Cum l-a descoperit polițistul răpus de COVID-19 pe asasinul Mihaelei Runceanu: „A strâns-o cu o bucată de cablu de gât, apoi a turnat benzină pe pat” (EXCLUSIV)

Costică Ionescu, fost şef al Serviciului Omoruri din Poliţia Capitalei, cel care l-a prins pe asasinul artistei Mihaela Runceanu, a murit luni, 22 martie. Bărbatul era infectat cu noul coronavirus, iar starea lui s-a agravat.

În urmă cu aproape 32 de ani, Costică Ionescu lucra la serviciul Omoruri din Capitală, în Sectorul 4. Fostul colonel este cel care l-a prins pe criminalul Mihaelei Runceanu, la 20 de ore distanță după ce tânărul de doar 21 de ani care a ucis-o pe artistă fugise de la locul crimei.

Artista care a fost ștrangulată cu un cablu

Era ora 5 dimineața fără un sfert, atunci când colonelul a primit un apel la secția de Poliție.„Pe șoseaua Mihai Braavo nr.293, într-o garsonieră la parter, s-a comis un omor. Se apare că victima este cântăreața Mihaela Ruceanu. Poate fi vorba de un accident, în apartament a avut loc un incendiu”, anunțau atunci oamenii legii.

SPORT Când încep lucrările la noul stadion Dinamo. CNI a stabilit data oficial

09:48

SPORT Antrenorul echipei de pe podiumul Superligii face un anunț surprinzător. „Sunt atâtea exemple”

09:32

Crima care avea să zguduie lumea artistică a fost descoperită de Maria Sîmbeteanu, colega de apartament a Mihaelei Runceanu. Cele două prietene urmau să vizioneze câteva filme artistice, iar în garsoniera lor din Dristor venise un tânăr de 21 de ani, numit Dan. Bărbatul, mecanic de tractoare, era cel care o aproviziona pe artistă cu casete video.

Colega Mihaelei Runceanu: „Am târât-o în apropierea holului”

„Am plecat și l-am lăsat pe Dan, pe care nu-l sufeream acolo. Nimeni -am observat-nu a încuiat ușa după ieșirea mea. N-aveam unde să mă duc, așa că am stat într-un parc din apropiere. M-am întors la locuința Mihaelei în jur de ora 3. Soneria nu funcționa. Am început să bat în ușă. Nu răspundea nimeni. Am sesizat că miroase a ars. Cu o bucată de fier beton luată din spatele blocului am reușit să sparg o porțiune a ușii, prin care am introdus mâna, și am deschis încuietoarea. Prin întuneric și fum am ajuns la pat unde trebuia să se afle Mihaela. Am început s-o caut prin resturile de plapumă arsă. Am dat de ceva moale. Am târât-o în apropierea holului, unde datorită luminii ce venea din casa scărilor, am realizat cu groază tragedia”, mărturisea Maria Sîmbeteanu, colega Mihaelei Runceanu, la acel moment anchetatorilor.

Cearta dintre Mihaela și prietena sa

Cu câteva ore înainte de cumplita tragedie, undeva pe la ora 18,  cele două tinere, Mihaela și Maria, s-au certat, iar Mihaela  îi ceruse prietenei sale să plece din garsoniera ei. La nici 24 de ore după crimă, undeva pe la ora 23, Costică Ionescu era cel care identifica autorul. Nu l-a prins atunci, ci a doua zi la ora prânzului. S-a dovedit a fi chiar bărbatul cu casetele: Daniel Cosmin Ștefănescu. Între timp, legiștii confirmau deja asasinatul. Concluzia: moartea Mihaelei Runceanu a fost violentă, datorită asfixiei mecanice prin ștrangulare.

Era noapte, spre dimineață, eu eram de serviciu și mi s-a încredințat automat cazul. Apoi am mers către locul crimei, nu știam exact ce este pentru că primisem un apel că este și fum. Inițial, s-a crezut că a fost un accident. Cadavrul a fost descoperit însă de colega ei, de Maria Sîmbeteanu, apoi pe criminal l-a identificat un vecin din bloc care îl cunoștea. Fata a simțit un miros de fum puternic, iar poliția a spart ușa complet. Ne-am dus la adresa unde acesta locuia alături de o femeie. A mărturisit după ce a fost prins că a strâns-o pe Mihaela de gât cu o bucată de cablu de televizor, apoi a turnat benzină pe pat și covor”, povestea Costică Ionescu în 2019 reporterului nostru.

Ziua de 2 noiembrie 1989

Pe o stradă din cartierul bucureștean Olteniței, un bărbat și o femeie se întoarceau acasă de la cumpărături. Aveau două sacoșe în mână. Bărbatul este oprit de câțiva polițiști: „Sunteți Daniel Cosmin Ștefănescu”? „Da!”, ”Sunteți arestat!”.

Au urmat perchezițiile în locuința femeii care îl însoțea pe Daniel Ștefănescu, cea care s-a dovedit a fi concubina acestuia. În apartamentului Ioanei, zisă Giulia, au fost găsite o parte dintre obiectele furate din locuința Mihaelei Runceanu. Celelalte lucruri pe care Dan le-a furat au fost găsite în casa unor vecini. Un martor-cheie în rezolvarea cazului a fost și Ocravian N, prieten cu  criminalul,  care a recunoscut ulterior că bărbatul a vrut să-i vândă un televizor color și un videocasetofon.

Sursă foto: Nicolae Peneș – Un cântec ucis

Mărturia criminalului: „Am tăiat o bucată de cablu…”

Pe Mihaela Runceanu, Ștefănescu a cunoscut-o printr-o prietenă comună. Era cel care îi aducea casete video, împrumutate de la părinții lui. Ce l-a atras la artistă era faptul că avea obiecte valoroase în casă: videocasetofon, televizor color.

„Era ora 21:30. Ne-am uitat la video, apoi a apărut Maria Sîmbeteanu. S-a certat cu Mihaela, care i-a cerut să părăsească casa. Mi-a spus şi mie să plec. Am rugat-o să mă lase să dorm acolo, minţind-o că mă gonise tata de-acasă pentru că îi luasem caseta aceea. A acceptat, mi-a permis să dorm pe un fotoliu, ea culcându-se în pat. După circa 30 de minute, când am crezut că adormise, m-am sculat, mi-am pus mănuşi şi am încuiat uşa. M-am apropiat de pat.. Mihaela s-a trezit instinctiv. Am strâns-o de gât până nu a mai mişcat. Eram convins că a murit. Am stat cîteva clipe dezorientat. La un moment dat, Mihaela a început să mişte. M-am repezit la telefon, am tăiat o bucată de cablu, i l-am petrecut în jurul gâtului şi am strâns puternic. Am început să adun lucrurile, le-am transportat în maşină. Am găsit pe balcon o canistră. Am golit-a aproape toată în rezervorul maşinii tatălui meu. Restul de benzină l-am turnat pe pat pe covor. Le-am aprins şi am plecat”, mărturisea Ștefănescu în fața anchetatorilor.

Daniel Ștefănescu, zis Dan, a fost condamnat la 21 de ani de închisoare, însă a fost eliberat dupa 17 ani pentru bună purtare, în anul 2006. Bărbatul a lucrat o perioadă în Anglia, potrivit surselor GÂNDUL.RO, apoi s-a întors în țară și s-a angajat la un magazin de haine.