Mircea Cărtărescu: Noua carte, în care am trăit cât am scris-o, este povestea unui geamăn virtual
Mircea Cărtărescu a vorbit, marți seară, în prezența unui public numeros, despre cartea la care lucrează în prezent, menționând că va avea aproximativ 700 – 800 de pagini și va fi publicată ori la sfârșitul acestui an, ori la începutul lui 2016. Scriitorul a spus că „o cincime din carte lipsește”, urmând să mai scrie la ea maximum 100 de pagini, proces care se va desfășura în patru – cinci luni.
„Este o carte foarte neobișnuită – eu evit cuvântul roman pentru ea -, care are o premisă foarte simplă – atât de simplă încât nici nu merită menționată. Ideea zero a acestei cărți este aceea din faimoasa parabolă a pisicii lui Schrödinger, care este pe jumătate vie, pe jumătate moartă, în cutia ei, atâta vreme cât nu deschidem cutia. Numai în momentul în care deschidem cutia și observăm lucrurile vedem dacă pisica este vie sau este moartă. Altfel, în interiorul cutiei ea este ceea ce se numește o superpoziție cuantică: deci două faze cuantice sunt superpozate, super impuse. Există și o dezvoltare mai amplă a acestei idei și anume că, în momentul în care deschidem cutia, nu doar că se desprind cele două faze cuantice ale pisicii (pisica moartă sau pisica vie), și, de fapt, pleznește întreaga lume. Avem, pe de-o parte, o lume întreagă în care aflăm pisica moartă și, divergând de aceasta, o lume întreagă în care pisica este vie. Deci, orice aruncare de monedă în sus, care cade pe stemă sau pe ban, de fapt, pleznește lumea în două lumi posibile, în două lumi în care fiecare este virtuala celeilalte. Și atunci, eu mi-am imaginat această situație: sunt un student tânăr, un poet tânăr, vin la Cenaclul de luni – cum s-a și întâmplat -, citesc primul meu poem acolo și există două posibilități: ca poemul acela să placă și eu să fiu lăudat și prin aceasta să am puterea și dorința de a merge mai departe în literatură și de a deveni autor – așa cum s-a întâmplat -, sau era posibil ca acest poem să nu placă și eu să fiu descurajat și, fiind descurajat, n-aș mai fi făcut literatură niciodată, aș fi rămas un simplu profesor la o școală generală. Această lume posibilă, alternativă, în care eu am rămas profesor, este cea care ocupă spațiul acestui roman. (…) Cel care spune «eu» în această carte este un Mircea Cărtărescu alternativ. Unul care ar fi putut să fie, din întâmplare n-a fost, dar din punctul lui de vedere eu aș fi putut să fiu, dar n-am fost. Este povestea unui geamăn virtual”, a declarat Mircea Cărtărescu, despre premisa de la care pleacă noul său roman.
Marți seară, Mircea Cărtărescu a citit un fragment din cartea sa, în care prezintă povestea unui grup de pichetiști, care, așa cum a precizat scriitorul, nu reprezintă tema principală a cărții, dar sunt o „temă simpatică”.
Fragmentul citit spune, așadar, „povestea unui grup de oameni, a unei secte, care protestează împotriva morții și a suferinței. Asta este vocația lor. Ei își spun întotdeauna: «Sigur, există nenumărate grupuri umane care protestează împotriva violențelor sociale, împotriva chestiunilor politice, împotriva nedreptăților de toate felurile, dar de ce nu protestează nimeni împotriva nedereptății fundamentale că toți trebuie să murim? De ce nu protestează nimeni împotriva faptului că toți putem suferi de boli înspăimântătoare, că tututor ni se pot întâmpla accidente groaznice, de ce nu protestează nimeni împotriva destinului pur și simplu?»”.
„Și eu mi-am imaginat un grup de oameni care cu asta se ocupă. Care pichetează cimitirele, morga, care ajung înaintea pompierilor la incendii, care ajung înaintea poliției la accidente, înaintea echipelor de descarcerare, și care sunt acolo cu niște pancarte – ca toți pichetiștii – și protestează împotriva răului de pe lume”, a spus Mircea Cărătescu, înainte de a citi fragmentul din noul său roman.
După lectură, Mircea Cărtărescu a purtat un dialog cu criticii literari Marius Chivu și Cosmin Ciotloș, în care a vorbit, printre altele, și despre modul în care a scris acest roman.
