Cum s-au cunoscut Constantin TĂNASE și Charlie CHAPLIN la Paris. „American? Asta-i bună. Roumain, artist din Bucureşti! Bucharest… comprenez?”
Talentul și munca aveau să îl poarte pe Constantin Tănase dincolo de granițele României, tocmai până la Paris, unde întâmplarea a făcut să cunoască un alt mare actor de comedie, pe însuși Charlie Chaplin.
Născut în orașul în „care nu se întâmpla nimic” – Vaslui, așa cum el însuși glumea mai târziu, marele actor român Constantin Tănase și-a câștigat acest statut cu trudă, încercări și mult umor.
În vara lui 1880, pe 5 iulie, într-o casă țărănească cu prispă, familia Ion și Elena Tănase avea să se schimbe – venea pe lume Constantin, fiul ce urma să facă foarte cunoscut numele prin toată țară, dar și în Turcia și chiar la Paris.
În timp ce tatăl artistului era un fel de laborant la farmacia din sat, mama lui era casnică și se semna prin „punere de deget”, așa cum se relatează în volumul biografic „Tănase”, scris de Ioan Massoff și Radu Tănase, nepotul marelui cupletist.
„Cea mai mare fericire” a copilăriei
Copilăria lui Constantin Tănase a fost una tipică epocii, se juca cu prietenii pe ulițe și maidan, înota, prindea pești cu mâna, iar iarna se dădea și pe gheață, chiar dacă avea o singură patină pe care o confecționase singur. Însă micul Constantin avea să își descopere rapid mare dragoste – teatrul.
De câte ori veneau trupe de teatru în Vaslui, căutam prin toate mijloacele posibile să trag eu cortina, aceasta fiind pe vremea aceea cea mai mare fericire pentru mine; profitam de faptul că înainte de spectacol fanfara militară cânta – pentru reclama spectacolului – vreo câteva marşuri în faţa intrării şi, când muzica termina, puneam şi eu mâna pe contrabas, mă băgam printre soldaţi şi aşa ajungeam pe scenă, lângă funia cortinei”, își amintea Constantin Tănase într-un interviu pentru revista „Rampa”, din 1932.
Debutul în teatru
Dacă la început organiza și juca fragmente din piese de teatru, împreună cu ceilalți copii, în pivniță și hambare, la vârsta de 40 de ani avea să își înființeze propriul teatru – „Cărăbuș”.
După ce trecuse prin condiții grele și organizase spectacole prin mijloacele puține și sărace, Constantin Tănase își face debutul pe scena profesionistă a teatrului, dar nu în limba română, ci în idiș.
„Într-o vară s-a nimerit să vie la Vaslui trupa lui Segalescu, care juca idiş. Cum s-a întâmplat să le lipsească un actor, şi cum eu stăteam la repetiţie şi pe deasupra mai ştiam şi ceva idiş, mi-au pus o burtă, mi-au lipit nişte mustăţi şi astfel am jucat rolul unui cârciumar – căci, deşi eram copil, totuşi mă dezvoltasem timpuriu”, relatează Nicolae Carandino în volumul „De haz şi de necaz în viaţa marelui comic Constantin Tanase”.
Spre teatru, mai la stânga, mai la dreapta
Chiar dacă „actorul a încolțit în mine pe negândite”, așa cum avea să mărturisească ani mai târziu, Constantin Tănase a avut un drum anevoios până a Conservator, acolo unde aflase că se pregătesc cei vor să devină actori cu acte în regulă.
După ce termină cele patru clase de gimnaziu, deși tatăl lui ar fi vrut să fie impiegat, Tănase schimbă macazul și se înscrie la școala militară. Zdravăn, puternic, cu o bună condiție fizică, cel poreclit în copilărie „Năsăilă” și „dezvoltat timpuriu” este picat chiar la proba fizică. Locul lui era rezervat pentru un elev al cărui tată era militar de carieră.
Drumul de la învățătorul Tănase la artistul din cazarmă
Destinul îl poartă prin către meseria de învățător, unde aspectul fizic iar îi dă de furcă.
