Hariclea Darclée, românca pentru care au creat special partituri compozitori ca Puccini, omagiată la Milano

Un simbol al culturii românești, soprana Hariclea Darclée, supranumită „privighetoarea Carpaților”, va fi omagiată la Milano. Soprana este cunoscută în arta lirică mondială pentru interpretarea în premieră absolută a rolului titular din spectacolul „Tosca”, de Giacomo Puccini, pus în scenă de Leopoldo Mugnone.

Se întâmpla pe 14 ianuarie 1900, la Teatrul Costanzi de la Roma. Giacomo Puccini a considerat-o pe Hariclea Darclée singura interpretă care poate întruchipa perfect rolul Floriei în „Tosca” şi, la cererea ei, a adăugat aria” Vissi d’arte, vissi d’amore”.

Pe e altă parte, Teatro alla Scala din Milano este scena pe care artista născută la Brăila în 1860 a interpretat numeroase roluri, începând de la vârsta de 30 de ani, când a debutat în rolul Chimenei din opera „Cid” de Jules Massenet, pe 26 decembrie 1890.

Acesta este motivul pentru care Consiliul Primăriei Municipiului Milano în cadrul proiectului “Milano è Memoria” a răspuns favorabil inițiativei venite din partea Centrului Cultural Italo Român, privind amplasarea unei plăci comemorative în capitala lombardă, în amintirea marii soprane Hariclea Darclée (1860-1939), care și-a trăit o bună parte din viață în Italia.

Placa memorială va fi aşezată pe fațada clădirii din Via Cernaia numărul 2 din Milano, locuință situată în vechiul cartier Brera (astăzi găzuind sediul unei instituții private), unde marea soprană a locuit timp de aproape două decenii. O perioadă bună de timp a locuit acolo și fiul ei, Ion Hartulari Darclée, viitor compozitor, care a frecventat prestigiosul institut Pietro Longone, situat atunci în via Fatebenefratelli, școală unde studiau copiii unor familii înstărite din Milano.

La începutul secolului XX, vreme de 25 de ani, Haricleea Darclée a fost considerată cea mai mare soprană a lumii

Hariclea Darclée a dominat scena lirică mondială vreme de trei decenii, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, iar despre titlul de “cea mai mare soprană a lumii timp de 25 de ani” menționează „Enciclopedia dello Spettacolo”.

Născută într-o familie aristocratică de origini grecești, Hariclea Darclée a studiat muzica și canto la Viena. De aici s-a îndreptat, în 1886, spre Paris, unde, în ciuda multor dificultăți financiare, a început să ia lecții de canto cu Edmond Duvernois, profesor la Conservator. La Paris a fost remarcată de Charles Gounod, care i-a oferit rolul Margueritei din opera sa „Faust”, cu care a debutat pe scena operei în anul 1888.

Tot compozitorul Gounod a fost cel care i-a sugerat să își schimbe numele din Haricli în Darclée. În anul următor, ea avea să o  înlocuiască pe celebra soprană Adelina Patti în rolul Julietei din opera „Romeo și Julieta” de Gounod. Acesta a fost un moment de vârf în cariera Hariclea Darclée, care a cucerit publicul și a devenit favorita multor mari compozitori ai vremii.

După Paris, viața marii soprane va fi legată de cea a Italiei, în special de Teatro alla Scala din Milano. A devenit cunoscută apoi în întreaga lume, impunându-se pe principalele scene din Berlin, Florenţa, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Monte Carlo, New York și Moscova. Multe dintre partiturile care au devenit celebre, au fost special compuse pentru vocea sa excepţională: „Condor” de Antonio Gomes (21 februarie 1891, Teatro alla Scala din Milano; „Wally” de Alfredo Catalani (20 ianuarie 1892, Teatro alla Scala); „I Rantzau” de Pietro Mascagni (10 noiembrie 1892 la Teatro della Pergola din Florența); „Iris” de Pietro Mascagni (22 novembre 1898, Teatrul Costanzi di Roma).

Haricleea Darclée s-a retras de pe scenă la apogeul carierei

În 1918, la apogeul carierei sale muzicale, marea soprană s-a retras de pe scenă. Avea 58 de ani și probabil ultimul ei spectacol a fost în rolul Julietei din opera „Romeo și Julieta” la Opera din Milano. Alte surse vorbesc despre un spectacol al ei la Teatrul Pergola din Florența.

Din păcate, nu s-au păstrat înregistrări ale sopranei: matricele înregistrărilor realizate pentru Casa de discuri Fonotipia din Milano, între 1903 și 1905 au fost distruse într-un bombardament din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Au rămas însă mărturiile sonore a două cântece românești: „Cântecul fluierașului”, de George Stephănescu, pe o poezie a poetului Vasile Alecsandri (1821-1890) și „Vai mândruță dragi ne avem („Frumoasa mea cât de mult ne iubim”, de Tiberiu Brediceanu, cu acompaniament de pian, care poate fi ascultat și online.

Aproape jumătate din operele din repertoriul sopranei au fost originale

În istoria muzicii, Hariclea D s-a impus în primul rând prin impactul avut asupra compozitorilor contemporani, aşa-zişii verişti din generaţia postverdiană, potrivit unui comunicat al Centrului Cultural Italo-Român din Milano. Faptul că 45% dintre operele din repertoriul ei sunt originale, demonstrează poziția singulară pe care artista o ocupă în istoria muzicii, dar și influența sa decisivă.

Spre sfârșitul vieții sale, ea s-a reîntors definitiv în România, cu intenţia de a preda la Conservator. Își dorise foarte mult să înfiinţeze o şcoală românească de canto.

A murit la 10 ianuarie 1939, la Bucureşti, fiind înmormântată la cimitirul Bellu.

CITEȘTE ȘI: 25 de românce care au schimbat lumea 

SoNoRo 2022: Piese în premieră în România și artiști importanți ai scenelor internaționale, în cel mai mare festival de muzică de cameră din România

8 personalități artistice născute în România, care au cunoscut succesul în străinătate

Foto: Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură