Cine sunt primele FEMEI care au fost alese PRIMAR, în România anilor ’30, și ce realizări au avut. „Amenințări cu «mămăligă rece de-a pururi»”
La primele alegeri în care femeile au putut vota și candida, trei doamne au fost alese în funcția de primar și alte 100 în cea de consilier. Acestea aveau să croiască drumul româncelor către mânuirea propriului destin prin deținerea de funcții publice în administrația țării.
La alegerile comunale din 1930, trei femei au fost alese în funcția de primar, marcând astfel un moment istoric în politica românească: Luiza Zavloschi – primar al localității Buda (județul Vaslui), Marilena Bocu – primar al localității Lipova (județul Arad) – și Elena Eisenberg – primar al localității Cobia (județul Dâmbovița).
Odată cu încheierea scrutinului, presa vremii a început să anunțe „revoluția” și „momentul istoric” care aveau loc în politica românească.
„O revoluție pașnică – cum sunt, dealtminteri, toate revoluțiile românești – s-a înfăptuit zilele acestea: în satul Buda-Rafaila, din județul Vaslui a fost aleasă ca primar d-na Luiza Zavloschi. Un moment istoric în războiul – cum zic femenistele – de emancipare al femeei române. Iată: fără vărsări de sânge, fără răsturnări sociale, fără pălălaia conacurilor incendiate și irupția războiului civil, femeia română devine egală cu bărbatul”, anunța ziarul „Cuvântul”, pe 28 februarie 1930.
Un moment istoric: Trei femei au fost alese în funcția de primar
Nici victoria de atunci a Marilenei Bocu nu a fost trecută cu vederea de presa interbelică:
„Ultima zi a alegerilor, menite să așeze definitiv temeiurile noii organizări administrative, pare să fi decurs în liniște. Cel puțin, până la ora închiderii ediției, nu ne-a parvenit din provincie nici o știre asupra vreunui incident electoral mai grav. În legătură cu alegerile din Banat, putem da un amănunt interesant: la Lipova s-a ales primar d-na Marilena Bocu, care a candidat în capul listei guvernamentale”, informa ziarul „Curentul” pe 18 martie 1930.
Câteva zile mai târziu, ziarul „Universul” anunța victoria unei alte femei:
„A treia femeie primar din țară: Târgoviște 29 Martie: În prezența prefectului județului, a parlamentarilor, membrilor comisiunii interimare județene etc. s-a făcut instalarea consiliului comunal din Cobia, comună fruntașă din județul nostru. Primar al comunei a fost ales o femeie, d-na Maria I. Eisenberg, proprietara moșiei din localitate”.
Luiza Zavloschi, învățătoarea cu două mandate de primar
Cea care se născuse într-o familie simplă, de țărani, pe 20 iulie 1883 – Luiza Mariniciu (devenită Zavloschi după căsătorie) – avea să scrie o filă de istorie în localitatea Buda, care aparținea la cel moment de comuna Rafaila (începând din 1957, aparține de comuna Oșești).
După ce câștigase încrederea comunității prin activitatea de învățătoare, femeia, în vârstă de 47 de ani la acel moment, avea să fie propusă pe listele electorale și să candideze pentru funcția de primar al localității Buda.
Se spune că femeile din localitate și-ar fi amenințat soții că vor mânca numai mămăligă rece dacă nu o vor vota pe cea care influențase destinele multor copii, deveniți acum adulți în toată firea. Mit sau realitate? Cert este că Luiza Zavloschi a câștigat funcția de primar și a condus localitatea timp de două mandate, refuzând să candideze și a treia oară, deși oamenii încă și-o doreau la conducere.
Femeile, „de strajă” la vot
„Momentul 1930, anul alegerii ei în funcţia de primar, a fost unul interesant. Datorită firii ei energice şi temperamentului vulcanic, s-a făcut repede remarcată de către săteni ca fiind un posibil edil.
De fapt, ideea a venit femeilor din Buda şi Rafaila care i-au tot bătut la cap pe bărbaţii lor până ce i-au convins s-o voteze. Luiza Zavloschi a candidat ca independent şi de altfel nici n-avea cum să reprezinte un partid oarecare, deoarece, după cum ştim, femeile n-aveau voie să facă politică.
La Vaslui i-a fost acceptată candidatura şi din cauza faptului că tatăl ei fusese declarat «erou al Războiului Mondial» şi decorat pentru fapte de arme deosebite”, menționează Paul Zahariuc în primul volum al seriei „Comuna Oșești – file de istorie vasluiană”.
Luiza Zavloschi. Foto: volumul „Femei celebre ale României”
Acesta precizează și ce s-a întâmplat în ziua votării și cum femeile au preluat frâiele:
În ziua votării, ca să fie mai sigure, femeile din cele două sate au făcut «de strajă» la poarta şi la uşa secţiei de votare, dându-le bărbaţilor lor ultimele sfaturi şi ameninţări cu «mămăligă rece de-a pururi», dacă n-o votează pe «doamna învăţătoare».
Ori din convingere, ori de teama făcăleţelor numai bune de altoit pe şale, majoritatea voturilor s-au îndreptat spre Luiza Zavloschi, care, spre uluirea unei ţări întregi, dar şi a mapamondului, a devenit prima femeie primar din istoria României interbelice, dar şi din zona ultra-conservatoare a Balcanilor”.
Realizările primei femei primar din România
Această performanță istorică a stârnit interesul presei din întreaga țară, uimind România în lung și în lat, însă Luiza Zavloschi și-a păstrat smerenia, fiind un om simplu, darnic, cu dorința de a face bine și cu grija față de cei din jur.
