”Caracatița spăgilor” de la Fundeni și-a întins tentaculele și la Ana Aslan! ”Șefa banilor”, autodenunț într-o discuție interceptată: ”Inventare modificate… Ne legau! Curtea de Conturi mi-a mâncat sufletul!” (STENOGRAME EXCLUSIVE)

Stenogramele incendiare publicate, în exclusivitate, de GÂNDUL.RO au oferit, în fiecare episod prezentat până acum, o imagine halucinantă a jafului multiplicat care s-a desfășurat, timp de mai mulți ani, la Institutul Oncologic Fundeni, unitate medicală de elită a sistemului sanitar din România. 

Din păcate, ”la butoane” s-a aflat ”Șefa banilor” de la Fundeni, personaj-cheie cu acces la informații esențiale despre planul de achiziții al institutului și despre viitoarele licitații organizate pentru achiziționarea de instrumentar și echipament medical, iar GÂNDUL.RO a oferit, în exclusivitate, dialoguri nu numai spumoase între membrii acestei rețele care fusese pusă la punct până în cele mai mici amănunte, ci și sugestive în ceea ce privește lipsa de scrupule a fiecărui ”partener de afaceri”.

Pentru implicarea sa, ”Șefa banilor” a fost recompensată cu vacanțe de lux – Paris, Londra, Roma, Veneția, Barcelona, Dubai – prezentate drept ”pelerinaje ecumenice” organizate prin intermediul bisericii, de care a profitat din plin, însă a primit și mită în biroul său – chiar sub steagul tricolor de care era, declarativ, ”mândră” – sau la locuința personală.

GÂNDUL.RO prezintă, astăzi, alte informații exclusive și, bineînțeles, șocante, despre ”Caracatița șpăgilor”, membrii acestei rețele infracționale care câștiga licitațiile trucate pe bandă rulantă acționând nu numai la Institutul Oncologic Fundeni, ci și la un al institut de elită –  Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie ”Ana Aslan”.

”Șefa banilor” de la Fundeni: ”Deci sunt plină de nervi. Nu mai am procedură. Nu mai știu ce să fac. Asta mă freacă…”

Interceptările ambientale efectuate de procurorii DNA sunt senzaționale, prezentând – punctual – nu numai întreaga filieră a ”licitațiilor trucate” la Institutul Oncologic Fundeni, ”Șefa banilor” fiind personajul-cheie care a atras în jurul său, ca un magnet, parteneri de afaceri avizi să obțină contract după contract, ”pe sub masă”, dar și starea de nervozitate de care ”echipa” a fost cuprinsă în momentul în care întreg eșafodajul construit a început să se clatine.

În exclusivitate, GÂNDUL.RO, prezintă o o altă discuție desfășurată între ”Pușculița cu bani” de la Fundeni și unul dintre complici, ”Șefa” declarându-se ”plină de nervi” și ”frecată” de un control al Curții de Conturi care ”i-a mâncat sufletul”. În timpul discuției, interlocutorul ”Șefei” face încă o dezvăluire extrem de gravă. ”Caracatița șpăgilor” ajunsese și la Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie ”Ana Aslan”, iar teama era indusă de ideea că s-ar putea pierde unele licitații de acolo.

Martor 1: Deci pe zi ce trece sunteți mai… nervoasă.

”Șefa” : Deci nu mai… nu mai pot. Deci nu mai pot. (…)  n-are.. .[neinteligibil]… de astea, decât de… ă… licitații. Și vrea doamna cu licitație … [neinteligibil]…

Martor 1: Păi da’… asta i-am spus lu’ doamna …[neinteligibil]… Ori vrea să ne facă vânt…

”Șefa”: Da. Nu pe… nu pe toți. Deci vor… deci vor așa: preț la analiză… Și cine e, indiferent… prețul la analiză și cei care vin, să vină să sponsorizeze aparatul.

Martor 1: Da’ nu am mai auzit așa ceva.

”Șefa”: Uite așa vrea ea. Ce vrei să fac?! Acum vin de la ea…

Martor 1: Ne-a pus să sponsorizăm toate aparatele. Deci asta e bătaie…

”Șefa”: Treaba ei! Dacă tu le ai, tu le ai foarte bine, că tu le ai. Dar cei care nu au, trebuie să aducă aparat nou. Cei care… Că tu ai aparat … [neinteligibil]…

Martor 1: Păi da, dacă o scrie la toată lumea că tre’ să vină cu aparat…

”Șefa”: Da.

