Noile descoperiri arheologice despre oamenii de Neanderthal arată că aceștia erau la fel de empatici și iscusiți ca HOMO SAPIENS
În unul dintre cele mai recente documentare de pe Netflix sunt dezvăluite noi informații despre verii noștri dispăruți acum 30.000 ani. Este vorba de oamenii de Neanderthal care au populat Europa și Orientul Apropiat.
Arheologii aduc noi dovezi că erau la fel de empatici, spirituali și ingenioși ca Homo sapiens, potrivit documentarului „Secrets of the Neanderthals” . Actorul Sir Patrick Steward (X-Men, Star Trek) este naratorul.
De ce au dispărut oamenii de Neanderthal?
Autorul Yuval Noah Harari scria în cartea sa „Sapiens – Scurta Istorie a Omenirii” că neanderthalienii au dispărut pentru că nu au experimentat așa numita „Revoluție Cognitivă” de acum 70.000 ani așa cum au experimentat-o competitorii lor, sapiens:
„Terenurile tradiționale de vânătoare ale neanderthalienilor erau transformate în abatoare controlate de sapiens (…) , neanderthalienii nu stăteau mai bine decât caii sălbatici. 50 de neanderthalieni care cooperau după tiparele tradiționale și statice nu erau un adversar pe măsura a 500 de oameni sapiens versatili și inovatori”.
Autorul israelian susține că Homo sapiens a câștigat cursa pentru a domina planeta ca singura specie pentru că: „a posedat capacitatea de „a transmite o cantitate mai mare de informații despre lumea înconjurătoare. De a dezvolta și a transmite informații despre relațiile sociale. De a transmite informații despre lucruri care nu există în realitate, precum spiritele tribale, națiunile, societățile cu răspundere limitată și drepturile omului”.
Oamenii din specia Homo sapiens se puteau organiza în grupuri mai mari cu legături mai puternice. Puteau să planifice acțiuni complexe, precum evitarea leilor și vânătoarea de bizoni. Capacitatea de a-i bârfi pe alții i-au ajutat pe strămoșii noștri. Prin „cooperare și bârfă”, au putut dezvolta tehnologii mai eficiente pentru a vâna animalele mari. Neanderthalienilor nu le-a mai rămas nimic și au scăzut la număr din cauza foametei. Istoricul susține că această teorie este mai plauzibilă decât cea a încrucișării genelor (oamenii moderni au numai 4% din ADN-ul omului de Neanderthal) și decât teoria genocidului.
Neanderthalienii au dispărut din cauza schimbărilor climatice sau epidemiilor
O altă teorie susține că neanderthalienii ar fi dispărut tot din cauza lui Homo sapiens. Dar nu din cauza că oamenii moderni ar fi făcut-o în mod intenționat. Oamenii sapiens, proveniți din Asia și Africa, i-au contaminat pe neanderthalieni cu un virus. Oamenii moderni erau imuni. Dar pentru neanderthalieni, contaminarea cu virusul le-a fost fatală. Alte teorii susțin că tocmai fiindcă erau vânători atât de ingenioși că și-ar fi cauzat de unii singuri extincția. Pentru că au vânat doar animale mari (bizoni, mamuți, mistreți, cerbi) până le-au adus în pragul dispariției, neanderthalienii au perturbat ecosistemul.
Prădătorii, precum leii de peșteră, urșii de peșteră și lupilor cenușii, au rămas fără hrană și au dispărut. Neanderthalienii au fost următorii. Dar potrivit unor descoperiri ulterioare, s-a stabilit că neanderthalienii nu consumau doar carne, ci se hrăneau cu rădăcini, ciuperci, plante și fructe. Neanderthalienii au populat continentul european și cel asiatic aproximativ 100.000 ani. Erau duri, puternici, rezistenți, cum au dovedit la ultima era glaciară. Clima și vegetația europeană erau diferite. Potrivit ultimelor cercetări și descoperiri făcute în Gibraltar, considerat ultimul bastion al speciei, de fapt, sfârșitul erei glaciare ar fi cauzat extincția oamenilor de Neanderthal.
Nivelul mării era mai scăzut. Tundra era extinsă până în sud, cu câmpii brăzdate de arbori și lacuri de apă dulce. Era un mediu favorabil animalelor erbivore mari și păsări. Paleontologul Clive Finlayson susține că „Franța și Europa Centrală au devenit stepe aride cu peisaj deschis după dispariția arborilor”. Neanderthalienii nu mai puteau vâna animale mari în câmp deschis.
„Schimbarea s-a produs rapid încât că biologia lor n-a putut ține pasul. Asta le-a atras dispariția. Credem că noi suntem apogeul evoluției. Avem impresia că noi am rezistat fiindcă am fost mai buni decât neanderthalienii. Credem că ne descurcăm bine pe planeta asta, dar aveți grijă”, declară paleontologul. El declară că și neanderthalienii se considerau cândva „apexul lanțului trofic”.
