Miloud, îngerul oamenilor străzii. Povestea francezului care a venit pentru prima dată în România în anii 90 și de atunci nu a mai părăsit sufletește țara. „Sunt legat de pământul ăsta”

”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.

Miloud Oukili, francezul  care în anul 1996 a înființat trupa de circ PARADA și fundația cu același nume, s-a reîntors în România. Cu o forță uimitoare reușește să strângă zeci de oameni în jurul lui, iar România „e pământul de care se simte legat”.  La PARADA toată lumea îl cunoaște și îl așteaptă. A devenit sufletul oamenilor străzii, fără să aștepte nimic la schimb.

Miloud are acum 48 de ani, dar aerul boem și ștrengăresc nu i-a dispărut. L-am găsit la 28 de ani distanță la Fundația Parada, pe strada Bucur, locul care e acasă pentru oamenii străzii.  Un bărbat înalt, cu ochii mari căprui și o pălărie mare de paie, așa l-am descrie pe Miloud. Răsucește între degetele osoase un nas roșu de clovn pe care și-l așează cu grijă: „Nu pot pleca fără el. Dincolo am și costumul”, spune Miloud. E pregătit să plece pe stradă îmbrăcat în clovn și să le ofere copiilor un pic de fericire.

Primul contact în România

Povestea lui Miloud începe în România anului 1992, o Românie proaspăt ieșită de sub ghearele Comunismului. Știa despre Revoluție după ce aflase de Jean-Louis Calderon, jurnalist la canalul TV La Cinq, care se afla la București în decembrie 1989 pentru a relata evenimentele de pe stradă. Calderon a murit făcându-și meseria, în noaptea de 22 spre 23 decembrie.

Miloud a cunoscut un ergoterapeut din România și i-a spus că vrea să vină în țara noastră. Zis și făcut. Era vara lui `92 când Miloud a ajuns în România. Și-a împachetat hainele de clovn și s-a urcat în avion. Era mânat de o dorință: să ofere spectacole stradale copiilor din România. Aici a primit adăpost și hrană și a locuit în țara timp de 45 de zile, de pe 1 iunie până pe 15 iulie.

Primele zile și le-a petrecut la Piața Romană. Aici a cunoscut primii copii ai străzi. Sunt cei care fugeau din orfelinatele anilor 90 și din familile abuzive. Sunt copiii care se urcau în tren și se pierdeau pe străzile Bucureștiului. Cei care dormeau în Gara de Nord în paturi improvizate din cartoane și cârpe, iar iarna, se îngrămădeau în canalele ticsite de șobolani și se încălzeau la conductele imense de apă caldă.

Miloud i-a adunat în jurul său ca un părinte și le e alături și astăzi. Pe atunci  nu vorbea românește,  însă cu răbădare și dorința de a face bine s-a apropiat de privirile lor speriate.

A învățat empatia și bunătatea din mers. Zi de zi, zâmbind, i-a învățat pe copiii străzii arta stradală și i-a îndrumat către un viitor mai bun. Din această experiență s-a născut Parada, asociația care îi ajută pe copiii străzii să-și construiască un viitor..

„Îmi amintesc când m-am dus la primărie, în anul 1992 să cer autorizație ca să pot să fac spectacole stradale îmbrăcat în clovn. Primarul mi-a spus că îmi dă autorizația, dar să fac un spectacol înainte. A fost unul de pantomimă, doar gesturi. Nu vorbeam românește pe atunci. M-am dus la Piața Victoriei, îmbrăcat în clovn, iar banii pe care i-am câștigat, i-am oferit apoi oamenilor străzii, povestește Miloud.

Întoarcerea în luna decembrie

Pe 15 iulie 1992 se întorcea  în Franța, iar în decembrie revenea în România. Cu sprijinul unei asociații a încercat să pună bazele unui program pentru a îi ajuta pe oamenii străzii. În `94, alături de Caritas, Salvați Copiii și alte asociații, realizează acitvități educative și artistice pentru copiii străzii.

În anul 1996 era deja cunoscut, așa că pune bazele fundației PARADA. O ședere de 45 de zile s-a transformat în 15 ani de România.

„Eram cunoscut ca un nebun, clovn. Oamenii nu erau așa deschiși pe atunci. Mă vedau drept un francez tupeist, un nebun. Anii `92-98 rămân pentru mine o perioadă extraordinară în România. Am făcut activități stradale în toată perioada aceasta. Am organizat spectacole stradale pentru a aduna bani cu care să creăm serviciile sociale”, spune Miloud.

Cetățean de onoare

Milloud a locuit în România până în 2007, după care s-a reîntors în Franța. A primit titlul de cătețean de onoare în România. Anii ce au urmat și i-a petrecut între Italia și Franța. Aici au fost înfiinţate alte două fundaţii PARADA, după modelul celei din România. Parada Franța a rezistat până în 2012, din lipsă de fonduri: „Obiectivul meu a fost să las PARADA pe picioarele ei. În Franța am realizat un program de incluziune pentru copiii de pe stradă, romi și români. În 2012 activitățile sociale în Franța au fost suspendate”.

Împreună cu trupa de circ formată din copii ai străzii, Miloud a participat de-a lungul timpului la spectacole în toată lumea, în ţări europene, dar şi în Canada, Cambodgia, Brazilia, SUA sau Thailanda. În Italia, a lucrat în pușcăriile din Bari și împreună cu copiii din PARADA a demarat o serie de activități sociale și artistice. Peste 20 de studenți internaționali și-au dat teza de licență pe programele realizate de Miloud și Parada.

Clonvnerie, jonglerie, echilibru, acrobație sunt câteva dintre activitățile artisticele stradale ale lui Miloud. Visul lui  e să crească PARADA în toată Europa. A scris și o cartea Randagi, în italiană, despre România anilor ”90.  „Nu avem lecția de a dărui. Nici în România, nici în Franța. În weekendul ăsta m-am plimbat prin tot Bucureștiul cu aparatul de fotografiat. Am încercat să fotografiez fix aceleași locuri”.

Vrea să facă un film despre România și PARADA

Când nu e clovn, Miloud fotografiază. A venit în România cu gândul să facă un film despre România prezentă și cea din 1992.

În 2020 românii nu l-au mai primit cu aceeași căldură: „Mi-au zis du-te de aici. Eu nu le cer bani, cine vrea lasă un ban, cine  nu, nu. Cam 60% au văzut negativ activitatea mea stradală, iar 40% mi-au mulțumit. Cred că oamenii au crezut că vreau să îmi bat joc, alții poate m-au recunoscut și au crezut că sunt interesat de bani. Nu vorbesc, nu deranjez atunci când fac jongleriile pe stradă”, spune Miloud.

Pentru Miloud, Bucureștiul anilor 90 e la ani lumină față de cel prezent. În schimb, e mulțumit că nu mai sunt atâția copii pe stradă și se simte pe jumătate român.

E totul diferit. M-am pierdut pe stăzi. E plin de panouri publicitare. Cred că avea mai multă candoare atunci. Mi-a plăcut că am văzut că nu mai sunt atâția copii ai străzii. Însă e un fenomen vizibil pe care nu trebuie să-l ascundem. Drogurile pe stradă există și acum. Trebuie să vedem ce e prioritar. Prioritatea mea este să reușesc să folosesc tot ce am învățat și să investesc în asta, resurse financiare, dar și spirituale, spune Miloud.

Iubește România și orașele sale. S-a reîntors  pentru câteva săptămâni pe străzile Bucureștiului. Cu nasul roșu și bile colorate care zboară prin aer se pregătește să coloreze cerul gri al Bucureștiului.