Adrian Văncică și Gheorghe Ifrim retrăiesc emoțiile primului turneu de teatru în filmul „America, venim!”. Prin ce peripeții au trecut peste Ocean: „Sorry, I don”t understand”

Trupa unui teatru de provincie dă lovitura –  face o deplasare oficială peste Ocean, la New York. Visul american pare să devină realitate pentru actorii români, cărora li se ivește șansa de a face bani în plus, în urma propunerii venite de la un impresar „providențial”. Dar cum planurile de acasă nu seamănă deloc cu cele din State, aceștia se trezesc în situații comice neprevăzute. Li se întâmplă adesea actorilor, spun la unison protagoniștii comediei, Adrian Văncică și Gheorghe Ifrim, prieteni nu doar în acest film (n.r. cei doi fiind colegi de platou și în serialul tv „Las Fierbinți”, în regia lui Dragoș Buliga), ci și în viața reală.

Nu le-a fost greu să intre în pielea personajelor pe care le interpretează, povestesc ei pentru gândul, mai ales că filmul, inspirat din întâmplări reale, surprinde veridic momente din viața unui actor.

FOTO: „America, venim!”

„În America, venim! sunt un actor din Târgoviște, care are o familie, are doi copii, și care își dorește foarte mult să plece în turneu pentru că are un țel: să strângă bani ca să își pună aer condiționat acasă”, spune Gheorghe Ifrim. „El crede că asta este o șansă importantă. În rest, este un om căruia îi place liniștea în jur. Vrea pace, prietenie, îi place să mențină relațiile, se ferește de scandaluri”, își povestește rolul acesta.

În oportunitate crede și personajul interpretat de Adrian Văncică: „Este un actor din provincie, care crede că poate mai mult. Nu face însă mare lucru pentru asta. Îl cam urăște și îl cam invidiază pe directorul teatrului, are tot felul de râci cu el, și, în plus, o iubește – dar nemărturisit – pe diva teatrului, interpretată de Ioana Blaj. În rest, ca orice actor, cu bune, cu rele, vede o oportunitate în plecarea aceasta în turneu și îi convinge și pe ceilalți că e un lucru bun de făcut”, spune Adrian Văncică. „Împreună cu prietenul lui cel mai bun, interpretat de Gheorghe Ifrim, trece prin tot felul de momente.  E un film cu de toate!”, promite actorul.

Când experiența bate filmul

Le-a amintit celor doi scenariul noii comedii, ce va fi în cinematografe din 19 septembrie, de primele lor turnee din viața reală de actori? Cu siguranță, rememorează râzând Adrian Văncică: „Primul turneu l-am susținut în urmă cu aproape opt ani. Am mers cu microbuzul mii de kilometri până la Köln, în Germania, și înapoi. A fost o experiență minunată! Nu pot să spun chiar că faci hemoroizi, dar e greu”, povestește actorul de la Nottara.

Dincolo de glumă însă, spune că își amintește foarte bine orașul. Probabil este de vină noutatea: „Când te duci într-un turneu în afara țării, și mai ales dacă este primul din carieră, îți rămân în minte tot felul de detalii, de locuri, de clădiri. Nu am să uit niciodată cum am ocolit o clădire și am văzut drept în fața mea Domul din Köln. Nu mai știu cum a fost spectacolul din seara aia, dar Domul… Pentru astfel de momente, pentru a vedea locuri noi, poți sta în microbuz fără nicio problemă”, povestește Adrian Văncică.

FOTO: Mediafax (Andreea Alexandru)

Gheorghe Ifrim a scăpat de experiența autocarului în primul său turneu în afară. A jucat la Marsilia, piesa Turandot, în limba franceză: „Nu mă așteptam să fiu un vorbitor atât de bun de franceză. Am repetat vreo două săptămâni, iar acolo a ieșit foarte bine”, povestește acesta. A avut și o experiență memorabilă, atunci când, într-o plimbare, a nimerit  în cartierul arăbesc: „Am avut impresia că am ajuns în altă țară. Era incredibil! Toți bărbații – îmbrăcați în hainele lor tradiționale, femeile – cu burka. Nu îmi venea să cred. Imaginea aceasta, de altă lume, mi-a rămas în minte”, mai spune actorul de la Bulandra.

