Președintele american care a declarat război „sărăciei” și „rasismului”, dar a pierdut războiul din VIETNAM. A renunțat să mai candideze

Înapoi în 1968, pe fondul tulburărilor politice tot mai mari din cauza războiului din Vietnam, președintele american  Lyndon Johnson a ținut un discurs la oră de maximă audiență. Politician texan născut în 1908, Johnson a fost al 36-lea președinte al Statelor Unite din 1963 până în 1969 și a  lăsat o amprentă semnificativă asupra țării și asupra lumii prin inițiativele sale.

Fiind inițial numit vicepreședinte în 1961, a devenit președinte pe 22 noiembrie 1963, când președintele său John F. Kennedy a fost asasinat la Dallas. A venit la Casa Albă într-un moment de cumpănă în istoria americanilor (la un secol după Războiul Civil, America pare că se îndrepta spre unul nou). Dar mai ales, LBJ intra la Casa Albă cu un an înainte de alegeri, tocmai când Statele Unite, sfâșiate de conflictele rasiale, erau pe  picior în război.

Lyndon B. Johnson, președintele care a eliminat segregația rasială

Johnson, un sudist din Texas, căutând să fie reales președinte, avea de-a face cu un Partid Democrat divizat între liberalii din nord, susținători ai drepturilor civile și integrării minorităților rasiale în societatea americană, și conservatorii din sud, de altfel, rasiști și creștini devotați ce susțineau supremația albă.

Johnson a promovat „Marea Societate”, un set de programe menite să elimine sărăcia și nedreptatea rasială, considerând aceste realizări drept o oportunitate pentru ca el să rămână în istorie ca un continuator al politicilor președintelui său Kennedy. Hubert Humphrey, unul dintre liderii grupului liberal al Partidului Democrat, a fost autorul principal al Legii privind drepturile civile din 1964. El a introdus prima inițiativă de creare a Corpului Păcii și a prezidat Comitetul restrâns pentru dezarmare.

Lyndon B. Johnson  l-a ales pe Humphrey ca partener de candidatură în 1964. Pentru ca proiectul de lege privind drepturile civile să ajungă pe ordinea de zi a Camerei Reprezentanților pentru vot, președintele  și aliații săi au convins republicanii și democrații nehotărâți să susțină o petiție. Camera a adoptat proiectul de lege privind drepturile civile cu un vot de 290-110 la 10 februarie 1964. 152 de democrați și 136 de republicani au votat în favoarea proiectului de lege.

Legea Drepturilor Civile

Johnson l-a convins pe liderul majorității din Senat, Mike Mansfield, să pună proiectul de lege al Camerei direct către Senat. În același timp, Johnson vrea să declare război sărăciei. Printre realizările sale notabile se numără instituirea Medicare și Medicaid, care au oferit asistență medicală pentru bătrâni și săraci. El a crescut semnificativ finanțarea pentru educație și a susținut Legea Drepturilor Civile din 1964, care a interzis discriminarea bazată pe rasă, culoare, religie, sex sau origine națională.

Martin Luther King Jr. îl presează pe Johnson să adopte proiectul de lege. Dar democrații din Sud , cum ar fi Richard Russell Jr. din Georgia, care a susținut oferirea de prânzuri gratuite elevilor săraci în școli, dar a fost segregaționist, s-a opus  proiectului de lege încât că era dispus să abandoneze Partidul Democrat dacă proiectul de lege este adoptat.

O opoziție puternică față de proiect a venit și din partea senatorului Strom Thurmond , care era încă democrat la acea vreme. Senatorul democrat Clair Engle, suferind de cancer la creier terminal , incapabil să vorbească, a clipit din ochiul stâng, semnificând votul afirmativ „ Da ” când i-a fost strigat numele. A murit șapte săptămâni mai târziu. După 72 de zile cât a fost blocată, legea a trecut de Senatul Statelor Unite pe 19 iunie 1964. Votul final a fost 290–130 în Camera Reprezentanților și 73– 27 la Senat. Legea drepturilor civile din 1964 a fost semnată de președintele Johnson la Casa Albă pe 2 iulie 1964.

