59 de ani de „Teleenciclopedia” / Cine au fost „vocile de aur” ale emisiunii / Ca orice produs mediatic, nu a scăpat de CENZURĂ în comunism

Lansată în urmă cu 59 de ani, „Teleenciclopedia” este una dintre cele mai iubite și longevive emisiuni de televiziune din România.

„Teleenciclopedia” este una dintre cele mai iubite și longevive emisiuni de televiziune din România. Lansată pe 22 mai 1965, emisiunea a devenit rapid un reper cultural și educațional, atrăgând generații întregi de telespectatori dornici să descopere lumea din confortul propriilor case. Cu toate acestea, ca orice produs mediatic din perioada comunistă, „Teleenciclopedia” a fost supusă unei stricte cenzuri care a influențat semnificativ conținutul difuzat.

„Teleenciclopedia” a fost concepută ca un program educațional menit să ofere informații enciclopedice despre diverse subiecte, de la științe naturale și tehnologie, la istorie și artă. Realizatorii emisiunii colaborau cu experți din diferite domenii pentru a asigura un conținut de calitate și bine documentat.

„Vocile” emisiunii

Pe parcursul anilor, emisiunea a suferit diverse schimbări de format și prezentare, adaptându-se noilor tehnologii și cerințelor publicului. Cu toate acestea, esența sa educațională a rămas neschimbată, consolidându-și locul în inimile românilor.

De-a lungul edițiilor, printre consultanți științifici ai „Teleenciclopediei“ au fost Harald Alexandrescu, Octavian Paler, Răzvan Theodorescu, Alexandru Marinescu sau Ion Frunzetti.

La rândul lor, textele au fost însuflețite de-a lungul anilor de vocile de aur ale unor mari nume: Mariana Zaharescu, Sanda Țăranu, Traian Stănescu, Ion Caramitru, Adela Mărculescu, Lucia Mureșan, Dinu Ianculescu, Silviu Stănculescu, Irina Petrescu, Mihai-Gruia Sandu, Florian Pittiș, Carmen Movileanu sau Mircea Neacșa, conform Adevărul.

Nu a scăpat de cenzură, în perioada comunistă

În perioada comunistă, cenzura a fost un instrument puternic folosit de regimul lui Nicolae Ceaușescu pentru a controla informațiile disponibile publicului. „Teleenciclopedia” nu a fost o excepție, fiind supusă unor reguli stricte privind conținutul difuzat. Subiectele considerate „sensibile” sau „periculoase” pentru regim erau excluse sau modificate înainte de a ajunge pe ecran.

Printre subiectele cenzurate la „Teleenciclopedia” se numărau:

1. Istoria politică: Evenimentele istorice care ar fi putut arăta regimul comunist într-o lumină nefavorabilă erau adesea omise sau prezentate într-un mod distorsionat. De exemplu, revoluțiile și mișcările de rezistență împotriva regimurilor totalitare nu erau detaliate, iar referințele la democrație și libertate erau reduse la minimum.
2. Religia și spiritualitatea: Subiectele legate de religie erau cenzurate pentru a nu contraveni ideologiei ateiste promovate de stat. Documentarele despre marile religii ale lumii erau strict monitorizate, iar aspectele care subliniau rolul pozitiv al religiei în societate erau omise.
3. Tehnologia occidentală: Progresele tehnologice din țările occidentale erau prezentate trunchiat, pentru a nu evidenția decalajul tehnologic dintre România și țările dezvoltate. Realizările științifice din blocul comunist erau promovate cu prioritate.
4. Cultura și arta occidentală: Filmele și documentarele despre cultura și arta occidentală erau filtrate pentru a evita promovarea valorilor considerate decadente sau subversive. În schimb, se puneau în valoare realizările artistice din țările socialiste.
5. Subiectele sociale și economice: Problemele sociale și economice din alte țări, în special cele din blocul comunist, erau rar discutate. Cenzura se asigura că emisiunea reflectă doar aspectele pozitive ale societății socialiste.

Cenzura a limitat în mod considerabil diversitatea și profunzimea informațiilor prezentate la „Teleenciclopedia”. Cu toate acestea, emisiunea a reușit să rămână relevantă și apreciată, găsind modalități subtile de a transmite cunoștințe valoroase publicului său.

În ciuda restricțiilor, echipa de realizatori a continuat să lucreze cu dedicare pentru a oferi conținut de calitate, contribuind la educația și informarea românilor.

Un simbol al rezistenței culturale

„Teleenciclopedia” rămâne un simbol al rezistenței culturale și educaționale în fața cenzurii comuniste. Istoria sa ilustrează provocările și compromisurile cu care se confruntau realizatorii de programe în acea perioadă, dar și puterea informației de a transcende barierele impuse de regimuri autoritare. Astăzi, emisiunea continuă să fie un far al cunoașterii, amintindu-ne de importanța accesului liber la informație.