Martor 1: … poate vin alții și… Da. Ca să știți că am descoperit, că vrea să ne facă vânt și de la ANA ASLAN, pe același principiu. Oricum n-o să fie valoarea aia. Merge mai mică de atât.

”Șefa”: Deci sunt plină de nervi. Nu mai am procedură. Nu mai știu ce să fac. Asta mă freacă, asta mă… Deci nu știu. Crede-mă că… Dacă scap de… de nebunia asta…

Martor 1: Da’ nu s-a mai potolit?

”Șefa”: Plec… plec… plec la pensie. Pe cuvântul meu! Nu mai am… Nu mai pot.

Martor 1: Păi asta ar trebui.

”Șefa”: Da’ nu mai pot, mă, da’ îmi plesnește ceva. Uite-te și la asta! …[neinteligibil]… preț la licitație și nici acum…[neinteligibil]… Ce să le fac?! Păi au dreptate, mă! Să ne dea pe toți afară.

Martor 1: Mda! Știu. O să iasă un căcat oricum pe licitația asta pe reactivi. O să fie… Trebuie cu aparat… Da. Exact. Pentru că o să ne trezim cu toată lumea că vine cu toate drăciile și n-o… n-o să fie compatibile.

”Șefa”: Asta e! Nu vrea să… Nu vine, nu vine, să mă lase în pace toți! Nu pot să… Eu acum am problema asta cu Curtea de Conturi, care mi-a mâncat sufletul. Știi cum?! Sufletul mi l-a mâncat!

Controlul Curții de Conturi a ”zăpăcit-o” pe ”Șefa banilor”

”Aventura financiară” de succes pusă la cale de ”Șefa banilor” a funcționat, după cum am precizat și în celelalte episoade ale acestei telenovele infracționale, mai mulți ani. Numai că, la un moment dat, chiar Curtea de Conturi a intrat ”pe fir”, iar ”Șefa” dădea senzația că nu mai poate face situației și că de-abia aștepta să iasă la pensie.

Disperată, la propriu, pentru că o altă persoană plasată într-o funcție de conducere la Institutul Oncologic Fundeni nu dorea să semneze ”în orb”, ”Șefa banilor” recunoaște în fața altui complice că se află ”într-un scandal monstru” cu toată lumea, fiindcă rotițele angrenajului construit cu migală nu se mai puteau învârti ”ca unse”.

Martor 2: Dar ce vrea? Să ne scoată pe noi sau care e ideea? Pe mine mă enervează.

”Șefa”: Nu iubirea mea, sunt în scandal monstru cu toți.

Martor 2: Păi nu, dar o face cu … O să fie de că…at.

”Șefa”: Deci cu toate astea o să iasă acuma un scandal … Nu vrea, nu vrea. Și lu’ asta îi e frică.

Martor 2: Nu vrea de ce? Că suntem noi  sau de ce? Da. Pe unele da, pe unele nu, nu-i asta problema. Dar când o veni și vor participa alții…  Și vedeți că n-o să participe (…) direct, e altă firmă, una mititică care o aveți și dumneavoastră în sub… Vând materiale sanitare și…

”Șefa”: Să mi le lași și mie p-alea, nu știu cum să zic.

Martor 2: Vi le las. Eu oricum, chit că o să merg cu prețurile cele mai mici posibile și tot o să … Dar ideea e că dacă vin alții și o să vină cu alți reactivi de căcat și nu sunt compatibili cu aparatul, să vedeți ce se blochează toată activitatea… La licitație o să vină să vadă ce și cum și în ce fel.

”Șefa”: Da, o să iasă dezastru.

Martor 2: Mi se pare că se mai poate prinde ultimul contract în aprilie, pe urmă expiră și ăsta, acordul cadru ăsta. Până la urmă ce facem cu service-ul la aparate?

”Șefa”: Nu știu, lasă-mă un pic că sunt… Am fost la cardiologie dimineață. Deci nu mai știu ce să fac…

Martor 2: Nu le mai luați pe dumneavoastră toate.

”Șefa”: Păi dar spune-mi, dacă tu mă-ntrebi, ăla mă-ntreabă… așa mă-ntreabă toată lumea. Mă-ntrebi tu, mă-ntreabă…  De când sunt eu… Nu s-a terminat, dar ce…Am niște relații să dau de… . Hai, să trăiești! Și dacă afli pe unde este…Te rog frumos! Că vrea să vină-ncoace familia. Bine, hai, merci, pa-pa!> P-aia de la … aia de la Curtea de Conturi o cheamă (…) … Mă, deci m-au zăpăcit. După ce sunt eu vai de capul meu, m-au înnebunit și ăștia. Nu mai pot, înnebunesc cu semnăturile… Ai luat, ai luat până la urmă ăla? Contractul? Ieri?