Alegerile din 1964 – O victorie record

După aprobarea cu succes a Legii privind drepturile civile, Johnson a putut primi nominalizarea Partidului Democrat pentru a candida la președinție în ciuda opoziției guvernatorului democrat segregaționist al statului Alabama, George Wallace. A avut de furcă și cu Robert F.Kennedy,  fratele fostului președinte care a demisionat din cabinetul său și a candidat pentru Senat, opunându-se intervenției americane în Vietnam.

La convenția națională, Partidul Democrat pentru Libertate din Mississippi, un partid înființat de afro-americani, și Martin Luther King, sunt presați de cabinetul lui Johnson să ajungă la un compromis prin care un alb și un negru să ocupe două locuri în delegația pentru convenția partidului.  Johnson, în încercarea de a păstra Sudul sub influență democrată, nu le acordă libertate prea mare afro-americanilor.  Cu toate acestea, Lyndon B. Johnson primește numeroase voturi din partea persoanelor de culoare.

Președintele ajunge să joace „murdar” prin a-l acuza pe republicanul  Goldwater ca un fanatic periculos care va distruge lumea printr-o reclamă electorală.

Johnson este reales ca președinte în  44 de state americane + DC, obținând 486 de voturi ale electorilor și 43 milioane de voturi populare (61,1%). Cu toate că a înregistrat o victorie istorică în fața lui Goldwater, democrații pierd statele Arizona, Louisiana, Mississippi, Georgia, Alabama și Carolina de Sud. Pe termen lung, statele cândva democrate,  precum Idaho , Utah , Wyoming , Dakota de Nord , Dakota de Sud , Nebraska, Kansas, Alaska și Oklahoma, au devenit republicane. Statele din nord și de coastă, cu populație de culoare crescută, au devenit democrate.  Și au rămas așa până în zilele noastre.

Războiul din Vietnam

Incidentul din Golful Tonkin îl determină pe Johnson să ceară Congresului o rezoluție care să aprobe o represalii împotriva Vietnamului de Nord , temându-se să fie depășit în această problemă de republicani. A fost nevoit să sporească implicarea americană în Vietnamul de Sud (cel pro-american), trimițând și mai multe trupe în luptă.

Cu toate acestea, creșterea numărului de trupe în Vietnam și gestionarea războiului au fost criticate vehement. Eșecurile sale în Vietnam au dus la pierderea sprijinului public și la deziluzie națională. Numărul personalului militar american în Vietnam a crescut dramatic, de la 16.000 de soldați în 1963 la peste 500.000 în 1968.

În februarie 1965, președintele Lyndon B. Johnson a decis să înceapă o campanie sistematică de bombardare în urma unui atac al gherilelor Viet Cong. Această campanie de bombardare de opt săptămâni a devenit cunoscută sub numele de Operațiunea Rolling Thunder. Statele Unite au continuat să bombardeze Vietnamul de Nord cu napalm până la sfârșitul anului 1968, aruncând 864.000 de tone de explozibil pe parcursul a trei ani și jumătate.

Creșterea nemulțumirii față de război a stimulat o mare mișcare împotriva războiului, în special în campusurile universitare din SUA și din străinătate. Johnson s-a confruntat cu probleme suplimentare atunci când, începând cu 1965, au izbucnit revolte de vară în majoritatea orașelor mari. Deși și-a început președinția cu un sprijin larg, susținerea publică pentru Johnson a scăzut pe măsură ce războiul se prelungea și neliniștea internă creștea. În același timp, coaliția New Deal care unise Partidul Democrat s-a dizolvat, iar baza de susținere a lui Johnson s-a erodat odată cu aceasta.

Lyndon B. Johnson se retrage din cursa pentru realegere

Din 1967, activiștii anti-război îl condamnau pe președinte pentru bombardamentele aeriene americane cu napalm asupra zonelor civile din peninsula vietnameză, suspectate că ar fi baze ale luptătorilor nord-vietnamezi comuniști din Viet Cong.

