Pe 19 august se împlinesc 139 de ani de la nașterea uneia dintre cele mai cunoscute creatoare de modă din lume: Coco Chanel. De la începuturi petrecute în sărăcie și umilință, până la faimă și avere, Coco, una dintre cele mai venerate femei din industria de fashion din lume, și-a croit destinul în felul ei.
Deși și-a trăit cea mai mare parte a vieții sub ochii publicului, în lumina reflectoarelor, o mulțime de detalii legate de ea au fost îndelung dezbătute, pentru că, deși era stăpâna propriului destin, a schimbat adesea modul în care a relatat părți din viața și cariera ei, pentru a-i servi imaginii pe care își dorea să o aibă în diferite momente ale evoluției sale.
Iată doar câteva dintre misterele din jurul celebrei domnișoare Chanel.
Potrivit celor mai multe relatări, părinții lui Coco au numit-o Gabrielle Bonheur Chanel. La naștere, cineva a trecut numele ei în registru ca Gabrielle Bonheur Chasnel. Mai târziu a fost raportată ca eroare de scriere, deoarece mama ei era prea bolnavă pentru a se ocupa de înregistrarea copilului la starea civilă, iar tatăl ei călătorea.
Majoritatea surselor sunt de acord că numele Coco provine dintr-o perioadă din jurul vârstei de 20 de ani, când era cântăreață în cluburi. Cele două melodii pe care le-a cântat în spectacole au fost „Ko Ko Ri Ko” și „Qui qu’a vu Coco”.
Mai târziu, ea a declarat că numele provine dintr-o versiune prescurtată a cuvântului francez „cocotte”, care se traduce prin „femeie păstrată”. În unele interviuri, însă, ea afirmă că a fost o poreclă dată de tatăl ei.
Majoritatea surselor precizează că s-a născut într-o familie formată dintr-un cuplu necăsătorit. Părinți ei se numeau Eugenie (Jeanne) Devolle și Albert Chanel. Jeanne lucra la o spălătorie, iar Albert era vânzător ambulant. Cuplul s-a căsătorit câțiva ani mai târziu.
Când Coco avea doisprezece ani, mama ei a murit de tuberculoză, iar tatăl ei a trimis-o, împreună cu surorile ei, la un orfelinat din Aubazine, o localitate situată în centrul Franței, condus de călugărițe catolice.
Deși viața ei la orfelinat a însemnat multe lipsuri și disciplină strictă, aici a învățat să coasă. Alte surse susțin că și-a perfecționat tehnicile de cusut în vizitele de weekend când mergea la două dintre mătușile ei. Coco a spus mai târziu o altă versiune a poveștii: tatăl ei a plecat în America pentru a face avere și a fost trimisă să locuiască împreună cu cele două mătuși ale ei. Ea a mai susținut că era mult mai mică de doisprezece ani când mama ei a murit.
La vârsta de 20 de ani, Coco Chanel a început o aventură cu socialistul francez Etienne Balsan, crescător de cai și jucător de polo. Balsan a văzut-o cântând în club și s-a îndrăgostit de ea.
Prin Balsan, Coco Chanel a cunoscut mulți oameni influenți, inclusiv pe bogatul căpitan Arthur „Boy” Capel, cu care a avut o relație de durată.
Etienne Balsan a finanțat pentru Chanel un magazin de pălării pentru femei, iar mai târziu, Capel a ajutat-o să înființeze un mic magazin exclusivist, unde și-a lansat faimoasele costume din tricot și „rochia neagră”, simbolul eleganței, celebră și în ziua de azi.
Ambii bărbați au părăsit-o pentru a se căsători cu femei mai „potrivite” din punct de vedere social, dar au rămas prieteni. Când Capel a murit într-un accident de mașină în 1919, Chanel a spus: „Cu pierderea lui Capel, am pierdut totul. Ceea ce a urmat nu a fost o viață plină de fericire”.
În 1923, l-a întâlnit pe ducele de Westminster în timp ce participa la o petrecere pe iahtul său. Cei doi au început o aventură care a durat un deceniu. El a copleșit-o cu daruri scumpe și a instalat-o într-o casă din cartierul Mayfair din Londra. În 1927, i-a dăruit un teren pe Riviera Franceză, unde a construit o vilă pe care ea a numit-o La Prusa.
Este neclar de ce ducele și Chanel nu s-au căsătorit, dar ea a spus despre despărțirea lor: „Au fost mai multe ducese de Westminster, dar există o singură Coco Chanel”.
