„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o „scenă” unde „actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
Cristian Măcelaru a reușit să devină – deși avea doar 19 ani – cel mai tânăr concertmaestru (n.red. – primul violonist sau instrumentist al unei orchestre simfonice) al celebrei Orchestrei Simfonice din Miami. Ulterior, cariera sa artistică a cunoscut doar un trend ascendent, fiind comparat cu Sergiu Celibidache și bucurându-se de aprecieri unanime în lumea atât de elegantă, complicată și sofisticată a muzicii simfonice. Și spune că viața sa poate fi caracterizată printr-un ”set de circumstanțe”.
„Întreaga mea viață este un set de circumstanțe care s-au întâmplat în timp ce îmi făceam planuri pentru alte lucruri”, afirmă, surprinzător, dirijorul român.
Cristian Măcelaru s-a stabilit în Statele Unite ale Americii de la vârsta de 17 ani, are acum 40 de ani – împliniți pe data de 15 martie – și va deveni, din septembrie 2021, directorul muzical al Orchestrei Naționale a Franței. Consideră că a fi la pupitrul unei astfel de orchestre simfonice reprezintă, practic, ”o validare” a felului în care gândește muzica, dar și o apreciere a modului prin care reușește să comunice ”esența artei” din perspectivă personală.
”Numirea în această funcție reprezintă o validare a felului în care gândesc eu muzica și o apreciere a modului prin care comunic esența artei din perspectiva prin care o înțeleg”, mărturisește Cristian Măcelaru.
În anul 1985, dirijorul Christian Badea devenea primul dirijor român care primea un Premiu Grammy, fiind recompensat pentru opera Antony and Cleopatra a lui Samuel Barber. Iată că România se poate mândri, astăzi, cu încă un dirijor care primește un astfel de premiu extraordinar, recunoaștere fără echivoc a talentului și a activitătății sale artistice.
Cristian Măcelaru a câștigat Premiul Grammy 2020 pentru Best Classical Instrumental Solo. Albumul Wynton Marsalis Violin Concerto and Fiddle Dance Suit, înregistrat cu violonista scoțiană Nicola Benedetti (n.red. – pe care a dirijat-o).
Cristian Măcelaru s-a format ca violonist în România, în oraşul Timişoara, însă a devenit, la numai la 19 ani, cel mai tânăr concertmaestru al Orchestrei Simfonice din Miami. Cum a ajuns în SUA? Un concurs de împrejurări și chiar o… greșeală. Cristian Măcelaru provine dintr-o familie numeroasă – 10 frați – dar fiecare dintre ei avea un program alcătuit în amănunt în ceea ce privește școala și, bineînțeles, studiul muzical. A cântat în corul bisericii, iar începând cu clasa a cincea a participat la concursuri – naționale și internaționale – de vioară.
”Am crescut într-o familie cu zece fraţi în care era un program foarte bine definit în ceea ce priveşte şcoala şi studiul muzical. La sfârşitul clasei a doua am început să cânt în orchestra bisericii. Activităţile din casă se reduceau la făcut focul şi ce era strict necesar pentru că eram cel mai mic. Din clasa a cincea m-am axat foarte mult pe concursuri naţionale şi internaţionale de vioară. Dimineaţa eram la şcoală, iar ziua studiam“, a povestit Cristian Măcelaru.
Drumul către America a reprezentat, pentru Cristian Măcelaru, nu numai o provocare artistică și o etapă decisivă în viața sa, ci și o surpriză la care nu s-ar fi așteptat niciodată.
Aducându-și aminte de acea perioadă și de ”pașii” care l-au făcut să ajungă în SUA, Cristian Măcelaru recunoaște că totul a fost rodul întâmplării, plus o eroare a ”celor de la școală”. Totul a început cu o familie americană care dorea să înfieze un băiat din Timișoara. A intrat în contact cu familia respectivă, a devenit un adevărat ”ghid” pentru cei doi americani, iar la un moment dat a fost întrebat dacă nu ar dori să urmeze cursurile – două luni – unei școli de vară din Statele Unite ale Americii.
