Mihail Drumeș, care s-a născut la 26 noiembrie 1901 la Ohrida, în fosta Iugoslavie, a lăsat în urmă una din cele mai frumoase povești de dragoste.
În perioada 1908-1913, Mihail Dumitrescu (Drumeș) a urmat cursurile Școlii Primare de Băieți din Balș, avându-l ca dascăl pe Constantin Dinculescu, cel care în clasa a III-a l-a ridicat în fața clasei și l-a lăudat pentru o compunere, profețind că va deveni un mare scriitor. Aceste mențiuni au fost făcute de profesorul Ion Negreanu în volumul II al monografiei orașului Balș, editată în 2015.
Mihail Drumeș a urmat apoi Gimnaziul „Ioniță Asan” din Caracal și ulterior Liceul „Carol I” din Craiova.
În 1917, din pricina războiului, și-a întrerupt studiile, pentru ca în 1925 să promoveze Bacalaureatul la colegiul din Craiova și să se înscrie la cursurile Facultății de Litere și Filozofie a Universității din București.
La 16 ani începe să scrie „Pata de sânge”, însă debutul are loc de-abia 10 ani mai târziu, cu volumul de proză „Capcana”.
Succesul extraordinar vine în 1937, cu romanul „Invitație la vals”. Într-un interviu pentru revista Rampa în 1937, Mihail Drumeș a povestit de unde s-a inspirat când a scris opera: „Subiectul romanului mi s-a furnizat de un fapt petrecut în realitate. Pe când eram student, locuiam la o bătrână proprietăreasă, văduva unui colonel. O chema Alexandra (ea e Alexa din roman, dar… întinerită mult). Toată casa era plină de fotografiile unei fete de o frumuseţe neobişnuită. O chema Virginia şi era fiica proprietăresei. Într’o zi mi-a destăinuit durerea ei. Virginia (în roman. Micaela) se măritase cu un tânăr profesor de liceu, dar după un an divorţase pentru a se remărita cu un funcţionar de la finanţe. Tânărul de asemenea se însură cu fiica unui politician şi ajunse deputat. Până aici toate bune. Virginia însă nu se putea consola de pierderea lui Traian (aşa-l chema pe primul ei bărbat). ÎI iubea, el, de asemenea, o iubea, şi, deşi ambii îşi întemeiaseră câte o căsnicie liniştită, deşi Traian avea perspective să ajungă un om de frunte prin calităţile de cari dădea dovadă, hotărâră să-şi curme zilele. Nu se știe nici până azi dacă hotărârea o luaseră printr’o prealabilă înţelegere, pentru că Traian se împuşcă trei zile după sinuciderea ei și fostei sale soţii nu lăsă vreun rând scris… Drama s’a consumat în anul 1920 şi toate gazetele au scris despre ea coloane întregi“, a povestit Drumeș.
Proprietăreasa, observând că e captivat de caz, i-a povestit multe amănunte pe care le-a folosit în cartea sa. „Dar cel mai semnificativ şi tragic dintre toate faptele relatate, era desigur acesta: soţul Virginiei, moştenind o însemnată avere, îşi cumpărase înainte de căsătorie o casă (chiar casa în care locuia gazda mea), iar după despărţire o dăruise Virginiei. Acest lucru m’a intrigat la culme. Cum, ce fel de om a fost acesta, care, despărţindu-se de soţia lui, îi constituie zestre ca să se mărite cu altul, o casă care însemna toată averea lui? Pe aceste schematice fapte de viaţă am ridicat zidăria romanului, împlinind lipsurile datelor ce-mi lipseau din propria mea fantezie. Dar, afirm încă odată, cele mai multe lucruri sunt adevărate, petrecute în realitate… Mă gândesc ce figură va face buna mea gazdă dacă îi va cădea în mână romanul propriei ei dureri. Acest lucru îmi strânge inima, ca și cum aș fi comis o impietate dând în vileag taine cari nu trebuiau să vadă niciodată lumina tiparului“.
Succesul scriitorului Mihail Drumeș continuă cu „Scrisoare de dragoste”, doi ani mai târziu. În 1939, acesta cumpără editura Bucur Ciobanul din Capitală, unde vinde cărți pentru copii și tineri.
De altfel, „Elevul Dima dintr-a șaptea”, scrisă de Mihail Drumeș, este una din cele mai vândute cărți de literatură română din toate timpurile, scrie adevărul.ro.