colaborat îndelungat și îi admiram. Îi mulțumesc pe această cale lui Cătălin Botezatu și sunt recunoscător că am avut oportunitatea să învăț de la el.

Cariera te alege. Mi-am amintit, în urmă cu câțiva ani, că tata lucra la Tele 7 ABC, iar când aveam 7 ani, am avut rolul principal în prima reclamă difuzată.

Am primit o propunere să joc rolul principal într-un serial românesc, cu dramă, mafie și identitate etnică

Alex Ceaușu m-a sfătuit să merg în Statele Unite. Îmi spunea că sunt artist, deși nu conștientizam. Mi-a spus că văd lucrurile profund, că am altă viziune și îmi voi da seama când voi ajunge aici. M-a sfătuit să studiez pentru a-mi împlini unul dintre visuri. Mai mult, în perioada pandemiei, mi-a propus să joc rolul principal într-un serial românesc, cu dramă, mafie și ce înseamnă identitatea etnică.

Loredana Latiș, Nela Chirilă, Petruța Lipianu sunt alte persoane care m-au ghidat în ceea ce privește coaching-ul. În SUA, profesorul meu de la actorie, Matthew, este o persoană inspirațională, cu care mă consult deseori. Pe de altă parte, în Spania, pictorul Pin Morales mi-a arătat o lume artistică, diferită de tot ceea ce am văzut eu. Era un om mistic.

Fără acești oameni, nu aș fi reușit să evoluez în această direcție.

La vârsta de 18 ani, tata mi-a spus: «Trebuie să fii bărbat! Trebuie să vezi munca de jos!» Am lucrat trei luni pe șantier, la Burger King, apoi am fost dansator. Am făcut un album foto, m-a observat cineva, iar cariera mea a  avut o ascensiune neașteptată. Câștigam în jur de 2.000 de euro pe zi. Îmi doream să câștig foarte mulți bani.

Spania mi-a oferit o faimă pe care nu mi-o imaginam. Am vrut să o fac pe mamaia Florica mândră de mine.

Care era imaginea românilor în Spania?

În funcție de nivelul lor de cultură, o parte dintre spanioli apreciau că românii sunt foarte muncitori. Pe de altă parte, exista o categorie care afirma lucruri negative.

Prin exemplul meu, am putut să deschid căi și să schimb percepția negativă cu privire la români, am fost profesionist, am știut să fiu recunoscător pentru ceea ce mi se oferea.

Ai simțit vreodată identitatea romă ca fiind un complex?

În familia noastră, a fi rom era un lucru important, eram uniți și ne simțeam mândri. În copilărie, deși eram confuz, eram încrezător în ce sunt.

Dacă nu îți cunoști rădăcinile, este foarte greu să știi încotro te îndrepți. Trebuie să îți asumi și să vezi valoare în asta.

«I am Roma from Romania», spun de cele mai multe ori, iar americanii sunt foarte curioși și entuziaști. Comparativ cu Europa, nivelul de acceptare al unei persoane minoritare este mai mare în Statele Unite.

De-a lungul anilor, am observat că avem multe răni, ca și popor. După vârsta de 20 de ani, am văzut în Spania mult rasism. Atunci am început să văd nedreptatea, dar și să conștientizez cât de norocos eram să lucrez în modă cu nume relevante în acest domeniu.

În Statele Unite, nu simt discriminarea. Culmea, în Milano am observat cel mai mult, însă nu pe propria pielea, ci am văzut cum se întâmplă altora.

În tot acest acest timp, mi-am pus întrebarea: «Cum o persoană fără astfel de oportunități se poate autodepăși?»

Cum ai reușit să-ți autodepășeșți vulnerabilitățile?

Mi-am dat seama că bariera este rasa. În Statele Unite, există rasism, în subconștient.

Încă din copilărie, am simțit pe propria piele, însă de cele mai multe ori gândeam: «Sunt rom și îmi doresc să fiu un exemplu atât pentru romi, cât și pentru români. Se poate să ajung în SUA, se poate să fiu fericit!». Dacă ai mindset-ul bun, dacă îți antrenezi abilitățile, dacă îți păstrezi focusul asupra obiectivelor tale, ajungi unde vrei.

