Festivalul Național de Improvizație „începe cu finala”, pe 23 octombrie. „Arătăm spectatorilor ce se poate face pe bază de improvizație”

O scenă, cel puțin doi actori și niciun fel de decor. Se primesc sugestii de la public, se dă frâu liber creativității, se lucrează cu obiecte imaginare, se râde mult, iar atmosfera se aprinde. Asta înseamnă, pe scurt, „teatrul sport”. O formă a teatrului de improvizație care, până nu de mult, era necunoscută publicului din România.

De ceva vreme însă, lucrurile s-au schimbat. Așa se face că anul acesta există chiar și un Campionat Național de Teatru Sport, a cărui finală va fi, de fapt, deschiderea unui eveniment unic în țara noastră: Festivalul Național de Improvizație – „!MPRO”.

Ajuns la cea de-a doua ediție, !MPRO aduce în fața publicului, în perioada 23 octombrie – 1 noiembrie, spectacole în premieră: „Ideea principală a acestei ediții este să arătăm spectatorilor ce se poate face pe bază de improvizație și nu au mai văzut până acum”, a povestit pentru gândul Monica Anastase, fondatoarea și directorul Festivalului Național de Improvizație.

Totul a început pe 9 octombrie, când Campionatul de Teatru Sport a luat startul, cu 16 trupe înscrise. S-au purtat „lupte” strânse în Galați, Baia Mare, București, Oradea, Craiova, Iași, Târgoviște și Târgu Mureș.

„Fiecare «meci» a avut parte de trei experți care au dat note, de la 1 la 5, scenelor de improvizație”, a explicat Monica. „Unul dintre ei se numea expertul narativ, care urmărea dacă povestea improvizată este coerentă, dacă personajul este interesant și consecvent. Mai exista un expert tehnic, care urmărea dacă actorii au respectat regulile jocului, dacă sugestia primită din public a fost pe deplin folosită, dacă au lucrat bine cu obiectul imaginar. În fine, al treilea expert, cel în divertisment, a fost publicul. Spectatorii trebuie să se hotărască rapid ce notă vor să dea și, în funcție de asta, să aplaude atunci când moderatorul le cerea părerea. Aceste puncte se adună, iar la final se ajunge la un scor care desemnează echipa câștigătoare”, a adăugat ea.

FOTO: Facebook//IMPRO

Așadar, pe 23 octombrie, trupele finaliste, Backstage Boys și Freeze, vor urca pe scena Teatrului de pe Lipscani, pentru marea confruntare. De data aceasta, alături de public, din juriu vor face parte regizorul Vlad Massaci, cel care a adus Teatrul Sport în România, și actrița și profesoara de improvizație Mihaela Sîrbu.

Va fi, în același timp, o finală și o deschidere: „Asta a fost o idee fixă de-ale mele, că mi-ar plăcea ca Festivalul Național de Improvizație să înceapă cu finala. Mi s-a părut un joc de cuvinte interesant„, a mai spus Monica Anastase.

În următoarele seri, Teatrul de pe Lipscani, în Sala mare, Godot Cafe-Teatru și Teatrul Elisabeta vor fi găzdui reprezentațiile de pe agenda !MPRO. Printre altele, „O lecție de improvizație cu Mircea Tiberian”, „O Odisee Pământeană”, un spectacol de amatori – „Maestro”, lansarea primelor traduceri în limba română ale unor cărți fundamentale din domeniu – „Impro”, de Keith Johnstone și „Improvizat”, de Mick Napier -, dar și ateliere de improvizație pentru amatori, cu intrarea gratuită.

FOTO: Facebook//IMPRO

Festivalul se va închide pe 1 noiembrie cu un eveniment special – „Scene din viața lui ?”.

„Este un format pentru care avem un invitat special, al cărui nume nu l-am dezvăluit încă”, a spus Monica Anastase. „Este o persoană cunoscută, care va povesti pe scenă lucruri despre viața lui, întrebat fiind de un regizor de improvizație pe teme diverse: începând de la lucruri banale, la teme mai profunde. Toate povestirile invitatului vor fi fie ilustrate, fie construite și deconstruite într-un mod artistic de o echipă de actori, cu ajutorul unui muzician”, a completat ea.