La început, aveam de luptat cu figura mea care, orice s-ar spune, nu inspiră multă încredere. Am căutat prin felurite mijloace să-mi apropii copiii şi, prin ei, părinţii. N-a trecut multă vreme şi nimeni nu s-a mai speriat de învăţătorul cu nasul mare”, povestea marele actor Constantin Tănase, potrivit volumului cu titlu omonim.
În mica lui școală aflată comună Cursești, din județul natal, spiritul energic, pozitiv și amuzant iese la iveală, iar învățătorul Tănase devine foarte îndrăgit de elevii săi și părinții lor, mai ales datorită metodelor neconvenționale pentru acea vreme.
Treptat, acestea trezesc antipatia unor sus-puși, iar Constantin Tănase este înlocuit în postul de învățător.
La doar 19 ani, viața îl poartă către armată, unde se înscrie voluntar. Deși un cadru strict și fix, Tănase își găsește un spațiu în care poate fi el însuși – scena teatrului.
Pe parcursul a trei ani, Tănase pune în scenă diverse spectacole. Chiar dacă acestea se desfășurau în sala de mese a regimentului, Constantin Tănase a susținut că de fapt și-a început cu adevărat cariera artistică în cazarmă.
„Vorbeşte doar şi râzi de el”
Odată ce află despre locul în care se pregătesc actorii pentru a face meserie, drumul lui Constantin Tănase are o direcție clară: își concentrează toate eforturile pentru a deveni actor cu diplomă, în ciuda tuturor neajunsurilor financiare.
Unul dintre cei care îi remarcă, la Conservator, comicul ce avea să îi aducă succes este marele Constantin Nottara: „Ăsta are în el un comic natural – vorbeşte doar şi râzi de el”.
După ani și ani de trudă, de sărăcie și umblat prin întreaga țară, dar și de transfigurări ale expresiei artistice – trece de la operetă la cuplet pe versuri -, Constantin Tănase devine cunoscut la nivel național, iar în apropierea vârstei de 40 de ani își înființează propriul teatru – Compania „Cărăbuș”, cu sediul în Grădina Academiei din București, pe care o închiriază.
Treptat, serile la „Cărăbușul” devin un deziderat al celor care vor să râdă sau să își îndulcească amarul vieții de zi cu zi cu puțin umor. Dar Tănase nu se mulțumea cu atât, el voia ineditul, neașteptatul, senzaționalul, astfel că o duce în România pe cea supranumită de Picasso „Nefertiti a zilelor noastre” – Josephine Baker.
Tănase și Chaplin, la pas pe ringul de dans
În plin succes, într-o seară petrecută la Paris ce se anunța una ca oricare alta pentru Constantin Tănase și soția lui, are loc o întâlnire neașteptată cu Charlie Chaplin. Despre întâlnirea dintre ei doi mari actori aflăm din volumul „Tănase”, semnat de Ioan Massoff și Radu Tănase, cei care au pus pe hârtie memoriile actorului.
„În restaurantul «El Garon», din Paris, se găseau la o masă Tănase cu soţia și cu actriţa Mia Apostolescu, cea mai talentată cupletistă a “Cărăbușului”. La o altă masă, Chaplin, fiind, bineînţeles, ţinta multor priviri din local. Când celebrul artist s-a ridicat să danseze, lumea l-a aplaudat.
Tănase, care avea o mare admiraţie pentru ”Charlot”, așa cum era poreclit Charlie Chaplin în Franța, aplauda de asemenea. Ceva mai târziu, s-a hotărât şi a invitat-o la dans pe Mia Apostolescu. Dansa cu uşurintă, mişcându-se, în ciuda corpolenţei sale, cu multă dezinvoltură (…).
Printre cei care-l admirau pe Tănase era şi Chaplin, care simţise de îndată că Tănase nu-i un consumator oarecare”, potrivit sursei citate.
Chaplin vrea să afle cine este cel care dansa cu ușurință. „Un american bogat şi excentric”, îi răspunde chelnerul, încercând să găsească o explicaţie.