Ce spun Adrian Văncică și Gheorghe Ifrim despre plecarea din România

Dincolo de bucuria turneelor, de descopeirea unor locuri noi, există și „mirajul” reușitei peste granițele propriei țări, recunosc Adrian Văncică și Gheorghe Ifrim. Dar totul este mai degrabă un balon de săpun, care, spun ei, la un moment dat, se sparge.

„Există, mai ales la tinerețe, dorința aceasta de a pleca. Uite, sunt actori din România care au făcut filme afară – Marcel Iureș, Dragoș Bucur, Maia Morgenstern, Anamaria Marinca. Există acest miraj”, recunoaște Văncică. „Dar în momentul în care intervine o familie, nu neapărat că te blazezi, dar îți ajută Dumnezeu și îți găsești un drum și aici. Și apoi, meseria noastră ar trebui făcută în altă limbă acolo și oricât de bine ai vorbi engleza din școală, tot ai nevoie să petreci o perioadă lungă de timp doar ca să capeți accentul. Există acest miraj, dar mie mi-a trecut”, spune acesta.

„Dacă ar fi să fac un film în străinătate, l-aș face, dar m-aș întoarce aici”, afirmă Gheorghe Ifrim. „Aici mi-am găsit locul, am avut și noroc, mi-am văzut și de treabă și îmi doresc să-mi fac meseria aici. Mă simt bine aici”, povestește actorul.

FOTO: Mediafax (Andreea Alexandru)

În plus, cred cei doi, și publicul este diferit: râde la alte glume, se emoționează la alte replici, chiar dacă asta nu influențează jocul actoricesc.

„De obicei există traducere pe un ecran, iar eu joc ce joc și la Nottara. Dar uneori publicul reacționează altfel”, spune Adrian Văncică. „Am avut o deplasare în Barcelona, cu piesa Metoda, scrisă de un catalan, Jordi Galcerán, și în sală erau și români și spanioli. Iar spaniolii au râs la o replică la care în România nu s-a râs deloc. Spre exemplu, la un moment dat, acțiunea se petrece într-o clădire de birouri și în scenă se află și o scrumieră. Cineva spune cine vrea să fumeze, poate să fumeze. La noi, e o replică banală. Acolo însă, spaniolii și-au dat seama că este o capcană și s-au amuzat, pentru că în țara lor, fumatul este interzis peste tot. Am vorbit apoi și cu autorul piesei și ne-a confirmat că aceasta era poanta: cel care își aprindea țigara, era posibil să fie dat afară… Deci au alte repere”, povestește actorul.

Surprizele de la filmări

Rolurile din „America, venim!” i-au adus pe Adrian Văncică și pe Gheorghe Ifrim din nou, peste granițe. Întreaga echipă de producție și actorii din distribuție au zburat peste Ocean, unde au filmat timp de zece zile. Și, la fel ca personajele cărora le dau viață pe ecran, au avut și peripeții.

„La un moment dat, filmam noaptea și au oprit vreo trei mașini. Au coborât niște băieți de culoare, foarte solizi – numai pachețele erau – și ne-au întrebat: ce faceți aici?„, povestește Ifrim. „Eu eram așa… un pic emoționat, că nu știam ce vor de la noi. Le-am zis că filmăm, am mai vorbit un pic cu ei, pentru ca în cele din urmă să află că ei făceau liniuțe, făceau întreceri pe autostradă. Își lipiseră pe capote camere GoPro și se alergau pe acolo”, rememorează acesta întâmplarea.

„Unul dintre ei s-a uitat lung în ochii mei și m-a întrebat ce facem”, continuă Adrian Văncică. „Noi eram acolo cu tot echipamentul, așa că i-am spus că facem un film, moment în care el m-a întrebat, foarte serios, și eu de ce nu sunt în el?. I-am zis sorry, I don”t understand… I don”t speak english și am scăpat de el”, mai spune actorul.

