Legenda Sfântului Nicolae, considerat ocrotitorul copiilor, al săracilor şi al femeilor nemăritate

În fiecare an, pe data de 6 decembrie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Nicolae. El este unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii, considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate şi al celor acuzaţi pe nedrept.

Nicolae a trăit în cea de-a două jumătate a veacului al III-lea, pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian.

Nicolae provine dintr-o familie foarte înstărită și evlavioasă. Încă de când era copil, Sfântul Nicolae a dat dovadă de hărnicie la învățătură și o viață virtuoasă. Aceste aspecte l-au ajutat să crească nu doar duhovnicește, ci și în înțelepciunea creștină. Chiar dacă nu avea încă vârstă judecății, Nicolae a dat dovadă de înfrânare, stăpânind-o cu ajutorul rugăciunilor.

Vă recomandăm să citiți și: Mesaje de Sfântul Nicolae. Cele mai frumoase urări pe care le puteți trimite celor dragi

Minunile pe care le-a făcut încă din timpul vieții

Legenda spune că sfântul a reușit să potolească patimile trupului și să ușureze desăvârșirea sufletului. Pe când era încă tânăr, acesta rămâne orfan de părinți însă nu devine precum tânărul risipitor din Sfânta Evanghelie ci, dimpotrivă, într-o zi adună în față casei sale toți sărmanii și pe cei chinuiți oferindu-le acestora toate bogățiile pe care le-a moștenit de la părinți și îl urmează pe Hristos. În mintea sa erau doar cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos: “vinde toate câte ai și împarte la săraci și vei avea comoară în ceruri”, conform calendarortdodox.ro.

Altă dată, Nicolae a aflat despre un tată care era nevoit să își vândă cele trei fiice ale sale unui om înstărit care urma să le arunce în păcat. Dând dovadă de o discreție ieșită din comun, unul dintre atributele cele mai de preț ale dragostei creștine, Sfântul Nicolae vine în rândul acestor suflete aflate în primejdie de trei ori, fără că fetele să afle.

Le asigură nu doar zestrea materială, ci și stăruință în virtute. Astfel, putem observa una dintre trăsăturile preponderente ale Sfântului Părinte și anume bunătatea sau milă.

Pentru a-și arăta și mai mult iubirea față de Dumnezeu, Nicolae urmează și cu mai multă ardoare vorbele Mântuitorului, hotărând să se dedice întru totul slujirii Mielului lui Dumnezeu. Pentru a deveni și mai apropiat de Hristos, Nicolae se îndreaptă spre Țară Sfânta, extrem de dornic să meargă pe drumurile care au fost sfințite de pașii Mântuitorului și ai ucenicilor săi.

Sfântul Nicolae, un adevărat pastor de suflete

Astfel, Nicolae dorește să se întărească și mai mult în credință, spirit și iubire creștină. Se reîntoarce în cetatea Mira, care la acel moment rămăsese fără pastor. Astfel, credincioșii îl aleg pe Nicolae pe scaunul arhiepiscopal al Mirei Lichiei.

Slujind lui Hristos ca ierarh al Bisericii, Sfântul a dat dovadă de foarte multe virtuți, fiind un adevărat pastor de suflete. Datorită faptului că a trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian, Nicolae a fost supus la foarte multe încercări grele, alături de toți creștinii. Toate aceste prigoane au lovit în primul rând în mitropolitul Mirei, astfel că, Nicolae a fost prins și aruncat în închisoare unde va fi supus la foarte multe chinuri.

Totuși, în ciuda încercărilor, împărații nu au reușit să-l clintească de la credința creștină ci, din contra, acesta își mărturisea credință și iubirea față de Iisus tot mai vârtos.

Rămâne statornic în credință, ajutat de cuvintele Sfântului Apostol Petru: „Iubiților, nu va lăsați înșelați de focul curățitor ce vine peste voi că să va încerce, ci, în măsura în care luați parte la suferințele lui Hristos bucurați-vă, pentru ca să vă bucurați și la descoperirea măririi Lui”.

După urcarea pe tron a împăratului Constantin cel Mare, Sfântul Nicolae este eliberat din închisoare, întorcându-se la păstorirea credincioșilor săi.

În secolul în care Nicolae a trăit și a păstorit, Biserica creștină a avut mult de suferit datorită persecuțiilor creștine.

Pentru a curma învățăturile deșarte și greșite, care au început odată cu Arie, împăratul Constantin convoacă sinodul de la Niceea. La acest sinod a făcut parte și Sfântul Nicolae alături de alți 317 Sfinți Părinți, care, cu pavăza sfintei cruci, au reușit să pună capăt răutății pe care Arie o răspândea.

În cadrul sinodului, Sfântul Nicolae a demonstrat încă o dată că este un dascăl luminat dar și un apărător demn al Ortodoxiei. Tocmai de aceea, Biserica îl numește „îndreptător al credinței”.