Stenogramele senzaționale din dosarul ”jafului de la Fundeni”! Cum erau mascate șpăgi incredibile: ”Mai bine spui că ai fost într-o vacanță ecumenică cu biserica și ai dormit prin cămine” + ”Discreție și atenție mare, știi? Nu mai sunt aceleași vremuri, e greu, e greu…” (EXCLUSIV)

Institutul Clinic Fundeni, unul de elită în România, s-a transformat, timp de mai mulți ani, într-o scenă pe care și-au jucat ”rolurile” – departe de lumina reflectoarelor – personaje-rotiță ale unui angrenaj bine uns. Profitând de poziția-cheie pe care o deținea în organigrama spitalului, ”Șefa banilor” a pus la dispoziția firmelor ”de casă” informații esențiale din Planul de Achiziții al instituției, iar licitațiile trucate au fost câștigate, fără emoții, de ”partenerii de afaceri”.

Stenogramele publicate, ÎN EXCLUSIVITATE, de GÂNDUL.RO oferă o imagine de ansamblu asupra unui sistem medical putred, ”rădăcinile” fiind atât de adânci, încât procurorii DNA au reușit, doar după interceptări fabuloase, să destructureze întreaga rețea. ”Șefa banilor” de la Fundeni s-a transformat într-un globe-trotter, fiind recompensată cu vacanțe de lux la Paris, Londra, Barcelona, Veneția sau Dubai, iar membrii acestei rețele și-au întocmit chiar și un ”regulament interior” prin care încercau să înșele vigilența Fiscului.

Cu toate că repeta, de fiecare dată, că se teme de înregistrările ambientale, ”Șefa banilor” de la Fundeni recunoștea, chiar în biroul său, că a luat șpagă timp ”4-5 ani” și, mai mult, se simțea ”mândră” că lucra… cu steagul tricolor alături.

”Când apari cu mașină de 100.000 de euro, normal că sari în ochi… Stă pe la ușa mea să-i dau bani și el se dă cu Bentley-ul!”

Nici complicii ”Șefei banilor” nu s-au lăsat mai prejos, fiind interesați – pe lângă profitul pe care îl obțineau în urma licitațiilor trucate câștigate pe bandă rulantă – și de păstrarea unei imagini din care să reiasă că sunt doar oameni absolut normali, fără posibilități materiale impresionante. Ajunsă în fața judecătorilor, ”Șefa banilor” a recunoscut, de altfel, că a primit și o mașină cadou din partea unui partener, numai că… s-a apărat spunând că autoturismul nu era nou, ci la ”mâna a doua”.

Interceptările procurorilor DNA sunt nu numai sugestive, dar și senzaționale din punct de vedere al ”perdelelor de fum” pe care le lansau membrii acestei rețele, un punct de reper fundamental în scenariu fiind tocmai ”mascarea” bunăstării materiale  -”Nu te lăuda! Nu mai comenta!” – de care se bucurau în urma informațiilor oferite de ”Șefa banilor”.

Complice 1: Unii știți la ce se bucură acuma, dacă vă puteți imagina? La brânză de capră. Deci e un băiat care tăbară pe el  toate cațele de doctorițe și de manageră. Îți bate apropoul „Când mai mi-aduci …” nu știu cât, o garniță d-aia de, de brânză, de… Că dacă tu te …

Complice 2: Mă, tot e bine că… Bine că nu-ți cer excursii și mai știu eu ce.

Complice 1: Nu, dar zice și de excursie, adică „A, ai fost nu știu unde” , zic… Ți-e rușine să mai spui că ai fost, adică…

Complice 2: Deci nu te mai lăuda la ăștia prin spitale…

Complice 1: Dar nu e de lăudat!

Complice 2 (n.red  – este cel care i-a oferit și o mașină cadou ”Șefei banilor”, aceasta recunoscând în fața judecătorilor, dar ținând să specifice că a fost vorba doar… despre o mașină la mâna a doua): Nu te lăuda! Nu mai comenta! Deci ține minte! A, dacă ai vreuna prietenă bună, îi povestești. Nu îi spui , „Bă, am fost acolo, m-am , m-am aia, m-am aia”… M-am distrat, m-am nu știu ce, treaba mea” Mi-e prieten mie, dar să te duci la unu așa în așa… Nu tată, nu, e mare greșeală. Nu… Știi cum e? Ca și când te duci cu Bentley-ul în față la spital.

Complice 1: Da, așa e. Cum se făcea înainte.

Complice 2: Uite-l p-ăsta, stă pe la ușa mea să-i dau bani și el se dă cu Bentley-ul. Zic așa… Asta îi spunea domnul (…), „băi, nu te mai afișa atât! Nu te mai afișa atât!”  Și ea a înțeles (n.red. – ”Șefa banilor de la Fundeni).

Complice 1: Zic nu mai… Când apari cu mașină de 100.000 de euro, normal că sari în ochi, adică băi…

”Mai bine spui că ai fost într-o vacanță ecumenică cu biserica și ai dormit prin cămine”

Personajele coordonate de ”Șefa banilor” de la Fundeni aveau ”lecția” bine învățată, iar vacanțele de lux – spre exemplu – erau ”mascate” sub forma unor pelerinaje ecumenice efectuate prin intermediul bisericii.