Martor 2: Păi eu d-aia am venit, după contractul ăsta.

”Șefa”: Înnebunesc, înnebunesc…

Martor 2: Unde să mă duc, la doamna să întreb de contract?

”Șefa”: De ce să te duci că cred că ne sare-n cap. (…)  trebuia să se ducă. Ce să mai… I-am și spus „Mă, sunt prinsă, nu mai știu pe ce să pun mâna.” A văzut, „Du-te și tu după aia!”

Martor 2: Dar ce-i face doamna, îl mănâncă ? Eu nu-i înțeleg frica asta de ea. Îl înjură, îl dă cu capul de pereți?

”Șefa”: Nu dă nimica, dar este foarte fricos, să nu cumva să … Mă duc până acolo”.

”Deci eu am fost afurisită, recunosc că am fost afurisită. Să dea Dumnezeu să le vină un șef opusul meu!”

Institutul Oncologic Fundeni s-a aflat, o bună perioadă de timp, la dispoziția ”Șefei banilor”, iar aceasta s-a achitat, conștiincioasă, de toate ”sarcinile” care îi reveneau în cadrul ”rețelei”.

Dar cum urciorul nu merge, de multe ori, la apă, și ”Doamna de la butoane” s-a văzut strânsă cu ușa, cu atât mai mult cu cât chiar ea recunoaște – și este interceptată în momentul confesiunii – că până și inventarele institutului erau… măsluite. Dar nu numai atât. Reprezentanții Curții de Conturi i-au adus și o altă acuzație extrem de gravă – ”Șefa banilor” semna documentele, așa cum se spune în popor, ”ca primarul”, ceea ce denotă nu numai rea-voință – așa cum se întâmpla în cazul licitațiilor trucate pe care le superviza -, ci și o superficialitate profesională ieșită din comun.

”Șefa”: A zis că ea n-are de ce să le semneze. Poftim!

Martor: De ce? … Ce ștampilă?

”Șefa”: A voastră.

Martor: E, că…at! Și asta… p-asta-n gură cu… pentru că…atul ei de ștampilă n-a semnat. Dă-o-n că…at ! Că mă enervează. Da, hai trimite-o că mă enervează rău. Hai, repede! Hai, pa-pa!> Hai că asta începe să mă enerveze foarte rău. Păi putea să spună… Băi tâmpito vino cu ștampila că e… Eu nu mai vin de-acum încolo.

”Șefa”: Nu, dar nu mai dă voie. Hai , nu, nu, aici nu ai dreptate, să știi! Crede-mă că n-ai dreptate, n-aveți dreptate, n-o luați așa, n-o luați așa. S-a …Toată lumea s-a învățat să meargă așa. Eu știu ce m-au umilit astea de la Curtea de Conturi, m-au umilit că n-avem contracte semnate, că n-avem nimic. Am fost umilită controlul ăsta cum n-am fost umilită niciodată. Pe ce puneau mâna „Ia uitați doamna director și dumneavoastră ați semnat” Păi nu-mi vine? Deci și acuma am pierdut o lună, în fiecare zi mă duc la administrativ și spun „Măi oameni buni, ați făcut centralizarea inventarului să știm și noi cum stăm? Că eu nu mai trec prin administrativ prin ce-am trecut acum cu inventarul.”

Martor: Aoleu!

”Șefa”: (n.red. – mi-au spus subordonații) ”Doamna doctor, dacă intrau alea (n.red. – reprezentante ale Curții de Conturi) prin… Ne legau”… Inventare modificate… Dacă eu în duminica aia…Eu de atunci sunt așa. De acum o lună când am venit duminică, că n-a venit nimeni și am stat aici  și când am văzut inventarele cum sunt, le-am pus în dosar, le-am pus în chiloței, le-am pus declarații. Deci eu știu cum să fac inventar, dar eu? Era sarcina mea asta? Când am cinci oameni, un an de zile n-au făcut nimic. Eu îți zic, deci eu am fost afurisită, recunosc că am fost afurisită. Să dea Dumnezeu să le vină un șef opusul meu!, își transmitea ”Șefa banilor” nemulțumirea, considerându-se, totodată, ”șeful perfect”, deși ”afurisit”.