EXCLUSIV VIDEO | Soprana Bianca Ionescu-Ballo: „Muzica este un dar pe care am simțit să îl folosesc cât mai bine”

Bianca Ionescu-Ballo are o voce inconfundabilă, pe care iubitorii de muzică au adorat-o dintotdeauna. Este managerul și sufletul Teatrului de Operetă și Musical „Ion Dacian”. A urmat cursurile Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu”, la clasa de canto a Artei Florescu și este, din 2005, doctor în muzică, în domeniul operetei românești. Predă la Universitatea Națională de Muzică din București, unde contribuie, practic, la formarea noilor generații de cântăreți.

O artistă complexă și extrem de talentată, Bianca Ionescu-Ballo a jucat în filmele “Cucoana Chirița” (1986) și „Chirița în Iași” (1987), regizate de Mircea Drăgan.

Ca prim-solist al teatrului liric, a apărut în numeroase spectacole ale Teatrului Național de Operetă, în roluri principale — Denise din „Mam’zelle Nitouche”, Adela din „Liliacul”, Franzi din „Sânge vienez”, Anina din „O noapte la Veneția”, Arsena din „Voievodul țiganilor”, Bella Giretti din „Paganini”, Vallencienne din „Văduva veselă”, Mi-Tzu-Ti din „Secretul lui Marco Polo”, Maria din „Poveste din Cartierul de Vest”, O Lia San din „Victoria și-al ei husar”, Manja din „Contesa Maritza”, Elena din „Frumoasa Elena”, Brigitte din „Vila cu iluzii”, Martha din „Lăsați-mă să cânt”, Edythe van Hopper din musicalul „Rebecca”.

Repertoriul său include și roluri în spectacolele „Bal la Savoy”, „Rosemary”, „Floarea din Hawaii”, „Logodnicul din lună”, „Paris, mon amour”, „London A New Story”, „Călătorie în lumea filmului și a musicalului”. Discografia sa include: „Muzică din filme” (vol. I — 1984 și vol. II — 1989), „S-a născut o stea” (1998), „Hai acasă, puișor” (1999) și „Tea Time” (2011).

Musicalul „Rebecca”, cel mai nou spectacol în repertoriul Teatrului de Operetă și Musical „Ion Dacian”

Cea mai recentă premieră a Teatrului de Operetă și Musical „Ion Dacian” a fost „Rebecca”, un musical care s-a bucurat de un succes remarcabil și în stagiunea 2010-2011, când s-a jucat prima data.

Spectacolul are la bază povestea romanului omonim scris de Daphne du Maurier în 1938, care a făcut-o pe autoarea engleză una dintre celebrele scriitoare ale vremii. Ca și alte lucrări ale autoarei, precum „Jamaica Inn” sau „Birds”, și „Rebecca” a fost adaptată pentru marele ecran de către regizorul câștigător al Premiului Oscar Afred Hitchcock, devenind una dintre cele mai cunoscute producții ale acestuia.

Musicalul a fost prezentat în premieră la Viena, la Raimund Theater, pe 28 septembrie 2006, regia Francesca Zambello, și a devenit în scurt timp un succes internațional, jucându-se cu casa închisă pentru mai bine de trei ani consecutiv. În anii care au urmat, musicalul a fost montat cu același succes în Japonia, Finlanda, Ungaria, Suedia, Germania, Elveția, Rusia, Serbia și Cehia. Pe 4 septembrie 2023 este programată premiera la Charing Cross Theatre din Londra, în regia lui Alejandro Bonatto.

Gândul a vorbit în exclusivitate cu Bianca Ionescu-Ballo despre „Rebecca”, diferențele dintre un spectacol clasic de operetă și un musical, realizările sale din postura de manager, dar și amintiri dragi din perioada în care a cântat în grupul Song, cea în care a fost dirijoarea Minisong și, nu în ultimul rând, despre planuri de viitor.

Soprana Bianca Ionescu-Ballo spune că cel mai mult i-a plăcut la rolul Edythe Van Hopper ideea de a face un personaj total diferit de tot ce a făcut până atunci:

Acea dezinvoltură care duce spre obrăznicie este într-adevăr ceva ce în afară de acest rol nu am fost provocată să fac. Și de data aceasta am spus că încerc și valențele de artist mă pot ajuta. Am căutat să duc până la extrem acest lucru așa cum mi s-a cerut și se pare că n-a ieșit chiar rău”.