Pot spune că am avut încredere în mine îndeajuns. Am primit mai multe răspunsuri negative, însă cele pozitive au fost cele care m-au ghidat.

Care era cea mai sensibilă problemă la vremea respectivă?

Unul dintre cele mai bune lucruri a fost să îi scriu tatălui meu. Nu mă simțeam iubit de tata. Nu primeam limbajul iubirii. Tata, fiind un bărbat puternic, nu îmi declara iubirea. Era mândru de mine, însă.

Am studiat actorie la New York – Matthew Corozine Studio Theatre, Inc. (MCS) – și film în Los Angeles. La teatru, m-am exprimat foarte mult. Am rupt o cămașă de pe mine, la un moment dat. M-am exprimat îndeajuns, încât nu am mai căutat să cercetez. Călătorind atât de mult, nu mai voiam să simt sentimentul de singurătate. În prezent, sunt unit cu Dumnezeu, ego-ul este mai diminuat.

Care este povara darului tău?

Darul meu este să simt oamenii. Empatizez foarte mult. Pot asculta sufletul oamenilor. Pot spune că o povară poate fi energia celor pe care îi ascult, mă poate atinge o energie negativă.

O altă povară a venit din dorința femeilor de a fi în preajma mea. Am fost confuz. Se poate spune că trăsăturile fizice creează o confuzie în momentul alegerii. Dar am fost atent, am învățat să mă iubesc pe mine. Am tot lucrat să nu fiu dependent de cineva, ca să mă bucur de acea persoană.

De ce ți-ai dorit să aprofundezi life-coaching?

După ani de zile, mi-am dat seama că nu eu o fac fericită pe mama mea, oferindu-i lucruri de ordin material. Ea însăși se face fericită. Am fost dezamăgit, pentru că eu credeam că o pot face fericită. Însă, nu mă puneam pe mine pe primul loc și eram nefericit. Atunci am început să fac life-coaching. Am făcut terapie opt luni, începând cu 2014.

M-am gândit de foarte multe ori la rolul nostru pe acest Pământ. Sufletul necesită evoluție. Dacă ne putem ridica nivelul de conștiință cu toții, trăim o lume mai bună. Prin schimbarea mea, încerc să ridic nivelul de conștiință. Un om inteligent se schimbă pe el însuși.

Ședințele de coaching au un impact foarte mare asupra participanților, de la schimbări fizice până la decizii care le-au schimbat viața atât în plan profesional, cât în cel personal.

Începând cu 2016, am participat la ateliere realizate de Tony Robbins (coach și speaker motivațional american). Nu m-am gândit să fac bani din coaching, pur și simplu discutam cu diferite persoane.

În 2020, a existat un program dedicat romilor, realizat de Cristiana Grigore, la Columbia University. Aveau niște programe dedicate studenților. Am primit o invitație pentru a fi speaker în cadrul unui eveniment despre echilibru și reziliență.

Ulterior, am organizat un program ”Atinge-ți potențialul maxim”, cu Nela Chirilă, am lucrat timp de șase săptămâni, zilnic, ajutându-i pe participanți să își depășească anumite praguri psihologice.

Coaching fac din plăcere, vreau să dau înapoi ceea ce am primit

Care sunt problemele cel mai des adresate?

Prin coaching, ne atingem obiectivele dorite. Cele mai solicitate obiective exprimate de participanți sunt de a avea claritate cu privire la ceea ce vor de la viață, de a face pace cu părinții, cu sinele lor. Există și obiective cu privire la câștigarea mai multor bani sau a fi fericit într-o relație.

Lucrez atât cu români, cât și cu americani. Îmi este mai ușor să lucrez cu mulți români la nivelul de a-și atinge profunzimea lor. Majoritatea românilor cu care am lucrat se lovesc de rănile trecutului.

Pentru a atinge echilibrul sunt necesare a fi atinse cinci arii: viața amoroasă; banii; cariera; relația cu ține sau divinitatea; apartenența. Am aplicat acest model în viața persoanală și a funcționat. Atât în viața mea, cât și în viața celor pe care îi consiliez.

Care este diferența între o informație provenită din ego și din sine?

Ego-ul ajunge la minte prin gânduri. Diferența o face sinele, el ajunge mai repede la instinct, la intuiție. Noi, de fapt, suntem spirit. Ego-ul trăiește în minte. Și ce spune? «Eu sunt deștept, eu sunt tare». Sau și invers, uneori.