„La această scriere, care în «Jurnalul» meu figurează sub titlul de «Anomaliile mele» și care este un fel de jurnal paralel, este ceva mai romanesc decât jurnalele mele obișuite, dar nu foarte tare, ceva între jurnal și roman, eu am avut sentimentul c-o să mă odihnesc cu această carte, am avut sentimentul c-o să fac o carte intermediară, un proiect intermediar, de mai mică anvergură, decât cele care urmau, și m-am apucat de scris și apoi, spre disperarea mea, mi-am dat seama că proiectul acesta crește foarte, foarte mult. Mult peste, de patru ori aș spune peste am vrut eu să-l fac. Este cartea pe care eu am vrut și am putut s-o scriu în perioada asta”, a spus Mircea Cărtărescu, menționând că, în forma finală, cartea va avea 700 – 800 de pagini.
„Ideea mea de la început a fost că profesia de scriitor a fost o enormă neșansă pentru mine și că este o enormă neșansă pentru oricine. Fiind scriitor, de fapt, îți ratezi viața, intri pe o șină preconstruită și nu mai ai posibilitatea să te întinzi și să simți toate dimensiunile vieții, așa cum ai face-o dacă n-ai fi scriitor. Deci, eu am încercat să-mi dau această șansă de a trăi cu adevărat viața, arzând-o la ambele capete. (…) Adică mi-am dat șansa să pătrund eu însuși, cu mintea mea, cu trupul meu, cu tot ce sunt, în lumea pe care altfel doar aș fi descris-o din afară”, a mai declarat scriitorul, despre noul său roman.
De asemenea, Mircea Cărtărescu a spus că multe dintre cărțile sale sunt publicate după primul draft și atunci când începe să scrie nu își face un plan, ci lasă lucrurile să de desfășoare de la sine. Însă pentru această carte „simte nevoia unei revizuiri”.
„Romanul acesta, care, în esența lui, tot așa este scris, de la un capăt la altul și fără plan inițial, sper că îl aduc la o formă mai unitară. Eu scriu așa tocmai pentru că eu trăiesc în această carte. Eu nu vreau să dau un produs final perfect. Pentru mine scopul scrierii unei cărți este locuirea într-o viață pe care mi-o fabric eu de la un capăt la altul și, așa cum nimeni nu își planifică viața, nimeni nu știe ce va fi mâine, la fel nu știu nici eu ce va fi pe pagina următoare a cărții și aștept să descopăr. Sunt foarte, foarte nerăbdător să văd, de fapt, unde merge cartea. Ce-mi spune mie cartea asta pe care încă nu-l știu: despre mine, despre lume. Dacă aș ști ce trebuie să cuprindă fiecare capitol, n-aș mai scrie-o, pentru că ea nu mi-ar mai spune nimic despre mine, nu m-ar mira, nu m-ar mai uimi la fiecare pagină. Cu toate marile riscuri pe care le are o astfel de metodă, eu am să continuu, în linii mari, să merg pe ea. Nu-mi fac de la început un plan”, a declarat Mircea Cărtărescu, despre modul în care scrie.
Totodată, Mircea Cărtărescu a precizat că „tema cea mai importantă a cărții este nevoia de evadare din lumea aceasta și găsirea unui portal, unui tunel, de evadare de aici, spre altceva”.
„Aceasta este tema centrală a cărții mele și care este justificată într-un fel de motorul acesta al suferinței umane”, a mai spus scriitorul.
Mircea Cărtărescu s-a născut pe 1 iunie 1956, la București. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București și a debutat ca poet, publicând câteva volume de versuri, marcate de spiritul a ceea ce critica literară a numit „generația optzecistă”. Treptat, s-a îndepărtat de poezie, dedicându-se aproape exclusiv prozei. Povestirilor din „Nostalgia” le-au urmat un scurt roman („Travesti”, 1994) și apoi unul în trei volume, „Orbitor” (1996-2007), privit de critică drept un reper al prozei românești contemporane. Trei volume de publicistică completează chipul scriitorului cu cel al unui observator lucid al cotidianului românesc.
Cărțile sale au fost premiate de Academia Romană, Uniunea Scriitorilor din România și din Republica Moldova, Asociația Scriitorilor Profesoniști din România (ASPRO), Asociația Scriitorilor din București, Asociația Editorilor din România, precum și de revistele Cuvântul, Ateneu, Flacără, Tomis și Ziarul de Iași. Volumele sale au fost nominalizate în Franța pentru premiile Médicis – Le meilleur livre étranger, Prix Union Latine. Romanul „Nostalgia” a primit în 2005 premiul „Giuseppe Acerbi”, Castel Goffredo, Italia. Cărtărescu a fost invitat la târguri de carte prestigioase, precum cele de la Paris, Frankfurt, Leipzig, Goteborg și Torino.
Mircea Cărtărescu a fost decorat, în 2010, cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler, o prestigioasă distincție acordată de statul francez în domeniul culturii. În 2006, scriitorul a fost decorat de președintele României cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer.
În ultimii ani, scriitorul Mircea Cărtărescu s-a numărat printre favoriții la premiul Nobel pentru literatură, potrivit caselor de pariuri internaționale.