Biletele pentru fiecare dintre reprezentații costă 30 de lei, iar abonamentele, 200 de lei, și sunt disponibile atât pe site-ul bilete.ro, cât și înaintea fiecărui spectacol, la intrarea în teatru.

„Am văzut un spectacol de teatru sport, primul din România, și am avut un clic instantaneu”

Chiar dacă !MPRO se află abia în al doilea an de existență, pentru Monica Anastase pasiunea pentru improvizație are rădăcini mai vechi.

„Eu sunt actriță, am terminat UNATC”, a povestit ea. „În anul întâi de facultate am văzut un spectacol de teatru sport, primul din România, și am avut un clic instantaneu. Fiind anul întâi, nu prea știam ce vreau să fac exact… Nu am o personalitate foarte extrovertită, nu sunt genul de om care de mic a vrut să fie actor, dar am simțit totuși o atracție față de zona aceasta. Și văzând acest spectacol de improvizație, mi-am dat seama că asta vreau să fac!”, a mai spus artista.

A urmat mai multe cursuri și workshop-uri de improvizație, apoi, în anul 2008, visul său avea să capete o formă: „S-a organizat atunci, la Teatrul Metropolis, ceva numit Campionatul de Improvizație. A fost o singură ediție, desfășurată într-o singură noapte. A fost foarte distractiv, iar în urma acelui eveniment s-a format trupa Improvisneyland”, și-a amintit ea.

De atunci, Axel Moustache, Monica Anastase, Andreea Samson, Pavel Bârsan, Rozana Radu, Radu Ciobănașu și Mădălin Mandin formează, așa cum ei afirmă, „cea mai longevivă trupă în aceeași formulă”.

„Axel a chemat inițial mai mulți actori. Am fost vreo 10-12 care ne-am antrenat împreună, dar când am început să jucăm deja unii se mai pierduseră pe drum câțiva. Peste două luni a intrat Mădălin Mandin, cel mai nou membru să spunem, iar după el nu a mai intrat și nu a mai ieșit nimeni. Deci, de șase ani și jumătate suntem aceiași oameni și nici nu simțim nevoia să adăugăm pe cineva, pentru că noi chiar credem că am găsit un fel de formulă chimică. Suntem șapte oameni foarte diferiți, dar care ne completăm perfect!„, a explicat actrița.

FOTO: Facebook//Improvisneyland

Dacă în cazul pieselor de teatru clasice se fac repetiții, pentru reprezentațiile lor, actorii din Improvisneyland fac „antrenamente”.

„De aceea spuneam că expresia «teatru sport» este foarte relevantă: actorii chiar se antrenează precum niște sportivi. Dacă un fotbalist, la antrenament, dă pase cu colegii, se fac schemele de joc cu mingea reală, cu portarul în poartă etc, noi facem la fel. Actorii improvizatori își dau unii altora temele pe care de obicei le primesc de la public și construiesc scenele ca și cum ar fi în spectacol. Antrenamentele sunt ca niște spectacole fără spectatori.”, a spus Monica.

„Desigur, diferit este că la antrenamente, după fiecare scenă, ne dăm feed-back, ne spunem unul altuia ce am greșit sau ne oferim diverse sugestii. Ce aplicăm noi antrenamente sunt niște principii de improvizație. Dacă mai există cineva care se îndoiește că scenele de improvizație chiar sunt improvizate, lăsați-mă să vă spun, din nou, că ele chiar sunt! Dar există ceva pe care ne sprijinim, nu suntem total picați din cer. Avem niște principii conform cărora trebuie mai întâi să te bazezi pe spontaneitate, trebuie să ai curaj, să ai încredere în mintea ta și să înlături orice bariere… Să lași să iasă primul lucru care îți vine în minte ca asociere la sugestia primită de la public. Deci, pasul întâi – curaj, pasul doi -colaborarea, fiindcă în nicio scenă de improvizație nu ești singur, ci ai cel puțin un partener alături”, a completat ea.

