EXCLUSIV | Datini și tradiții unice în România – Povestea sărbătorilor ”Ta vrecșudia” și ”Babu Mera”. VIDEO&FOTO

Dincolo de Munții Măcinului, în ținutul uscat al județului Tulcea, la poalele dealului Consul – un loc plin de istorie și legende, se află comuna Izvoarele, o localitate în care trăiește unica comunitate compactă de greci din zona Traciei. 

Povestea satului începe încă din secolul al IXX-lea, atunci când mai multe familii de greci, care fugeau de prigonirea otomană, au fost nevoite să poposească în locul unde astăzi este comuna Izvoarele, din cauza unui copilaș, care a ales să vină pe lume în timp ce caravana trecea prin Dobrogea străveche.

Și pentru că tradiția spunea că femeia care a dat naștere unui prunc trebuie să rămână în același loc timp de 40 de zile, grecii aflați în trecere au ajuns să se stabilească în zona verde și umbroasă de la poalele dealului Consul.

Astăzi, datinile grecilor care au înființat satul Izvoarele (pe vremuri se numea Ali-Bei-Chioi – satul beiului Ali), se păstrează cu sfințenie, iar tinerii aleg să se reîntoarcă în satul natal al bunicilor pentru a duce tradiția mai departe.

Drăgumanu – ceata de colindători din seara de 6 ianuarie

Zilele de Bobotează și de Sfântul Ion au o însemnătate aparte pentru grecii din comuna Izvoarele, sărbătorile acestea fiind presărate cu o serie de ritualuri păstrate din moși-strămoși.

”Ziua de Bobotează este ziua în care se sfințesc apele și de aici încep o serie de ritualuri (n.r. pentru grecii din comuna Izvoarele): sfințitul cailor, cursa de cai, (care are loc după ce se termină slujba religioasă la biserică), iar seara, o ceată de colindători numită Drăgumanu, colindă pe la casele oamenilor. Acești colindători interpretează cântece de Crăciun, pentru că, pe vremuri, sărbătorile se țineau pe rit vechi, iar 6 ianuarie însemna ajunul Crăciunului.

Astfel, a rămas ceata de colindători să colinde în Ajunul Crăciunului pe rit vechi. Colindele sunt în limba greacă, dar acestea sunt în dialectul tracic, nu se aseamănă cu cele din limba neoelenă, limba literară. Ceata de colindători se duce pe la casele unde sunt, în special, fete necăsătorite. Pe vremuri, se stabileau chiar și logodnele în seara Drăgumanului. Ceata de colindători este formată din tineri necăsătoriți, conduși de un bărbat căsătorit”, a explicat Panaitina Mirela Neculiță, profesor de limba neogreacă.

Udatul mirilor – Ta vrecșudia- un obicei străvechi, păstrat cu sfințenie

Ta vrecșudia sau udatul mirilor – este sărbătoarea închinată tinerilor căsătoriți, care, datorită acestui ritual străvechi, vor fi protejați de rele și vor avea copii sănătoși.

”După ce termină de colindat, ceata de colindători se duce la bărbații care s-au căsătorit în anul care abia a trecut. Aceștia sunt ”udați”, spunem noi, de către băieții necăsătoriți. Sunt udați cu apă rece, proaspăt scoasă din fântână sau chiar duși la un râu din apropierea satului, tocmai pentru a-i ”boteza” și a-i face să fie rezistenți la încercările și greutățile căsătoriei. Acest obicei se întâmplă în zorii zilei de 7 ianuarie, de Sfântul Ion.

Dimineața, soțiile celor care au fost udați de flăcăii din ceata de colindători, sunt și ele, la rândul lor, udate de către nașe. Însă, pentru femei este un alt ritual. Femeile din Izvoarele se îmbracă în portul tradițional grecesc, din zona Traciei – este foarte important să spunem lucrul acesta deoarece costumul nostru tradițional nu este asemănător cu cel grecesc din zona insulară sau din zona peninsulară. Este un costum care provine din zona tracică, situată în nord-estul Greciei, la granița cu Bulgaria – sunt foarte multe localități care au costum la fel ca noi.

Costumul tradițional grecesc din localitatea Izvoarele este confecționat dintr-un material care se numește ciucuman, țesut la război. De asemenea, există și varianta modernă a costumului, confecționată din catifea. 

Așadar, femeile din sat se îmbracă în costumul tradițional, iar nașa tinerilor căsătoriți se duce la soacra-mare acasă (n.r.: mama mirelui), unde o găsește pe fină – pentru că pe vremuri, tinerii căsătoriți stăteau cu mama băiatului – și o udă. Într-un vas se pune puțină apă și cu un mănunchi de busuioc tănăra soție este stropită pe cap, pentru a o feri de boli, pentru a o sfinți, pentru a naște prunci sănătoși.

Se spune că în ziua de Bobotează, atunci când se sfințesc apele, se consideră că Duhul Sfânt a coborât și a sfințit toate apele, așa că nu este nevoie să se folosească agheasmă la udatul miresei. După acest ritual, alaiul de femei merge în centrul satului și dansează într-o horă”, povestește profesorul de limba neogreacă.

Babu Mera – ziua în care bărbații nu au voie să ia parte la distracția femeilor

Ziua de 8 ianuarie are o însemnătate deosebită pentru femeile comunității grecești din localitatea Izvoarele din județul Tulcea. Imediat după Sfântul Ion, femeile sărbătoresc ”Babu Mera” sau Ziua Babei – sărbătoarea care, pe vremuri, era închinată moașei satului (babei care moșea copiii). Astăzi, în ziua de Babu Mera, se sărbătorește cea mai bătrână femeie din sat. Tinerele mame nasc la spital, așadar nu mai au moașă.

”Pe 8 ianuarie se sărbătorește moașa satului – femeia care a moșit femeile în anul în care a trecut. Pe vremuri, fiecare lăuză avea nevoie de o moașă. Moașa venea în fiecare zi, timp de 40 de zile, și avea grijă atât de nou-născut, cât și de tânăra mama. Lăuzele nu aveau voie să iasă din casă timp de 40 de zile și moașa de ocupa atât de copil, cât și de mămică, pentru că părinții sau socrii acesteia – depinde unde locuia – erau ocupați cu treburile casnice sau cu agricultura. Și ca să nu stea lăuza singură, moașa venea timp de 40 de zile.

În data de 8 ianuarie, toate lăuzele care au fost moșite de către bătrâna respectivă, o sărbătoreau. Pe vremuri, moașa organiza petrecerea la ea acasă, gătea, aduce o formație de lăutari și petrecea alături de femei, de dimineață, până seara târziu. Bărbații nu aveau voie să participe, nici fetele necăsătorite.  

În prezent, sărbătoarea nu se mai ține acasă la moașa satului, pentru că femeile nu mai sunt moșite de către bătrâne, dar sărbătoarea se ține la Căminul Cultural, este organizată de autoritățile comunei Izvoarele și este sărbătorită cea mai în vârstă femeie din sat. În continuare, la sărbătoare participă doar femeile căsătorite și se păstrează tradiția – fără bărbați, fără copii și fără tinere necăsătorite. Femeile sărbătoresc dansând.

Pe vremuri, dacă se apropia un bărbat de curtea moașei, unde se organiza Ziua Babei, era prins și chinuit, dat cu cărbune, cu cenușă cu apă, îl pedepseau pentru că le-a deranjat petrecerea”, a mai explicat Panaitina Mirela Neculiță, profesor de limba neogreacă.