Se interesa de familiile cu probleme, ajuta şi îndruma acolo unde era nevoie. Imediat ce a preluat frâiele conducerii localităţii a şi elaborat un plan de dezvoltare a comunităţii”, se precizează în seria de volume „Femei celebre ale României”, publicată de Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui.
În timpul mandatelor sale, Luiza Zavloschi și-a îndreptat atenția către cei aflați în nevoie. A fost implicată în deschiderea unei farmacii atât de necesară în acea zonă, a militat pentru construirea unei școli pe unul dintre terenurile care făceau parte din averea familiei sale. De asemenea, a găsit un nou sediu pentru primărie, a pus bazele primei stări civile din comună, dar a instalat și un post telefonic, punând cablurile în subteran, fiind o premieră în acea zonă.
Datorită implicării sale în viața și bunăstarea comunității, oamenii și-au dorit-o în fruntea localității și pentru un al treilea mandat, însă Luiza Zavloschi a refuzat. Prima femeie primar din România avea să moară la vârsta de 84 de ani, în 1967, fiind înmormântată în localitatea natală.
Luiza Zavloschi, alături de soțul ei. Foto: volumul „Comuna Oșești – File de istorie vasluiană” de Paul Zahariuc
Marilena Bocu, promotoare a tradițiilor românești peste ocean
Născută la Sinaia, fiind fiica primarului, Marilena a ajuns să locuiască în județul Arad după ce l-a cunoscut pe soțul ei, Sever Bocu, în 1906. Acesta venise în Vechiul Regat pentru a stabili relații politice cu românii de aici, fiind un promotor al Marii Uniri. Acesta a devenit un membru marcant al Partidului Național Român și ulterior al Partidului Național Țărănesc.
Înainte de a câștiga funcția de primar, Marilena Bocu se implica în viața culturală a Lipovei și era o mare colecționară de artă (mai târziu, colecția familiei Bocu avea să devină muzeu). Totodată, a deținut și funcția de președinte a filialei Crucii Roșii din oraș.
De asemenea, era și o mare promotoare a valorilor și tradițiilor românești, iar în 1923, organizează o expoziție itinerantă de broderii și țesături românești în mai multe orașe din Statele Unite ale Americii. Doi ani mai târziu, cu ocazia celui de-al doilea congres interparlamentar, care avea loc tot în SUA, a prezentat din nou o astfel de expoziție.
„O apariție albă”
„(…) România, prin hărnicia şi iscusinţa d-nei Marilena Bocu, şi-a atras măgulitoare elogii al căror ecou s-a fixat cu o bogăţie de amănunte în gazetele de peste Ocean. La hotelul Mayflower din Washington, timp de opt zile, cât au durat şedinţele congresului, a fost deschisă admirabila expoziţie de broderii şi ţesături româneşti, organizată de d-na Marilena Bocu. Pentru cinci sute de congresiști a patruzeci și șase de națiuni, cum și pentru mulțimea călătorilor atrași la Washington cu prilejul acesta, a fost o neașteptată senzație”, relata „Universul Literar” pe 13 decembrie 1925.
Se pare că inclusiv celebrul „Washington Post” a relatat despre această expoziție mult lăudată.
„Аm rămas uimiţi. Un minunat interior cu o artă decorativă românească, al cărui fermecător colorit, sub luminile discrete, te oprea încântat în pragul uşii, ca într-una din acele poveşti orientale pline de minunăţii. Printre grupurile de vizitatori, o figură frumoasă, o apariție albă, îmbrăcată în broderii de argint şi un lung văl alb ca unul din acele vechi chipuri bizantine – acesta este portul sărbătoresc al ţărancei române, d-na Marilena Bocu -, care dădea explicaţiile necesare asupra fiecăreia din aceste atât de artistice opere ale industriei casnice româneşti”, nota publicația americană.
Marilena Bocu, înainte de a deveni primar. Foto: ziarul „Adevărul”, 9 august 1923
La mila comuniștilor
Ulterior, odată cu dobândirea funcției de primar, Marilena Bocu „a putut să se ocupe de întreaga administraţie comunală. De la instalarea d-sale la primărie s-a schimbat întreg pavajul, s-a îndiguit Mureşul, s-a creat un abator, s-a introdus lumina electrică, s-a început clădirea primăriei, s-a creat un islaz comunal”, se relatează în volumul „Din istoria feminismului românesc: studiu şi antologie de texte (1929-1948)”, semnat de Ștefania Mihăilescu.
În timpul regimului comunist, Marilena Bocu avea să ducă o viață plină de suferință până la momentul emigrării din țară. Soțul ei, Sever Bocu, este închis la Sighet, începând cu anul 1950, iar un an mai târziu, femeia rămâne singură cu cei doi nepoți. Ulterior, este dată afară din casă și i se confiscă obiectele de artă.
Însă, o nouă lovitură avea să vină mai târziu, când este dislocată în Moldova. Se întâmpla în 1954, atunci când Marilena Bocu decide să îi trimită un memoriu lui Petru Groza, conducătorul României la acel moment, prin care încearcă să afle vești despre soțul ei și să i se acorde permisiunea de a primi un ajutor financiar de la fiica și nepoții ei stabiliți în Statele Unite ale Americii. În cele din urmă, a primit un ajutor financiar din partea statului, iar ulterior a reușit să fugă la Geneva, unde a murit în 1970.
Elena Eisenberg, primar al localității Cobia
Despre prima femeie primar din istoria localității Cobia, Elena Eisenberg (născută Măinescu), nu se cunosc foarte multe informații. Se pare că a candidat pe listele Partidului Național Țărănesc, fiind sora lui Vasile Măineanu, general de cavalerie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Cea care, alături de alte femei, deschidea drumul femeilor către funcții publice avea 40 de ani când a obținut locul de primar, în urma alegerilor locale din 1930.
CITEȘTE ȘI: