Pe măsură ce civilizațiile antice s-au dezvoltat în câteva milenii, competiția a luat amploare. Au ajuns să se lupte între ele, stabilindu-și granițele teritoriale. Au dominat alte populații, iar conducătorii lor și-au impus puterea.
Primele bătălii din istorie, care au avut loc acum mii de ani, reflectă evoluția tacticilor de război, formarea statelor și influența conducătorilor puternici asupra destinului civilizațiilor. Fie că este vorba de Mesopotamia, Egiptul Antic, China sau India, aceste conflicte au modelat nu doar geografia politică a lumii antice. Au influențat identitatea culturală și mitologică a popoarelor pentru următoarele milenii.
Prima bătălie legendară cunoscută din istoria Orientului Mijlociu este asediul Urukului (c. 2600 î.Hr.). Atunci, orașul-stat Uruk, condus de regele Gilgamesh, a fost atacat de forțele lui Aga, regele orașului Kish. Gilgamesh, împreună cu tovarășul său Enkidu, au reușit să respingă asediul și chiar să-i captureze pe regii invadatori. Această bătălie marchează începutul unor conflicte majore în Mesopotamia, unde orașele-stat erau într-o continuă competiție pentru controlul resurselor, dar și asupra fluviilor Tigru și Eufrat.
Prima bătălie legendară atestată din istoria Orientului Îndepărtat a fost la Banquan (c. 2500 î.Hr.). Împăratul Huangdi, o figură legendară a istoriei chineze, l-a învins pe Împăratul Yandi, un alt lider tribal. Victoria împăratului „Galben” asupra împăratului „focului” a dus la formarea tribului Huaxia. Acesta a stat la baza poporului chinez HAN.
În subcontinentul indian, „Bătălia Celor Zece Regi” a fost un conflict epic în care regele indo-arian Sudas a învins o coaliție de zece regi invadatori din regiunea Punjab. Această bătălie este menționată în „Rigveda”, unul dintre cele mai vechi texte sacre din India. Potrivit legendei, victoria lui Sudas a consolidat puterea tribului său. Este bătălia care ar fi stat la baza războiului Kurukshetra din „Mahabharata”.
Asediul Troiei (c. 1184 î.Hr.) este poate cea mai faimoasă bătălie legendară din mitologia antică. A avut loc în nord-vestul Anatoliei. După zece ani de război, aheii sau micenienii, conduși de regele Agamemnon din Micene și Menelaus din Sparta, au reușit să captureze și să distrugă Troia.
Acest conflict, imortalizat în poemul „Iliada” a lui Homer, este încă supus dezbaterii de către istorici dacă a fost real. Cetatea Troiei, sau mai bine spus, Wilusa ori Ilion, care a aparținut unui popor hitit cu o vechime de 4.000 de ani, a fost descoperită în 1870 în urma săpăturilor întreprinse de arheologul amator și omul de afacere german Heinrich Schliemann.
În mod cert, ambele cetăți rivale, Micene și Wilusa, erau împrejmuite de ziduri și fortificații pentru apărare. Iar „Iliada” menționează carele de război, armele specifice ale epocii, dar și multe alte elemente specifice literaturii și propagandei epocii bronzului (implicarea zeilor în mod direct).
Bătălia de la Uruk (c. 2334 î.Hr.) a avut loc între Sargon de Akkad și forțele conduse de Lugal-Zage-Si, regele Sumerului. Sargon, unul dintre cei mai renumiți cuceritori din istorie, a învins armata sumeriană și a început să-și extindă imperiul. Astfel, s-a înființat Imperiul Akkadian, primul imperiu din istorie. Victoria lui Sargon asupra Urukului a marcat un punct de cotitură în istoria Mesopotamiei.
Pentru prima dată, multe orașe-stat s-au unificat într-un singur stat condus de un singur conducător. Mai târziu, asirienii, cu ale lor care de război, arcuri cu săgeți, berbeci și tunuri de asediu, au devenit cei mai fioroși și iscusiți războinici, creând un imperiu extins de la Tigru și Eufrat până la Nil.
În Egiptul Antic, faraonul Thutmose al III-lea a condus forțele egiptene în Bătălia de la Megiddo din 1457 î.Hr., împotriva unei coaliții canaanite conduse de regele Kadeshului. Această bătălie este considerată primul conflict major documentat detaliat în istorie. Faraonul a reușit să înfrângă forțele canaanite și să consolideze dominația egipteană asupra Levantului, stabilind Egiptul ca o putere dominantă în regiune.
Iar bătălia de la Kadesh (c. 1274 î.Hr.) a fost unul dintre cele mai mari conflicte din Epoca Bronzului, desfășurat între forțele egiptene conduse de faraonul Ramses al II-lea și armata hitiților sub conducerea regelui Muwatalli al II-lea. Bătălia carelor de război, care a avut loc în apropierea orașului Kadesh, s-a încheiat fără un învingător clar. Dar a dus la unul dintre primele tratate de pace cunoscute din istorie.
Prima bătălie din istoria Europei nu este consemnată în scris. Dar poate fi analizată cu ajutorul arheologiei. Zeci de vârfuri de săgeți din bronz vechi de 3.250 de ani au fost descoperite în Valea Tollense, în nord-estul Germaniei. Cercetătorii au descoperit pentru prima dată situl în 1996. Atunci, un arheolog amator a observat un os ieșind din malul râului Tollense. Săpăturile au scos la lumină 300 de artefacte metalice și 12.500 de oase aparținând a aproximativ 150 de indivizi. După datele colectate, toți aceștia ar fi fost uciși într-o luptă, în anul 1250 î.Hr.
Printre armele descoperite se numără săbii, ciomege de lemn și o varietate de vârfuri de săgeți. Unele dintre vârfuri de săgeată au fost găsite înfipte în oasele celor căzuți. Secolul al XIII-lea î.Hr. a fost o perioadă de intensificare a schimburilor comerciale și culturale, iar conflictele armate au luat amploare datorită armelor din bronz folosite și fortificațiilor construite la scară largă, potrivit CNN. Peste 4.700 de vârfuri de săgeți din Epoca Bronzului au fost găsite în Europa Centrală. Acestea ar fi fost fabricate local.
Studiile asupra oaselor au oferit și câteva informații despre bărbații căzuți în prima bătălie europeană. Toți erau tineri, puternici și apți de luptă. Unii au avut răni vindecate din bătăliile anterioare. Din păcate, detalii despre conducătorii implicați, precum și cauzele acestui conflict sângeros, ar putea rămâne necunoscute. Este foarte probabil să fie din cauza controlului asupra unor teritorii sau resurse. Nu există relatări scrise despre bătălie. Echipă de cercetători a descoperit dovezi că au fost implicate atât grupuri locale sau coaliții tribale conduse de un lider carismatic sau de o căpetenie tribală, citează revista „Antiquity”.
„Vârfurile de săgeți sunt un fel de ‘pistol fumegând.Exact ca arma crimei într-un mister, ele ne oferă un indiciu despre făptaș, despre luptătorii bătăliei din Valea Tollense și de unde au venit aceștia”, a spus autorul principal al studiului, Leif Inselmann, cercetător la Școala Absolventă de Studii Antice din Berlin.
Sursa Foto: Shutterstock/Profimedia