Cât despre musicalul „Rebecca” de acum și diferențele față de spectacolul din urmă cu 11 ani, Bianca Ionescu-Ballo ne-a făcut o dezvăluire emoționantă: „Acum 11 ani, actorul care juca personajul Max nu avea copil. Copilul cu care Max termină spectacolul în această stagiune și în această nouă montare este al său, cel pe care, după premiera la «Rebecca» de acum 11 ani, colegul nostru Florin Budnaru l-a botezat Max”.

Spectacolul se bucură de succes pentru că este unul dinamic, cu muzică bună scene de dans antrenante și, nu în ultimul rând, datorită distribuției.

Când vine vorba despre durata necesară pregătirii unui spectacol, managerul Teatrului de Operetă și Musical „Ion Dacian” spune că depinde de mai mulți factori, dar în cazul „Rebecca” pregătirea spectacolului a durat cinci săptămâni. Nu a fost deloc ușor, se repeta în fiecare zi până la 10 seara, dar a ajutat și faptul că nu era prima montare a spectacolului, pentru că mare parte din distribuție a fost cea de acum 11 ani.

„Regizorul a decis cine, cum joacă și cum se combină distribuțiile la un moment dat între ele, pentru omogenizarea lor. Pentru că, la început, să spunem, sunt două distribuții, joacă oamenii care au fost pregătiți fiecare pentru distribuția lui, cu cei din jurul lor care fac parte din aceeași distribuție și la un moment dat e foarte posibil ca ei să încrucișeze aceste interpretări și să se trezească unul în fața celui cu care, să zicem, dacă n-ar fi repetat, poate exista un mic șuc și o mică discrepanță.”, mai povestește soprana din culisele spectacolului. 

Schimbările făcute de Bianca Ionescu-Ballo din poziția de manager

„Eu am adus, încet, încet, repertoriu, am introdus piesele cele mai importante din teatrul de operetă. Să nu uităm că acest teatru a avut titluri care nu trebuie să lipsească de pe niciun afiș al unui teatru de operetă important. În afară de faptul că am adus titulatura Teatrul Național de Operetă și Muzical Ion Dacian, este clar că această adăugare de „musical” presupune un soi de angajament, și anume față de public, că îi vom aduce din ce în ce mai multe titluri de musical, lucru pe care l-am făcut, așa cum am spus, încet, încet, în măsura posibilităților, dar ne-am gândit la titlurile cele mai dorite de public, cele mai accesibile, cele mai căutate și care au pus în valoare inclusiv vocile artiștilor noștri”, spune Bianca Ionescu-Ballo.

În plus, a considerat oportună introducerea tinerilor în colectivul teatrului, aceștia fiind fie balerini, fie cântăreți, și le-a oferit posibilitatea să învețe roluri care au contribuit la experiența lor ulterioară și au putut folosi pregătirea pe care au dobândit-o în facultate.

Tinerii sunt parte integrantă a majorității spectacolelor teatrului, care beneficiază de tinerețea, entuziasmul și prospețimea lor. Iar ei câștigă experiență pe o scenă profesionistă, alături de profesioniști”, completează Bianca Ionescu-Ballo.

Muzica, mai mult decât pasiune și vocație

A știut dintotdeauna că vrea să facă muzică și nici măcar nu se poate gândi la altă variantă. Desigur, pasiunea a pornit din familie, nu neapărat de la mama sau tatăl său, dar unchii ei au făcut muzică, au făcut teatru. A simțit această chemare încă de la primele repetiții în corul de la Palatului Pionierilor. Apoi a fost liceul de muzică la clasa de canto, după care a avut-o pe Arta Florescu, un profesor excepțional, la Conservator și apoi la Teatrul de Operetă, unde a fost angajată imediat. 

A cântat în cunoscutul grup Song și își amintește că a fost o gură de aer pentru o perioadă destul de tulbure, cea comunistă, în care nu exista posibilitatea de a cânta piese americane.

Cine a fost atras de genul coral modern, știa ce greu găsești un astfel de cor profesionist, condus de un om excepțional, plin doldora de muzică, așa cum a fost Ioan Luchian Mihalea și care știa să transmită o energie extraordinară, pentru că, practic, în afară de cântatul în cor, exista această energie a lui, pe care el o transmitea, trăia prin noi, trăia prin muzică. El și când spunea ceva care nu era neapărat legat de muzică, vibra cu totul”, își amintește soprana. 

