Palatul Șuțu vernisează expoziția „Falsuri Monetare – O scurtă istorie a falsificării monedei”

Expunerea prilejuiește o întâlnire a publicului bucureștean și nu numai cu un patrimoniu valoros provenit din colecția „Maria și dr. George Severeanu”, colecția Numismatică a Muzeului Municipiului București, precum și din colecția Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici”.

Prin combinarea materialelor ilustrative și a pieselor din colecțiile amintite, expoziția își propune să sugereze o scurtă istorie a falsificării emisiunilor monetare, începând din antichitate și ajungând în anul 1947, informează Muzeul Municipiului București.

În decursul istoriei, fenomenul falsificării emisiunilor monetare are o pondere variabilă în structura circulației monetare, în funcție de epocă, în cadrul fiecărui stat, regiune sau oraș. Falsurile monetare se disting în principal de emisiunile oficiale, stilistic și prin diferențe ponderale și de titlu.

Un element în plus este reprezentat de modul de redare al imaginilor de pe fețele unei monede (numite avers și revers). Acestea pot avea de cele mai multe ori trăsături neclare, cu legende care indică numele statului sau al emitentului, ale căror litere sunt reproduse greșit, sunt inegale și uneori chiar lipsesc. De cele mai multe ori, pe falsurile realizate în antichitate în ateliere clandestine, legenda este redată eronat, doar imitând literele de pe emisiunile monetare oficiale.

În decursul celor mai multor epoci istorice, valoarea unei monede era dată de cantitatea de metal prețios pe care o conținea. De obicei modul de realizare a unui fals a fost reprezentat de aplicarea unui strat subțire de metal prețios, aur, argint, peste o bucată de metal comun, cupru, plumb, fier sau staniu.

În perioada romană, o altă categorie de monede contrafăcute erau imitațiile turnate din bronz. Metoda imitării prin turnare a unor emisiuni monetare a fost utilizată în scopul falsificării, în perioada secolelor II-III e.n. Au fost semnalați denari cu miez din metal comun și acoperiți cu o pelicula de argint, pentru a trece drept monedă din metal prețios. În mod surprinzător, acest procedeu a fost folosit și de către ateliere oficiale locale, pentru a alimenta piața cu diferite nominaluri care lipseau.

Evul mediu reprezintă o epocă amplu analizată din punct de vedere numismatic, abordările vizând fenomenul falsificării emisiunilor monetare în literatura de specialitate ocupând un loc aparte. Falsurile monetare au o importanță însemnată, aceste exemplare care au circulat uneori în cantități apreciabile au făcut astfel parte din economia unor structuri regionale sau chiar statale.

Un exemplu relevant în acest sens este constituit de apariția falsurilor după moneda otomană, prezente în descoperirile arheologice din București și în împrejurimi în ultimele cinci-șase decenii. Pornind de la realitatea conform căreia moneda otomană a dominat piața monetară din Țara Românească și Moldova în decursul secolului al XVIII-lea și având la bază documentele scrise dublate de mărturiile numismatice, publicul nu trebuie să fie surprins de apariția falsurilor după aceste emisiuni, în multe situații realizate chiar pe teritoriul Principatelor, conform Muzeului Municipiului București.

Pe de altă parte, acuratețea realizării ștanțelor cu care sunt bătute uneori falsurile din componența unor tezaure monetare cu emisiuni otomane trădează cunoscători, care nu este exclus să fi fost persoane care au lucrat în atelierul monetar din capitala Imperiului Otoman sau poate au folosit ștanțe mai vechi.

Potrivit Muzeului Municipiului București, cu problema falsurilor monetare s-a confruntat întreaga societate indiferent de perioada istorică, pe de o parte din cauza unei manipulări a valorii, chiar de către autorități în scopul obținerii unor importante surse de venit prin scăderea titlului metalului prețios sau a greutății, fie din cauza unor ateliere clandestine.

Expoziția este organizată de Muzeul Municipiului București și va fi deschisă la Palatul Suțu până pe 29 mai 2016.