Neanderthalienii erau empatici
Câteva dovezi arheologice indică faptul că neanderthalienii nu erau niște „brute sălbatice” canibale și consumatoare de carne. Sau că erau ființe incapabile să ajungă la nivelul de inteligență al omului modern. În documentarul de pe Netflix sunt relatate poveștile a trei neanderthalieni. În peștera Shanidar din nordul Irakului s-au descoperit din 1953 mai multe rămășițe și schelete ale peste 10 neanderthalieni. Primul schelet, cunoscut ca Shanidar 1, numit „Nandy”.
Scheletul a aparținut unui bărbat de 45 ani al cărui volum cranian măsura 1.600 cm3 și avea 170 cm înălțime. El suferise o lovitură violentă în partea stângă a feței, ceea ce i-a făcut pe paleontologi să deducă că el nu mai vedea cu ochiul stâng. Analizând craniul în detaliu, dinții săi erau uzați suferea de o boală degenerativă, își pierduse auzul la urechea stângă. O parte din brațul său stâng a fost amputat, iar brațul drept era fracturat în mai multe locuri. Picioarele sale erau deformate. Acesta ar fi suferit o boală congenitală sau un accident sever în urma unei căderi. Și totuși, a putut trăi până la 45 ani, fiind bine îngrijit de familia sa chiar dacă nu mai contribuia cu nimic pentru comunitatea sau familia sa.
Profesorul Christ Hunt, paleoantropolog, susține: „Cred că aveau grijă unul de celălalt, membrii își îngrijeau apropiații chiar și după ce au murit, fiind îngropați cu grijă. Nu este niciun dubiu. Au menținut tradiția asta sute de ani în a-și înmormânta bunicii”.
Neanderthalienii își îngropau apropiații
Shanidar 2 este scheletul unui bărbat de 30 ani care suferea de artrită ușoară, de 157 cm înălțime și care a fost ucis de pietrele unui tavan prăbușit al peșterii. Apropiații săi i-au oferit o înmormântare rituală, fiind găsit un mic morman de pietre cu vârfuri de suliță din silex deasupra locului unde era îngropat.
Shanidar 3 a fost un alt bărbat, în vârstă de 50 ani, care a fost găsit în același mormânt cu Shanidar 1 și 2. El a murit din cauza complicațiilor survenit de la o rană gravă cauzată de un proiectil ascuțit cu rază lungă de acțiune, posibil un vârf de săgeată. Ar fi fost lovit intenționat sau accidental de către un arcaș. Antropologii susțin că ar putea fi prima dovadă din istorie care atestă că grupuri de neanderthalienii și sapiens ar fi purtat războaie.
De ce neanderthalienii erau canibali?
Shanidar 4 este un alt bărbat de 30-45 ani, îngropat într-o poziție fetală, acoperit cu flori, precum Coada șoricelului, Coada-calului și Floarea-reginei (potrivit analizării polenului găsit asupra scheletului). Antropologii deduc că acestea ar fi avut proprietăți șamanice și fiecare trib de neanderthalieni ar fi avut un șaman sau vraci. Ritualurile funerare indică faptul că neanderthalienii credeau în viața de după moarte, posibil și în zei demult uitați. Shanidar 5 este scheletul unui alt neanderthalian de sex masculin, la vârstă mijlocie, ce ar fi avut craniul deformat în mod intenționat din copilărie.
Expertul în neanderthalieni, Davorka Radovčić, susține că neanderthalienii nu erau canibali, ci necrofagi. Mâncau cadavrele rudelor și apropiaților. Dar nu de foame, ci pentru un scop ritualic. Ei credeau că numai așa ar fi putut moșteni aptitudinile persoanei dragi după ce sufletul acesteia a părăsit lumea. Le moșteneau abilitățile pentru a avea mai mult succes la vânătoare. Dovezile canibalismului ritualic sunt date de inciziile găsite pe oase, tăieturi mult prea precise pentru a fi mușcături de carne ale unui neanderthalian „disperat de foame”.
Shanidar Z, scheletul unei femei de 40 ani și de 1,5 metri, îngropată în aceeași peșteră cu scheletele altor zeci de neanderthalieni, a fost îngropată cu mâna încovoiată sub cap și cu o stâncă în spatele capului ei pentru a-l susține ca o pernă. Găsit în 2018, scheletul datează de 75.000 ani, iar oamenii de știință i-au reconstituit chipul.
Citește și: O genă din ADN-ul uman ar putea determina formele grave de COVID-19. Cum explică specialiștii