În timpul relației sale cu ducele, ea l-a întâlnit și l-a fermecat pe Edward al III-lea, prințul de Wales. Unele surse spun că ea a avut o aventură cu Prințul, care era cunoscut pentru relațiile sale pasagere cu femeile, dar nu se cunosc detalii suplimentare.
După prăbușirea bursei din 1929, multe afaceri au falimentat, inclusiv cea a lui Coco Chanel.
În 1939, la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, ea și-a închis magazinele, lăsând peste 3.000 de angajați fără loc muncă. Se pare că a făcut acest lucru ca parte a unui plan de răzbunare împotriva muncitorilor care au luat parte la greva din Franța din 1936, care a forțat-o să-și închidă afacerea la acea vreme.
În plus, Chanel a susținut permanent că în timpul războiului nu era o perioadă potrivită pentru modă. Din păcate, doar ea și-a cunoscut cu adevărat motivele pentru care a luat toate deciziile din acea perioadă.
Se pare că domnișoara Chanel, influențată de iubitul ei, ducele de Westminster, un antisemit cunoscut și foarte vocal, a avut puțină toleranță față de populația evreiască. Această idee este susținută de faptul că, în timpul ocupației germane din Franța, Chanel a avut o aventură cu un diplomat german, baronul Hans Gunther von Dincklage.
Coco Chanel a primit permisiunea specială de a-și continua șederea la celebrul Hotel Ritz din Paris, reședința preferată a oficialităților germane de rang înalt. De asemenea, s-a zvonit că sub influența lui Von Dincklage, Chanel ar fi putut fi spion nazist.
Când războiul s-a încheiat, Chanel a fost interogată cu privire la relația cu Von Dincklage și afilierea ei cu naziștii. Unii cred că prietenul ei Winston Churchill a fost cel care a salvat-o de probleme serioase.
Coco Chanel nu a fost niciodată acuzată oficial, dar a părăsit Parisul la puțin timp după încheierea războiului, mutându-se în Elveția.
La începutul carierei sale, Coco Chanel l-a cunoscut pe directorul unei renumite afaceri cu parfumuri și cosmetice, Pierre Wertheimer, printr-un prieten comun, Theophile Bader. Împreună cu fratele lui Pierre, Paul, au creat „Parfums Chanel”, familia Wertheimer oferind finanțare completă, marketing și distribuție a parfumului clasic Chanel No. 5 al lui Coco.
Acordul prevedea ca familia Wertheimer să primească 70% din profit, Bader 20% și Chanel 10% – și cu o clauză conform căreia ea le-a permis să conducă operațiunile Parfums Chanel. Coco nu a trecut niciodată peste dezamăgirea legată de acest contract și nu a făcut un secret din antipatia ei față de Wertheimeri, care erau evrei.
În 1924 au renegociat contractul inițial, iar în 1947, Coco Chanel a primit profiturile obținute în timpul războiului din vânzarea parfumului, estimate la nouă milioane de dolari în banii de astăzi. În plus, Wertheimer a fost de acord să plătească și cheltuielile de trai ale lui Chanel pentru tot restul vieții.
Iar în momentul în care Coco Chanel, ajunsă la vârsta de 70 de ani, a decis să își redeschidă casa de modă, în 1954, tot Wertheimer a fost cel care i-a finanțat afacerea.
Coco Chanel a ales mereu să-și trăiască viața riscant. Cel puțin două biografii, una a Lisei Chaney și alta a lui Hal Vaughan, susțin că Chanel era o consumatoare obișnuit de opiacee, în special de morfină.
Chanel a murit în apartamentul ei de la Hotel Ritz din Paris, în 1971, la vârsta de 87 de ani. Unele relatări din presa vremii spun că nu se simțea bine și, după ce s-a întors de la o plimbare cu un prieten, s-a culcat și a murit liniștit în somn. Alte surse susțin că ar fi murit din cauza unei supradoze de morfină.
Un lucru este sigur, lui Coco Chanel îi plăcea să lase pe toată lumea să ghicească detalii legate de viața ei. De la data nașterii, până la alegerile pe care le-a făcut și până la motivele pentru care nu s-a căsătorit – și chiar și modul în care a murit, această adevărată personalitate a modei care a schimbat lumea cu ținutele sale inteligente și elegante, a avut cu siguranță ultimul cuvânt în viața ei.
Foto: Profimedia Images
CITEȘTE ȘI:
Adina Buzatu: ”Cum s-au adaptat hainele masculine în garderoba feminină”
Creatorul de modă KARL LAGERFELD a murit la 85 de ani