”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
Ioana Mischie este regizor, scenarist, artist și futurist transmedia. Este o adevărată ”răsfățată” a premiilor, fiind recompensată pentru film, VR și concepte inovatoare. A fost bursieră Fulbright – 2018 – în cadrul USC – School of Cinematic Arts, din Los Angeles, California, pentru a cerceta transmedia storytelling (n.red. – realitate virtuală și realitate mixtă în vederea lucrării doctorale).
Ioana Mischie a obținut licența și titlul de master în scenaristică și artă cinematografică la UNATC. După aceeea, proiectele sale cinematografice remarcabile au făcut ”turul marilor festivaluri”, fiind prezentate la peste 70 de festivaluri internaționale, printre care pot fi amintite Palm Springs ISFF, IFF Hamptons, IFF, Thessaloniki IFF, Beijing ISFVF.
Scenariile Ioanei Mischie au fost selectate în programe internaționale precum Berlinale Talents – Script Station, Sundance Workshop – Capalbio, Cannes International Screenwriters Pavilion.
Unquiet Voices, web-documentarul creativ românesc – regizat de Ioana Mischie și produs de Centrade Cheil și Studioset, alături de asociația umanitară ANAIS -, a fost nominalizat la cea de-a 24-a ediție a premiilor Webby.
Unquiet Voices a fost lansată mpreună cu o platformă online unde care femeile pot urmări poveștile complete și înregistra povestea abuzurilor la care a fost supusă. Unquiet Voices și-a propus, de asemenea, să strângă fonduri pentru a ajuta la păstrarea deschisă a singurului adăpost pentru victimele violenței domestice din România.
”Suntem o asociație umanitară si principala noastra misiune este sa contribuim la apararea drepturilor celor care nu se pot apara singuri.
”Acordăm o atenție specială sprijinirii femeilor. Asta pentru ca filozofia noastră are la baza convingerea ca gradul de civilizație al unei societăți este direct proportional cu statutul femeii in respectiva societate”
ANAIS
Web-doc-ul a fost premiat anterior de competiții internaționale prestigioase, cum ar fi Golden Drum (două medalii de bronz), Webstock (Best Video Use) și nominalizat la Cannes Lions în trei categorii. Proiectul a fost lansat în cinematografe, școli și muzee selectate, ajungând la o multitudine de publicuri trans-generaționale.
Pornind de la premisa că – la fiecare 30 de secunde – o româncă devine o victimă a abuzurilor domestice, proiectul și-a propus prezentarea poveștilor a șapte femei române care au depășit o astfel de traumă. Poveștile lor îndrăznețe și sincere pot fi imboldul pentru ca alte astfel de mărturisiri să devină realitate. Interesant este faptul că utilizatorii pot întrerupe web-documentarul și pot transmite propriile lor informații despre violența în familie.
Ioana Mischie spune că web-documentarul Unquiet Voices este creuzetul unor întrebări esențiale care își caută răspunsuri într-o lume încă nepregătită pentru a privi, fără reținere, în ochii femeilor care au căzut victime violenței domestice.
”Cum să decolonizezi poveștile contemporane de excesul de violență normalizată? Cum să faci o scufundare profundă în cauzele violenței domestice? Cum să vindecăm acest fenomen individual și colectiv? Cum să ascultăm activ supraviețuitorii violenței domestice? Cum să surprindem poveștile supraviețuitorilor fără să domnească trauma?”, se întreabă – deloc retoric – Ioana Mischie, potrivit filmneweurope.com.
Unquiet Voices devine unul dintre cele mai apreciate documentare web românești recente, deschizând o serie de lumi audiovizuale care sunt atât accesibile pentru publicul mondial, cât și creative, în timp ce pledează pentru o cauză socială necesară.
Ioana Mischie a colaborat cu succes în calitate de scenarist și regizor cu Channel 4 în Marea Britanie – pentru două seriale de documentar online cu un număr record de vizionări în UK). Dintre proiectele cinematografice recente, a scris și a regizat “237 de ani”, un scurt-metraj produs de ”Legende Films” – casă de producție de origine franceză premiată cu Oscar.
„Cumulonimbus” a fost premiat la festivaluri internaționale și a fost nominalizat la Premiile Gopo pentru Cel mai bun scurt-metraj. Din portofoliul artistic al Ioanei Mischie fac parte și proiecte de realitate virtuală (The Wetland), proiecte de poezie participativă (Idonee), instalații transmedia (Texts are made by those who read them).
A inițiat și coordonat numeroase programe educaționale care încurajează tinerii regizori și scenariști români să-și construiască propria semnătură cinematografică și să fie mult mai bine integrați în industrie : MIDPOINT Intensive (șase ediții), Cine-ritm (trei ediții), National Screenwriting Alumni Pitch (o ediție), potrivit cinetic.arts.ro.
A fost speaker internațional la festivaluri precum Cannes, TIFF sau Festival of the New. Este co-fondator și vizionar Storyscapes, un ONG care se axează pe transmedia storytelling, inițiat în 2012 în România.
Începând cu anul 2015, a coordonat programele din cadrul CINETic: a creat strategii pentru dezvoltarea centrului și a inițiat prima ediție a programelor internaționale Romanian VR Days in Cannes 2017 și LdaVi Eastern European VR Worldbuilding Hub. În prezent, își dezvoltă propriile proiecte de arts-based research în cadrul CINETic (Government of Children, prima franciză transmedia internațională) și predă cursul „Digital Media Arts/Transmedia Arts”. Imaginând lumea ca un loc de joacă neo-creativ, ea crede că povestitorii sunt “arhitecți ai viitorului” (Buckminster Fuller).