„Hei, Hei, LBJ, câți copiii ai mai omorât azi?”, strigau activiștii.

Anul 1968 a fost deosebit de tragic pentru Johnson și pentru țară, cu Ofensiva Tet care a zguduit încrederea americanilor în succesul războiului. Numărul soldaților americani uciși la  8,500 km depășea 20.000.

Asasinarea liderilor politici Martin Luther King Jr. și Robert F. Kennedy au adâncit sentimentul de criză națională și de ură împotriva președintelui.

În plus, Primăvara de la Praga a evidențiat tensiunile internaționale, în timp ce intervenția sovietică brutală împotriva liberalizării Cehoslovaciei a subminat speranțele pentru o relaxare a Războiului Rece.

Confruntat cu o opoziție crescândă și o națiune divizată, Johnson a decis să nu mai candideze pentru realegere pe 31 martie 1968, anunțându-și retragerea.

A declarat că nu va mai căuta un alt mandat la Casa Albă: „Nu voi căuta și nu voi accepta numirea partidului meu pentru un alt mandat ca președinte”, a spus Johnson, citat de WSJ.

L-a propus pe Hubert Humphrey să candideze pentru Partidul Democrat. Hubert Humphrey  a câștigat nominalizarea democrată, dar a fost învins la limită de Nixon în alegerile prezidențiale din 1968.  Lyndon B. Johnson a murit în 1973 de la infarct.

În acel an, Richard Nixon a semnat Acordul de Pace de la Paris cu Vietnamul de Nord și a început retragerea trupelor americane. Doi ani mai târziu, comuniștii din Vietnamul de Nord au ocupat Vietnamul de Sud, creând statul unificat Vietnam de azi.

LBJ și Biden – doi senatori, doi vicepreședinți, doi președinți, doi democrați reformatori

În mod similar, președintele Joe Biden, cel de-al 46-lea președinte, care a fost martor la agresiunea Rusiei asupra Ucrainei și a gestionat problemele economice și interne de după pandemia de coronavirus, și-a anunțat retragerea din cursa prezidențială pe 21 iulie 2024 și și-a propus vicepreședintele, pe Kamala Harris, să continue.

Deși Johnson a avut realizări domestice remarcabile, moștenirea sa a fost umbrită de Războiul din Vietnam. În mod similar, Biden, a avut succese interne (a eșuat cu Planul Build Back Better, dar a reușit să promulge Legea de Reducere a Inflației, reducerea plafonului datoriilor, readucerea SUA în Acordul de la Paris).

Din păcate pentru el, provocările legate de invazia rusă a Ucrainei, revenirea talibanilor la conducerea Afganistanului și crimele comise de Israel în Fâșia Gaza, precum și prestația catastrofală de la dezbaterea cu  Trump au jucat un rol semnificativ în decizia sa de a nu candida pentru un nou mandat.

Biden se retrage din cursă. Ce i-au urat fiicele lui LBJ?

Johnson și cu Biden, ambii lideri democrați,  au fost nevoiți să echilibreze realizările interne cu crizele externe, lăsând o moștenire complexă și controversată. Chiar imediat după anunțul retragerii din cursă, fiicele lui LBJ, Luci Baines Johnson și Lynda Johnson Robb, i-au transmis lui Biden:

„Președintele Biden, sunteți un patriot fără egal. Încă o dată ați dat tot ce poate un om pentru țara noastră. Ca fiice ale altui președinte care a dat totul pentru America, suntem din nou mândre de tine cum am fost întotdeauna”. 

Sursa Foto: LBJ Presidential Library 

Citește și:

Joe Biden se RETRAGE din cursa prezidențială și anunță că o susține pe Kamala Harris. „Este în interesul partidului meu şi al ţării”

Cine este KAMALA Harris, propunerea lui Joe Biden pentru Casa Albă

Kamala Harris, după ce Joe Biden s-a RETRAS și a anunțat că o sprijină pe ea: „Voi face tot ce îmi stă în putere pentru a-l învinge pe Donald Trump”