Arheologii au descoperit că cel mai vechi calendar din lume se află în Turcia. S-ar părea că primele civilizații n-au apărut în Irakul, India și în Egiptul de azi. Ci în Turcia!
Descoperirea ar putea rescrie manualele școlare de istorie!
Echipa de cercetători de la Universitatea din Edinburgh crede că cele 365 de simboluri în formă de „V” ce au fost gravate pe un stâlp de piatră la situl Göbekli Tepe, vechi de 12.000 de ani, reprezintă „zilele anului”.
Cercetătorii susțin că supranumitul templu de la Göbekli Tepe ar fi putut funcționa ca un calendar solar, la fel cum se specula și despre ansamblul megalitic Stonehenge, construit în Anglia, în jurul anilor 3000 – 2500 î.Hr., că ar marca fiecare solstițiu și ar fi dedicat morților.
Dar spre deosebire de Stonehenge, stâlpii templul de la Gobleki Tepe au inscripții și figurine zoomorfe. Inscripțiile în formă de V alcătuiesc împreună un an calendaristic de 11 luni (354 luni) și 10 zile suplimentare, alcătuind un an de 12 luni și 364 zile. Cu Solstițiului de vară adăugat, rezultă 365 zile calendaristice. Fiecare lună are 29 sau 30 zile.
Arheologii cred că această descoperire sugerează că oamenii antici aveau modalități precise de a măsura timpul cu 10.000 de ani înaintea egiptenilor, sumerienilor, grecilor și romanilor antici.
Cercetătorii consideră, de asemenea, că acest sistem ar putea rescrie cronologia civilizației umane, deoarece ar fi fost folosit pentru a consemna și un cataclism cosmic, potrivit Daily Star.
Potrivit autorului britanic Graham Hancock, un roi de fragmente provenite de la o cometă ar fi lovit Pământul acum aproape 13.000 de ani. Se crede că impactul fragmentelor a cauzat o mică eră glaciară care a durat peste 1.200 de ani și a dus la dispariția multor specii de animale mari și ar fi cauzat schimbări privind stilul de viață tribal al vânător-culegătorilor , care în final, au ales să se îndrepte spre agricultură și civilizația urbană.
Experții cred că dezastrul cauzat de cometă i-a forțat pe oamenii antici să renunțe la viața de vânători-culegători și să întemeieze așezări mai permanente. Astfel, nașterea civilizației ar fi avut loc acum nu acum șase milenii, pe malurile fluviilor Tigru și Eufrat din Irak („Semiluna Fertilă), în Delta Nilului din Egipt sau în Valea Indului, ci în Asia de Vest, acum 12.000 ani.
Dr. Martin Sweatman, de la Școala de Inginerie a Universității din Edinburgh, care a condus cercetarea, a declarat: „Se pare că locuitorii de la Göbekli Tepe erau observatori atenți ai cerului, ceea ce este de așteptat, având în vedere că lumea lor fusese devastată de impactul unor fragmente dintr-o cometă. Acest eveniment ar fi putut declanșa civilizația prin inițierea unei noi religii și prin motivarea dezvoltării agriculturii pentru a face față climatului rece”.
Graham Hancock crede că șarpele simbolizat în mai toate culturile reprezintă coada cometei pe care anticii au admirat-o acum 13.000 ani, înainte de a se dezintegra la pătrunderea în atmosfera Pământului.
Scriitorul britanic, criticat de lumea academică pentru că promovează teorii pseudoștiințifice pe baza unor ipoteze pseudoarheologice, își susține opinia în serialul său „Apocalipsa Antică” de pe Netflix, pe baza sedimentelor și resturilor microscopice găsite de geologi ce ar data de 13.000 ani.
El spune că legenda potopului biblic se regăsește în toate culturile și civilizațiile antice (perși, sumerieni, greci, maiași, incași) din perioada postdiluviană și că ar avea un sâmbure de adevăr. Graham mai susține că o civilizație străveche mai avansată tehnologic ar fi existat în urmă cu zeci de mii de ani, iar distrugerea ei de către inundațiile și răcirea globală cauzate de impactul unei comete ar fi inspirat legenda distrugerii Atlantidei.
Zeii pe care i-au venerat anticii erau oamenii geniali care au supraviețuit potopului și au continuat să păstreze și să-și împărtășească cunoștințele. Arheologii i-au respins ipotezele și probele pseudoarheologice prezentate în serialul documentar de pe Netflix.