Printre amintirile dragi legate de muzică se află toate repetițiile pe care le-a făcut, vacanțele atunci când mergea să colinde în Scheii Brașovului, un turneu făcut în Cuba pe vremea când avea doar 18 ani și minunile văzute într-o astfel de zonă exotică erau greu de imaginat. 

A preluat Minisongul după moartea lui Ioan Luchian Mihalea, dar, la un moment dat, au apărut concursurile pentru copii de la televizor și a fost mai mare tentația părinților de a-și vedea copiii soliști, nu interpreți într-un cor. Și atunci, pentru foarte mulți, acesta a fost un motiv de a pleca din cor.

Despre actorie și cariera pedagogică

Bianca Ionescu-Ballo a jucat în „Coana Chirița” și „Chiriță în Iași” și consideră actoria o provocare minunată.

„Am fost extrem de onorată să fac parte dintr-o distribuție fabuloasă pe care mi-ar fi greu să o menționez în întregime acum, dar pot spune de Draga Olteanu Matei, regretata artistă care ne-a părăsit, ea fiind în rolul principal, dar și Dem Rădulescu, și Ileana Stana Ionescu, și Tapalagă. Sunt foarte mulți și, repet, n-aș vrea să îi omit pe cei mai importanți dintre ei, dar pentru mine a fost o explozie de bucurie să știu că pot participa o perioadă zi de zi, la ore foarte matinale, în filmările care sunt apreciate și în ziua de azi, pentru că lumea le adoră”, spune Bianca Ioescu – Ballo.

Nu a vrut să meargă în zona acesta profesională pentru că cel mai important a fost mereu să cânte și actoria nu i-ar fi permis să valorifice cât mai mult posibil acest dar.  

O altă parte dragă a vieții sale este cea de profesoară, unde crede că poate contribui în mod esențial la formarea noilor generații de artiști, dar spune și că poate părea un pic obositor, pentru că această meserie presupune și multă răbdare, mult tact și mult autocontrol. Cea mai mare satisfacție pe care o are este să vadă că ei reușesc să-și însușească ceea ce le este predat. 

Spune că i se pare că în perioada studenției sale „eram un pic mai respectuoși, eram puțin mai atenți în ceea ce făceam, eram mai punctuali, căutam să respectăm inclusiv un cod vestimentar, care acum pentru mulți este o taină și nu li se pare deloc important să se prezinte într-un anumit fel, tu gândindu-te că ești acolo în fața profesorului, oarecum într-o mică măsură ceea ce trebuie să fii pe scenă”. 

Muzica, pasiune de familie

Fiul Biancăi Ionescu-Ballo a ales tot muzica pentru a face din ea profesie, nu doar pasiune.

„Este unicul meu fiu și un om care îți marchează viața prin apariția lui pe acest pământ. A fost și este un om de care totdeauna țin cont în acțiunile mele”, mărturisește soprana. 

Acum, fiul ei cântă într-o trupă, este fericit ca solist vocal, dar și ca toboșar, pentru că deși a pornit ca ceea ce a părut o joacă de copii, încă face asta și la aproape 35 de ani. 

Foto: Anca Coleașă

CITEȘTE ȘI:

EXCLUSIV | Interviu cu expertul care a făcut pentru „Cele mai mari jafuri din istorie” profilul spărgătorilor băncii unde bogații Londrei ascund averi

EXCLUSIV|Turnul Eiffel, inspirat de o iubire imposibilă? Nicolas d’Estienne d’Orves, autorul cărții Eiffel:Dragostea nu a avut legătură cu construcția

EXCLUSIV | Regizorul Laurențiu Rusescu: „Am ales să pun în scenă «Exit» pentru că mecanismul abuzului este extrem de bine descris”

INTERVIU | Claudiu Bleonț, ”dictatorul comunist” din Spy/Master: ”L-am jucat cu furie pe Ceaușescu, o furie vecină cu cea a lui Richard al III-lea”

INTERVIU | Alec Secăreanu, despre rolul din „Spy/Master”: „Este un personaj foarte ofertant, dar vine cu o mare responsabilitate în spate”

INTERVIU | Adina Sădeanu, scenarista serialului „Spy/Master”: „M-a fascinat toată drama umană din spatele fugii generalului Pacepa”