EXCLUSIV VIDEO | ”Prietenul meu, Domnul Nicu”. Povestea uluitoare a ultimilor ani din viața lui Nicolae Steinhardt, istorisită de unul dintre apropiații săi, Nicu Cerven

Pe Nicu Cerven, un bătrânel cu plete ninse, strânse ciorchine într-o coadă de cal ce-i adumbrește ceafa și umerii, împuținați de trecerea timpului, l-am cunoscut întâmplător la una dintre terasele fistichii ce împânzesc zona bucureșteană din imediata vecinătate a Pieței Crângași.

Venise – vârstnic obicei al unui mucalit bătrân ajuns în pragul vârstei de 73 de ani – să își bea în tihnă, binecuvântată de murmurul pitoresc al vocilor celor de-un leat cu el, cuvenita halbă de bere gulerată. O halbă de bere pe care o bea încet, gospodărește. În răstimpul dintre înghițituri, se pune pe istorisit.

Tăcerea care se lasă dintr-o dată de jur împrejuru-i e martor incontestabil că povestea pe care o spune – despre marele Nicolae Steinhardt, cărturarul, deținutul politic, omul de geniu, iar mai apoi Părintele pe care l-a cunoscut îndeaproape – ajunge la inima fiecăruia dintre cei care ocupă un loc în spațiul strâmt al terasei.

Arestat sub nasul lui Nicu Cerven

„Prietenul meu, Domnul Nicu”. Așa îl numește Nicu Cerven, din când în când, pe parcursul poveștii sale, pe Nicolae Steinhardt, omul care a refuzat cu obstinație, în iarna ticăloasă a lui 1959, să își trădeze nu doar principiile de viață, ci și semenii întru credință și simțire, preferând, în locul unei false izbăviri și al unei aberante convertiri politice, să accepte povara lanțurilor și a cătușelor comuniste.

„A fost închis pe criterii politice în iarna lui 1959, imediat după sărbători”, își amintește Nicu Cerven despre episodul arestării lui Nicolae Steinhardt.

Era copil pe atunci – avea doar 7 ani – și nu a înțeles prea bine grozăvia ce i se întâmpla lui Steinhardt. Așa cum nu a priceput nici adevăratele proporții ale exodului început de Nicolae Steinhardt pe 4 ianuarie 1960, în temnițele sinistre ale reeducării – așa cum erau denumite închisorile politice de către aparatul de stat al acelor vremi.

Elev, confident, curier și prieten

Întreaga poveste a arestării lui Nicolae Steinhardt, dar și încercările cutremurătoare la care a fost supus în anii grei de temniță comunistă au ajuns la urechile lui Nicu Cerven mult mai târziu, istorisite chiar din gura mult încercatului evreu, convertit în carceră la ortodoxism. Mai precis, la câțiva ani distanță de momentul în care Steinhardt fusese eliberat din detenție și se întorsese acasă, între pereții micuței sale garsoniere din blocul de pe strada Ion Ghica nr. 3, situat la o azvârlitură de băț de Palatul Suțu.

Acolo unde, până la retragerea sa din viața publică în „pântecul” Mănăstirii Rohia, Nicolae Steinhardt a fost vecin cu Nicu Cerven. Același Nicu Cerven care avea să-i devină mai întâi elev, apoi confident, curier, iar în cele din urmă prieten apropiat.

Întreaga poveste, istorisită cu voce tremurândă de Nicu Cerven, despre cel pe care l-a numit, și încă o face, ”Prietenul meu, Domnul Nicu”, o puteți afla din reportajul video, pe YouTube Gândul.