„O familie din Michigan a vrut să înfieze un băiat din Timişoara. Când s-a finalizat dosarul, a trebuit să stea o perioadă în România să se acomodeze cu copilul. Eu mergeam cu ei să le arăt oraşul, să mai vorbesc cu ei ca să învăţ engleză. I-am dus şi la un concert la care am cântat şi după aceea m-au întrebat dacă nu vreau să merg la o şcoală de vară de două luni în America. Bineînţeles că am vrut. Când au ajuns în State, au sunat la şcoală şi au spus să trimită un formular ca să aplic pentru tabăra de vară. Cei de la şcoală au înţeles greşit şi au trimis un formular să aplic pentru liceu. Nici eu nu ştiam foarte bine engleză. Am completat formularul şi l-am trimis înapoi la şcoală, ca după aceea să primesc o scrisoare că m-au acceptat pentru o bursă integrală de studii. Eu nu am ştiut la ce aplic, ei nu au ştiut pe cine iau. Părinţii au spus să merg un an să văd cum e şi aşa am rămas acolo, de la vârsta de 17 ani“.
Cristian Măcelaru a absolvit apoi Universitatea din Miami, putându-se lăuda, deși nu o face niciodată, cu studii universitare la vioara de performanţă. „După ce am terminat liceul, m-am mutat din Michigan în Florida, la facultate, unde am fost şi concert-maestru la filarmonică“, a adăugat el într-un interviu pentru Adevărul.
Redutabilul dirijor Lawrence Foster – a obținut Marele Premiu al Discului (Academia Charles Cross), pentru înregistrarea EMI a operei Oedip, de George Enescu – l-a descris pe Cristian Măcelaru ca fiind „acel mare dirijor român al momentului. Cel mai probabil, va avea statura lui Sergiu Celibidache“. Nu trebuie uitat nici că Laurence Foster a primit, în țara noastră – 2003 -, Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, categoria B (Muzică).
Publicul american a fost extrem de plăcut impresionat atunci când – în luna februarie a anului 2012 – Cristian Măcelaru l-a înlocuit pe Pierre Boulez la pupitru și a dirijat Chicago Symphony Orchestra. Spectacolele aufost lăudate de critică, iar prestația lui Cristian Măcelaru apreciată la justa valoare. În același an, dirijorul român a obținut, de altfel, Premiul Solti pentru Dirijori în devenire, onoare care nu mai fusese acordată decât o singură dată în istoria Fundaţiei Solti. În anul 2014, Cristian Măcelaru a fost recompensat și cu Premiul Solti pentru Dirijori, confirmând toate aprecierile primite de-a lungul timpului.
Activitatea artistică pe care o desfășoară dirijorul Cristian Măcelaru este una spectaculoasă.
A participat la desfăşurarea programelor Tanglewood Music Center şi Aspen Music Festival, studiind sub David Zinman, Rafael Frühbeck de Burgos, Oliver Knussen şi Stefan Asbury. Dar studiile sale principale s-au desfășurat alături de Larry Rachleff – la Rice University -, obținând o diplomă de master ca dirijor şi violonist de performanţă.
Cristian Măcealru este director muzical și dirijor al Festivalului de Muzică Contemporană Cabrillo, California (din august 2017) și dirijor principal al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Köln – începând cu stagiunea 2019/20). Dar nu numai atât. Pe lângă Philadelphia Orchestra, spre exemplu, Măcelaru dirijează și alte cunoscute orchestre simfonice ale Americii de Nord, putând fi amintite Chicago Symphony, Filarmonica din New York, Filarmonica din Los Angeles, Orchestra Simfonică Naţională, San Francisco Symphony, Saint Louis Symphony, Toronto Symphony sau Detroit Symphony.