Climatologii susțin că între anii 12,900 – 11.700 înaintea erei noastre, ar fi avut loc un fenomen de răcire globală în emisfera nordică, cunoscut ca Dyrasul recent. Acesta a succedat perioada de încălzire globală graduală petrecută după Ultimul Maxim Glaciar de acum 27.000 ani.
Temperatura ar fi scăzut în Gloerlanda cu 4-10 grade Celsius, iar ghețarii au avansat în cea mai mare parte a emisferei nordice temperate. Oamenii de știință nu cred că ar fi fost cauzat de impactul unei comete, ci mai degrabă de activitatea vulcanică crescută.
Iar răcirea nu a fost atît de drastică, căci nu a afectat emisfera sudică. Dar când încălzirea s-a produs din nou, debitul fluviilor și lacurilor a crescut, favorizând apariția agriculturii. De exemplu, Sahara nu a fost un deșert, ci era o junglă de vegetație în urmă cu 5.000 – 11.000 ani.
Acum 11,700 ani, la sfârșitul erei glaciare, s-a petrecut cunoscuta Revoluție Neolitică, când oamenii au început să domesticească câinii, pisicile și animale erbivore crescute pentru hrană (vite, oi, capre, păsări, porci).
Tot de atunci au început să cultive o varietate de plante și cereale, să construiască adăposturi complexe din lemn sau din pământ și să producă obiecte din ceramică. Figurinele zoomorfe din Templul de la Gobleki Tepe demonstrează că religia, ca un sistem organizat de credințe, adus la rang de cutumă și la autoritate, ar fi apărut mult mai devreme.
S-au creat culturi agricole în întreaga lume – din jurul anilor 10.000 – 9.000 î.Hr., se cultiva grâu în Irak, India și Egipt, orez în Asia, cartofi dulci în Africa, porumb în America de Sud.
Cam tot în această perioadă, după scheletele descoperite de arheologi, oamenii care s-au sedentarizat și s-au apucat de agricultură au început să fie mai scunzi, să sufere de carii și să fie mai bolnăvicioși din cauza deficienței de vitamine și a cărnii de vânat, a consumului excesiv de pâine și a cărnii grase, din cauza alcoolului și din cauza muncii suprasolicitante pe teren.
Primele orașe au început să apară, precum Ierihon prin Levant sau Çatalhöyük în Asia Mică, favorizând apariția primelor focare de epidemii de la cantitatea mare de bălegar provenit de la vite și porci. Revoluția neolitică a dus la progres: crearea unei administrații și structuri politice centralizate bazată pe taxe și înregistrarea stocurilor de recolte, ierarhie, apariția scrierii, apariția roții care a favorizat transportul mărfurilor și comerțului practicat la distanță, apariția claselor sociale și a celor sacerdotale, implicit a religiei.
S-a ajuns și la specializări și diviziunea muncii (meșteșugari, fierari, negustori, sculptori, constructori, astrologi, muzicieni, medici), la apariția primelor forme de securitate (gărzile și armata), la apariția conceptului de proprietate, la dezvoltarea artei și arhitecturii. Din păcate, civilizația a dus și la extinderea sclavagismului, războaielor, poluării și patriarhiei.
În 1993, omul de știință american Cesare Emiliani a propus un nou sistem de numerotare a anilor care adaugă exact 10.000 de ani schemei de numerotare din prezent.
El susține că în anul 10.000 î.Hr., când a fost început epocii geologice holocene și a debutat Revoluția neolitică, odată cu construirea tempului de la Gobleki Tepe , când oamenii au trecut de la un stil de viață de vânător-culegător la agricultură și sedentarism.
El propune ca anul 10.000 î.Hr. să fie anul 1 al noului calendar holocen și primul an al civilizației umane, astfel, anul curent 2024 ar fi anul 12.024. Cel mai urmărit canal educativ de știință de pe YouTube, Kurzgesagt – In a Nutshell, promovează implementarea calendarului holocen la scară globală, dincolo de viziunea, religia, identitatea și cultura fiecărei țări. Deși încasează profit de pe urma calendarelor vândute, guvernele și bisericile se abțin să abordeze subiectul schimbării calendarelor tradiționale care sunt folosite de mii de ani.
Citește și:
Povestea unei civilizații vechi de 12.000 de ani care a locuit pe actualul teritoriu californian