FOTO: „America, venim!”

Totul a ieșit bine, iar producția, pe care Gheorghe Ifrim a văzut-o la ediția din acest an a Festivalului Internațional de Film Transilvania, se anunță a fi „spumoasă”.

„Ce e important la filmul acesta nu e faptul că râzi, nu spui mamă, ce comedie! Sunt și momente de sensibilitate, de dragoste, apar și probleme, frustrări. Asta mi-a și plăcut la filmul acesta: că are de toate. Arătăm cum este viața unui actor, prin ce trece, ce i se întâmplă. Nu este o bășcălie legată de actori sau actorie. Cred că va fi un film gustat de public”, mai spune Gheorghe Ifrim.

FOTO: „America, venim!”

Până pe 19 septembrie, când „America, venim!” va avea premiera în cinematografele din România, emoțiile sunt mari. „Am emoții de fiecare dată la premiere, fie că e vorba de teatru sau de film. Sunt curios să văd cum a ieșit, și, evident, mă interesează și părerea publicului”, spune Adrian Văncică.

Emoții duble pentru Adrian Văncică

Pentru el însă, emoțiile sunt duble și asta pentru că în viața personală îl mai așteaptă o premieră – fiica lui cea mare merge la școala.

„În luna asta, în septembrie, are loc premiera filmului, reiau treaba la teatru, reiau stand-up-ul în Deko, dar emoțiile cele mai mari le am pentru faptul că fata mea începe școala.

Am cunoscut învățătoarea, am cunoscut directoarea, am văzut școala. Când ai copil, stai și îți aduci aminte de tine la vârsta aceea. Eu am avut un învățător care ne dădea cu bățul în cap, ne așeza în genunchi cu cartea în mână. Am avut colegi pe care i-a trimis sub catedră, să stea acolo, la picioarele lui. Nu vreau ca vreunul dintre copiii mei să treacă prin așa ceva. Ca tată, mă gândesc: oare copilul meu cum va fi? ce vreau să facă? Mi-am dat seama că întrebarea asta – ce vrei să te faci când vei fi mare?- este foarte proastă. Nu asta trebuie întrebat un copil, ci cum vrei să fii când vei fi mare? E mai important decât să fii inginer sau doctor, să fii un om bun, cald, înțelegător”, afirmă Adrian Văncică.

Așa că a ales o școală privată, Butterfly, pentru copilul său, în detrimentul uneia de stat. „Am stat și m-am gândit foarte mult, am vorbit cu prietenii, am căutat. Până la urmă cred că important este ca oamenii care îți poartă numele, copiii tăi, să primească de la tine cea mai bună șansă pe care le-o poți da. Iar eu cred că sistemul acesta privat e mai bun decât cel de stat. Fiica mea va fi într-o clasă cu opt copii, în timp ce, la o școală de stat, vor fi 30. Am mai multe încredere în sistemul acesta. Măcar știu pentru ce muncesc”, mai spune Adrian Văncică, tată de boboc.

*** Filmul „America, venim!” este lungmetrajul de debut al regizorului Răzvan Săvescu, cunoscut publicului ca realizator al serialelor „La Bloc”, „La servici”, „Gașca”, „Nimeni nu-i perfect”, „Clanul Popeștilor” sau al filmului de televiziune „O zi președinte”. Scenariul este semnat de Răzvan Săvescu și Oana Ioachim, producția fiind realizată de Tudor Giurgiu și Bogdan Crăciun (Libra Film).

Director de imagine este Liviu Mărghidan, cel care a realizat imaginea filmelor „California Dreamin”” (r: Cristian Nemescu) sau „Portretul luptătorului la tinerețe” (r: Constantin Popescu), iar costumele și scenografia sunt semnate de Mălina Ionescu.

Filmările au avut loc în România și în Statele Unite ale Americii și s-au desfășurat pe parcursul a 30 de zile. Producția a fost realizată cu sprijinul financiar al Centrului Național al Cinematografiei.