FOTO: Facebook//Improvisneyland

Nici publicul nu trebuie să fie mai puțin curajos. Chiar dacă uneori oamenii încearcă să le „pună bețe în roate” celor aflați pe scenă, o evoluție se vede însă, spune Monica Anastase.

„Au devenit mai curajoși cu timpul să își exprime ideile spontan, să nu apeleze la clișee sau vulgarități. Sigur, se mai întâmplă, când cerem o sugestie de meserie, să apară clasicele «vidanjor» sau «ginecolog». De obicei, prezentatorul reușește să le evite… Nu pentru că nu am putea să facem o scenă intersantă, dar ne place ca și spectatorii să aibă acel puțin curaj să spună chiar ce gândesc. Uneori, chiar și să dai o sugestie sinceră necesită un pic de curaj”, crede ea.

„Majoritatea celor care vin la improvizație își doresc foarte mult să se destindă, să vadă oameni care sunt vii și fac niște lucruri pe moment, pentru că de asta îi apreciezi atunci când îi vezi… Cei care vin să vadă spectacole de improvizație sunt persoane cu vârsta între 20 și 45 de ani, oameni care muncesc mult și vor să aibă garanția că se vor simți bine. Iar această garanție o găsesc în improvizație, fiindcă aici, chiar și atunci când o scenă nu este tocmai inspirată, farmecul este că actorul știe să eșueze cu grație. Ai greșit, dar asta nu te deranjează, or publicul apreciază asta”, a mai afirmat actrița.

Povestea !MPRO: „A fost genul acela de idee care probabil că îți dă târcoale de mult timp”

În urma tuturor acestor experiențe a apărut și ideea festivalului pe care Monica Anastase îl organizează. Totul s-a cristalizat în mintea ei cumva fără să își dea seama, până când, într-o zi, a știut ce trebuie să facă.

„Anul trecut, am aflat că se face concurs de finanțare la AFCN (Administrația Fondului Cultural Național, n. red) și m-am tot gândit cu ce aș putea eu să aplic. A fost genul acela de idee care probabil că îți dă târcoale de mult timp și la un moment dat întinzi o mână, o apuci, te uiți la ea și vezi că e deja formată„, și-a amintit Monica.

FOTO: Festivalul Național de Improvizație „!MPRO”

„Așa mi s-a întâmplat în 2013: mi-a venit ideea toată odată. Am vrut atunci să arăt spectatorilor ce înseamnă improvizația în România, să fie un fel de vitrină în care să expun ce face fiecare trupă. Experiența ediției de anul trecut fiind atât de pozitivă, știam că voi continua și anul acesta. Iar structura tot așa mi-a venit în minte, gata formată. Problema este că poate am prins ideea pentru peste cinci ani. Am prins ideea greșită, e puțin cam mult…„, a glumit ea, referindu-se la amploarea pe care evenimentul a căpătat-o.

Învață însă, zi de zi. Crede totuși că a avut curaj să înceapă !MPRO și grație unor evenimente „conexe”. Pasionată de limba engleză, Monica lucrează și ca interpret. A început să facă asta în anul trei de facultate, inițial pentru a câștiga niște bani de buzunar. Așa a ajuns să colaboreze cu producătorii filmului „Mirrors”, în care au jucat Kiefer Sutherland și Paula Patton, și, mai departe, să îi fie asistentă actriței britanice Rachel Weisz, la filmările pentru „Whistleblower”.

„Este viața mea dublă: actriță – improvizator și interpret de limba engleză”, a spus ea amuzată. „Dacă nu aș fi avut experiențele de la cele două filme și chiar pe cea de la interpretariat, nu cred că aș fi avut curaj să mă apuc de festival. Fiindcă e ceva foarte diferit să spui ce îmi place improvizația, ce frumos ar fi un festival și hai să mă apuc să fac un festival de improvizație. Încă îmi dau seama zi de zi care sunt provocările și învăț cum să mă descurc pe partea aceasta de logistică și organizare. Dar îmi place foarte mult și mă bucur să fac asta”, a adăugat Monica Anastase în cele din urmă.