Misterele mănăstirii în care n-au slujit niciodată preoții. Cum a fost dat de gol criminalul lui Dumitru, elevul ucis și jefuit în uniformă școlară, în apropierea lăcășului de cult

Cele mai înspăimântătoare povești ale Bucureștiului se învârt în jurul ruinelor Mănăstirii Chiajna din Giuleşti-Sârbi. Crimele și disparițiile stranii au fost puse de localnici pe seama bisericii abandonate, în ultimele două secole, imediat după ce a fost construită.

Legenda spune că biserica ar fi blestemată. Clădirea a fost lăsată în ruină, dar locuitorii din zonă spun că din Mănăstirea Chiajna încă se aud bătăile de clopote, deși clopul a fost complet distrus.

Criminaliştii din Poliţie au numit asasinatele din zonă drept „Blestemul Mănăstrii Chiajna”, inclusiv Traian Tandim, unul dintre cei mai renumiţi criminalişti români, care a participat şi la prinderea celebrului Râmaru, a dedicat un capitol întreg crimelor din apropierea lăcașului de cult. Unul dintre polițiștii care au participat alături de reputatul criminalist a povestit pentru Gândul una dintre cele mai șocante crime din primăvăra lui 1967, atunci când cadavrul unui elev a fost descoperit pe calea ferată, în apropierea mănăstirii.

Misterul morții elevului în uniformă

Era 22 martie 1967, când pe terenul situat pe calea ferată dintre stațiile CFR Chiajna-Chitila-Gara 16 februarie (București), a fost găsit cadavrul unui băiat în stare de putrefacție. Corpul era așezat cu fața în jos, îmbrăcat în uniformă școlară.

În buzunarele uniformei s-a găsit un bilet de tren, emis de stația CFR Titu pentru ziua de 20 februarie 1967 și două bilete emise de CFR București-Nord pentru 21 februarie. Alături de biletele de călătorie, criminaliștii au descoperit și o cravată, dar și o pereche de ochelari.

Legiștii care au efectuat necropsia au ajuns la concluzia că moartea a fost una violentă și se datora hemoragiei. În zilele următoare, criminaliștii au  identificat lucrători care munceau pe câmp, muncitori de linie CFR, revizori și cantonieri de cale ferată, ciobani, nereușind însă să obțină date concrete.

Copilul obișnuia să fure de la vecini

Abia după o lună de verificări, anchetatarorii au reușit să stabilească identitatea victimei. Cadavrul aparținea lui Chiriță Dumitru, în vârstă de 16 ani, fost elev la școala din satul Hăbeni, Dâmbovița. Din investigaţiile poliţiştilor, băiatul obişnuia să fure atât de la vecini, cât şi de la şcoală, până a fost exmatriculat.

Ulterior, unul dintre ofițerii de caz, căpitanul Constantin Leuce, de la Brigada Omoruri a Poliției Capitalei, a continuat să investigheze cazul. Aflând că, în acele zile, delegați ai IAS Ovidiu recrutează muncitori în Gara de Nord, căpitanul a crezut că asasinul a luat-o pe acel drum. Din discuțiile cu localnicii a aflat că la începutul lui aprilie 1976, un bărbat necunoscut a fost găzduit de un locuitor din Urziceni.

Gazda, prudentă, i-a reținut buletinul. Când a plecat la cumpărături, individul i-a furat aparatul de radio și un set de tacâmuri de argint. Păgubașul s-a prezentat imediat la poliția din Urziceni, unde a predat buletinul. Numai că acesta aparținea lui Chiriță Dumitru, tânărul care fusese omorât pe raza localității Chiajna.

„După semnalmente, hoțul, alias criminalul, era unul și același cu cel de la IAS Ovidiu. Ca să nu observe că fotografia din buletin nu prea semăna cu fizionomia sa, el răzuise regiunea nazală și bucală, care aproape pătrundea hârtia fotografică”, scria Traian Tandin în volumul „Căpitan la crime”.

Buletinul l-a dat de gol pe criminal

Ofițerul nu a renunțat. A început să verifice în evidențele IAS Urziceni și a aflat că, în urmă cu un an, lucraseră acolo peste 300 de muncitori din zonele Alexandriei și Zimnicei.

Intrat în posesia fotografiei lui Stănculeț Ion, polițistul s-a deplasat din nou la IAS Ovidiu și apoi la Urziceni, fiind recunoscut ca una și aceeași persoană care se folosise de buletinul victimei.

Pe 20 februarie 1967 apare în București, apoi în anturajul unui necunoscut, alături de care comite un furt într-o casă din cartierul Chitila-București. Ulterior, este prins în Buftea de doi subofițeri de poliție, dar reușește să fugă abandonând obiectele furate. Printre acestea, într-o sacoșă, uită și certificatul de naștere.

„După 10 luni de investigații și verificări intense se ajunsese la identificarea odiosului criminal. Este transferat din penitenciarul Turnu Măgurele în arestul Poliția Capitalei, unde este cercetat pentru omor”, a povestit criminalistul.

L-a ucis cu un par

Pus în fața probelor, Stănculescu și-a mărturisi fapta.

„În dimența zilei de 21 februarie 1967 pe peronul gării l-a întâlnit pe Chiță Dumitru. În timp ce începuseră să se împrietenească, au fost întrebați de un controlor dacă au bilete de tren sau de peron. Stănculeț îl convinge pe Chiriță să meargă cu el să se angajesze la un loc de muncă unde cunoaște pe cineva. Chiriță Dumitru acceptă și, în jurul orei 9, pleacă din Gard de Nord. Pe drum, criminalul s-a înarmat cu un par, motivând că mai târziu le trebuie pentru a se apăra de câini. L-a condus până la viroaga cu pricina, unde, prind surprinde, pe la spate, l-a lovit cu parul în cap. I-a luat apoi buletinul, banii, salopeta și pantofii, reîntorcându-se la Gara de Nord”, a mai relatat criminalistul.

O altă crimă care a zguduit zona este triplul asasinat din 2006, petrecut în apropiere,  atunci când un eleveţian, pe numele lui Jean Pierre Francois Sgueglia, şi-a omorât fosta iubită, pe mama şi pe fostul soţ al acesteia, din gelozie.