Dar noi suntem observatorul, spiritul. Intuiția trăiește în corp. De multe ori, acționează, alteori, mintea preia controlul și intervine cu frica sau deznădejdea. Dar intuiția este călăuzirea noastră interioară către conștiință. Mulți dintre noi suntem deconectați de această intuiție. Din cauza traumelor, plus completă conexiune cu ego. Așa că toată asta aduce de fapt confuzie.

Să hrănim acest sine și să flămânzim ego-ul.

Cum înlături ego-ul provenit din popularitate?

Trebuie să fii pregătit, altfel poți cădea pradă ego-ului. Am înțeles că sunt la fel ca ceilalți. Mă conectam cu copilul din interior. Mergeam cu transportul public, vizitam locuri dragi mie. Am făcut lucruri care îmi aminteau că trebuie să fiu smerit.

Ce sfaturi ai pentru noile generații care tind să se îndrepte spre o carieră în modelling sau în actorie?

Să nu își creeze o bază în modelling, să fie the main thing in life. Modelul face ceva în numele frumuseții. Se vede doar un strat, dar este mai mult decât atât.

Am oferit tot. Am înțeles secretul: «Dacă oferi, primești». Am oferit din inima mea celor din jur, iar Dumnezeu mi-a dat înapoi. Mă simt foarte binecuvântat.

Recomand cartea ”Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine” (Lise Bourbeau). Sfătuiesc, în general, oamenii să fie smeriți și să aibă încredere în ceea ce fac. Trebuie să vezi potențialul unui om. Omul trebuie respectat pentru ceea ce este. Respectă-i procesul!

Care este relatia ta cu divinitatea?

Am un nivel mare de acceptare în ceea ce privește toate religiile și le îmbrățișez. Dumnezeu este mult mai mult de atât. Este o relație care trebuie avută în mod intim. Relația cu tine este și relația cu Dumnezeu.

Familia mea este practicantă și obișnuiam să merg duminica la biserică.

Îmi place un citat pe care vreau să îl împărtășesc: «Un om religios are nevoie de ceva în care să creadă ca să ajungă în rai. Un om spiritual a trecut și prin rai, și prin iad».

Ți-ai pierdut vreodată echilibrul în viață?

Da. Este esența omului, nu suntem perfecți. Au existat momente în care nu mi-am găsit echilibrul. Am reușit de fiecare dată să mă ridic.

Care sunt fricile tale?

Am tot lucrat cu mine să nu mai am frici. Fricile cele mai mari sunt legate de dezamăgirea venită de la cei din jur, precum și din partea mea, să nu mă distrag de la ceea ce fac. Am lucrat în coaching la propriile frici și spun mereu: «Să ne uităm în ochii fricii!»

Mai am o frică: că nu m-am bucurat îndeajuns de familie, de mama, fratele meu, de nepoți, călătorind foarte mult. Am depășit frica de moarte, frica de a fi judecat de cei din jur.

Copilul de ieri este mulțumit de adultul de astăzi?

Copilul care își proiecta multe visuri este foarte mulțumit de adultul de astăzi. Am oferit tot ce am putut în ceea ce am iubit. Trebuie să fii constant în ceea ce îți dorești.

Cine este, de fapt, Gilbert Costache?

Sunt un suflet care experimentează anumite stări. Sunt un suflet rebel care nu se constrânge.

Ador libertatea, sunt o persoană care nu se plictisește. Îmi place creația. Nu mă identific cu o carieră anume, pentru că toate sunt finite. În viața personală, sunt un bărbat care îmi place să am acest rol și să îmi exprim puterea. Am o atitudine Alfa. Ce vreau, eu îmi iau.

Ce înseamnă România pentru tine?

Comunismul a insuflat părinților noștri frica. Un abuz emoțional încă există, după 30 de ani de democrație. Părinții noștri au fost abuzați emoțional și fizic. Am putut să îmi dau seama pentru că am trăit în alte culturi.

Mi-aș dori ca nivelul de acceptare să fie cât mai mare.

Când mă gândesc la România, îmi apar în minte oameni necăjiți, îngândurați. În același timp, am și un sentiment eliberator.

Iubesc foarte mult țara noastră!