MOȘTENIRE CULTURALĂ. Istoricul Bogdan Bucur: „Mihai Dimitrie Sturdza a lăsat posterității o operă mai importantă decât numele pe care-l purta. Nu poate fi înlocuit decât de o instituție”
Moment greu pentru cultura românească: după cum GÂNDUL a scris aici, a murit unul dintre ultimii mari boieri și principi ai României, scriitorul și istoricul Mihai Dimitrie Sturdza. Nu a fost doar reprezentant al vechilor familii nobiliare de la noi, ci și inițiatorul unui proiect unic în istoria literaturii române, seria de volume „Familiile boierești din Moldova și Țara Românească”.
Istoricul Bogdan Bucur, lector universitar doctor la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), a vorbit pentru GÂNDUL.ro despre moștenirea culturală uriașă pe care Mihai Dim. Sturdza o lasă generațiilor viitoare.
Bogdan Bucur a colaborat în ultimii ani cu Mihai Dimitrie Sturdza și urma să prefațeze următorul volum din seria “Familiile boierești din Moldova și Țara Românească”. Sturdza a început acest demers enciclopedic de unul singur, „pe persoană fizică”, după cum spune Bogdan Bucur, iar acum moștenirea sa, care nu poate fi dusă de un singur om, trebuie preluată în mod normal de o instituție.
„Este cea mai importantă lucrare enciclopedică din istoria României, fiind și cea mai prețioasă moștenire lăsată de Sturdza. Uriașul efort început în urmă cu aproximativ 20 de ani trebuie continuat, dar trebuie văzut în cel fel. În mod normal, el trebuie înlocuit cu o instituție de cultură care să preia totul, ar putea fi Academia Română. Asta se va face bineînțeles cu acordul moștenitorilor, ca seria să continue sub brandul Sturdza”, spune Bogdan Bucur.
„S-a prăpădit un bun voievod”
S-a prăpădit un „bun voievod”, spune lectorul SNSPA, un om care a fost foarte important atât pentru cultura României, cât și pentru relațiile noastre internaționale, Sturdza lucrând ca diplomat în Departamentul de Schimburi Culturale şi Ştiinţifice al Ministerului Afacerilor Externe francez între 1968-1985.
Între 1986-1995 a fost redactor politic la Departamentul român de la postul de radio Europa liberă din Munchen. La încheierea contractului, este distins cu o scrisoare de felicitare semnată de preşedintele SUA, Bill Clinton.
„Atunci când un om pe care l-am cunoscut trece în partea cealaltă a vieții – căci și moartea este o continuare a vieții -, pentru noi toți este o tragedie, o veste nefericită. Dar în cazul acesta este mai mult decât atât. Mihai Dimitrie Sturdza este un om excepțional, nu doar în plan cultural și istoric, ci și prin exemplul personal. Este purtătorul unui nume prețios pentru istoria României – fiind un descendent al Casei Sturdza, familia domnitoare din Moldova secolului al XIX-lea, care a dat și un prim-ministru în România interbelică, dar opera sa este mai valoroasă decât numele pe care îl poartă. Mi-am dat seama de asta când am ajuns să colaborăm, el fiind interesat de contribuția mea în ceea ce privește familia Pangal”, arată Bogdan Bucur.
„Și-a ținut rangul nobiliar și din punct de vedere intelectual”
Opera principală a lui Sturdza, „Familiile boierești din Moldova si Țara Românească”, premiată de Academia Română este o „încercare robustă, științifică, enciclopedică” de inventariere a tuturor familiilor boierești din trecutul țării.
„A fost nu doar un om excepțional, ci unul dintre cazurile rare în care un om cu nume mare a reușit, prin producția sa intelectuală, prin efortul său remarcabil, să fie mai mare decât numele pe care îl poartă. Volumele din seria enciclopedică nu conțin doar informație seacă, ci este o lucrare răvășitoare, cu genealogii, imagini, oameni din alte epoci, locuri, case, interioare, moșii”, explică Bucur.
Potrivit acestuia, sunt foarte puține cazurile în care oamenii care poartă nume mari, de familii străvechi, se pot ridica la nivelul acelor nume, cei mai mulți fiind dominați de numele excepțional pe care îl poartă. Este unul dintre puținii urmași ai familiilor boierești de la noi care au reușit să își țină rangul nobiliar și prin căsătoria cu o prințesă din Franța. „Și-a ținut rangul nobiliar și din punct de vedere intelectual, a lăsat posterității o operă mai importantă decât numele lui”, subliniază profesorul de la SNSPA.