„American? Asta-i bună”
Ulterior, chelnerul ajunge la masa lui Constantin Tănase și îi dezvăluie că Charlie Chaplin se interesase de el și voia să afle cine este: „I-am spus că sunteţi american… aşa credeam”.
«American? Asta-i bună», sări Tănase. «Te rog să te duci imediat și să-i spui că sunt român… înţelegi? Roumain… artist din Bucureşti… Bucharest… comprenez?”, a fost replica lui Tănase.
„Chelnerul s-a executat întocmai și cei doi actori s-au întors, zâmbind, unul spre altul. În clipa următoare, cum mesele nu erau prea depărtate, amândoi se apropiară şi-şi strânseră mâinile: «- Tănase! – Chaplin!»
Apoi, la îndemnul discret al orchestrei, ce urmărise scena, atât Tănase, cât şi Chaplin şi-au invitat din nou partenerele, dansând încă o dată, spre satisfacţia publicului”, se mai relatează în cartea „Tănase”.
„Davai ceas, davai palton” și moartea controversată
Constantin Tănase și-a îndeplinit visul de a deveni actor, dar muncind neîncetat, făcând sacrificii, îndurând foamea, frigul și oboseala.
Pe 29 august 1945, vocea marelui actor care dăduse tonul teatrului de revistă se auzea pentru ultima dată. Aducând pe scena teatrului micile și marile drame din viețile oamenilor îmbrăcate în haz și umor, unele voci au susținut că Armata Roșie l-ar fi ucis.
Se întâmpla în contextul în care Armata Roșie sosise de un an la București, iar soldații ruși își însușeau bunurile personale purtate la vedere de către români, cu precădere ceasuri: „Davai ceas” era ordinul pe care îl auzeau cei deposedați de propriile ceasuri.
Constantin Tănase duce realitatea de pe stradă pe scândura sălii de spectacol, compunând un cuplet memorabil:
Rău a fost cu «was ist das»/Da-i mai rău cu «davai ceas»/De la Nistru pân’ la Don / Davai ceas, davai palton / Davai casă şi moşie / Haraşo, tovărăşie!”
Birtul de lângă Cișmigiu și ”prostia” care l-a costat?
În volumul „Tănase”, publicat în perioada comunistă, se menționează însă faptul că marele actor ar fi murit din cauza unei amigdalite declanșate de o bere rece. În seara zilei de 15 august 1945, după ce în cursul zilei se oprise la un birt lângă Cișmigiu să își potolească setea, Tănase își dă seama că a făcut amigdalită.
Am făcut o prostie care cred că o să mă coste viața. Numai să n-audă Virginia”, îi mărturisea actorul cumnatei sale.
Treptat, pe parcursul următoarelor zile, starea i se înrăutățește, iar infecția i se răspândește în corp, ajungând să facă și blocaj renal. Până în ultima clipă, Constantin Tănase încearcă să își păstreze umorul și să facă haz de necaz, dar unul foarte amar.
Când soția îl încurajează că va fi bine, actorul îi răspunde: „Madame Tănase, să vedem cine are mai multă imaginație”.
Tot în spirit de glumă, actorul i-ar fi spus medicului său, în aceeași noapte: „Doctore, să ştii că asta-i ultima noapte a lui Mihai Viteazul!” În dimineața următoare, marele Constantin Tănase părăsea scena pământească.
CITEȘTE ȘI:
EXCLUSIV VIDEO | Ion Nedelcu – Ned, scenograful care face artă din orice material. Povestea unei vieți în cinematografie, de la filmele cu haiducul Iancu Jianu și ”Operațiunea Monstrul” la Studiourile Warner Brothers. ”Scenograful de la «Titanic» m-a recomandat pentru alte filme”
EXCLUSIV VIDEO | Old Shatterhand, personajul legendar din cartea Winnetou, a fost român. Povestea fascinantă a lui John Xantus, dezvăluită de unul dintre urmașii marelui explorator român ajuns în Vestul Sălbatic