Mai mult, se recomanda să nu fie povestite decât apropiaților vacanțele de lux, creionându-se, astfel, un scenariu care dorea să transmită că nimeni nu s-a cazat la ”cinci stele”, ci a dormit prin ”cămine”. Discuțiile prezentate, în exclusivitate, de GÂNDUL.RO, sunt sugestive, din acest punct de vedere, unul dintre complici afirmând chiar că va transmite că a fost în concediu… cu cortul, tocmai pentru ca nimeni să nu aibă nimic de comentat cu privire la posibilitățile sale financiare.

Lipsa de scrupule a acestor personaje care au asediat – cu acordul ”șefei” – Institutul Clinic Fundeni este scoasă în evidență, cel mai bine, de una dintre replicile înregistrate, iar personajul în cauză afirmă că este om de afaceri, în consecință i se pare normal să câștige mai mulți bani decât ”ăla care stă și operează trei apendicite pe zi”, chiar dacă resepctivul are ”mai multă carte”…

Complice 2: Dar nu numai asta, nu numai asta, dar li se pune ăstora la suflet „Ia uite-o bă p-asta?” Știi? Înțelegi? „Eu trag, eu fac, eu aia, aia, cu … cu… ” Mă, nu este așa, noi știm că nu este așa pentru că până la urmă fiecare și-a ales un job, o meserie, o aia, o aia… Adică eu sunt… fac afaceri, normal că-n afaceri mă aștept să câștig mai mult… Să câștig mai mult decât ăla care stă și operează trei apendicite pe zi. E adevărat că ăla a învățat mai multă carte decât mine…

Complice 1: Ok, dar e alegerea lui, fiecare… face alegeri în viață, nu… Da, există pasiuni, poate din pasiune… Există moșteniri din familie, ești…

Complice 2: Deci mai bine spui că ai fost într-o vacanță ecumenică cu biserica și ai dormit prin cămine. Ai înțeles?

Complice 1: Ok, gata… Cu cortul am fost.

Complice 2: D-asta ieftină, „Am fost cu 500 de euro cu biserica, nu știu ce”, știi? Înțelegi? Aia nu, nu, n-o să-i placă, că ea nu se duce cu biserica… Așa, dacă îi spui că ai fost cu prietenul și ai fost cu mașina și ai văzut ferma de d-aia, ai făcut nu știu ce tur și ai făcut nu știu ce, „O! Uite-o și p-asta cum vine să…Nu!” Știi? Li se… Au, au, au invidie, să știi! Au… sunt plini de invidie. Deci nu-ți imagina…

Complice 1: Da…Nu m-am dus la 15 stele. Ok. Iau aminte, iau aminte.

”Discreție și atenție mare, știi? Nu mai sunt aceleași vremuri, e greu, e greu…”

Înregistrările efectuate de procurorii DNA scot în evidență, totuși, și teama permanentă pe care personajele din rețea o trăiau după ce puneau la cale câștigarea unor licitații cusute cu ață albă.

Pornind de la premisa că ”banii nu pică din cer”, cei doi complici insistau asupra ”discreției” și a ”atenției”, concluzionând că vremurile sunt ”grele” și că nu se mai puteau face ”afaceri” ca înainte. Iar metodele prin care contracarau eventualele evenimente neplăcute constau nu numai în mascarea vacanțelor de lux în pelerinaje spirituale, ci și în ”reguli” clare referitoare la sumele cash care puteau fi scoase din bănci, tocmai pentru a nu trezi suspiciuni în legătură cu proveniența banilor.

Complice 2: E important să aibă și ea… În caz de ceva, dacă vine vreo… Să știe și aia că… n-a picat de la cineva din cer. E foarte important, știi?

Complice 1: Mai ales că a fost cu cântec… Na, a fost grabă, grabă… A fost situația aia aiurea, na! Bine că s-a rezolvat atunci.

Complice 2: Da, nu, important e acuma să te ocupi un pic de… Discreție și atenție mare, știi? Nu mai sunt aceleași vremuri, e greu, e greu. E foarte greu că…

Complice 1: Păi nu că pe mine știți că mă întreabă… dar e o doamnă simpatică pe care o cunosc de foarte mult timp …

Complice 2: A, la bancă?

Complice 1: Da, că altfel, dacă te duci la altă sucursală te pune să dai o declarație d-aia, știți? Proveniența banilor. Scrii dividende, știu. Dar la doamna asta mă duc și nu am… Dacă scoți până-n patru… cincisprezece mii de euro nu mă întreabă, n-am nicio treabă. Na, că colaborăm de 10 ani, n-am nicio treabă cu ea. Dar s-au înăsprit oricum regulile. Exact, zice „Bă, dar uite asta a scos nu știu cât pe lună, ce puii mei face asta cu banii?”

Complice 2: Și în ianuarie au venit ăștia . Nu m-au întrebat direct, nu au venit așa… „Nu vreți să faceți niște plasamente financiare, că am văzut că ați scos cam mulți bani?” „Vreți să mi-i administrați dumneavoastră?” Acuma dacă vine să mă îi întreb „Chiar vreți să mi-i duceți în Panama?” 950 de firme offshore, ! Îți dai seama? 1000 de firme offshore!

Complice 1: Ministrul ăsta mai stă mult? Popândăul ?

Complice 2: Și dacă-l schimbă ce crezi că e vreunul mai fericit? Catastrofă! Catastrofă!

Complice 1: Mamă, dar cum îi aliniază pe toți, pe toți, pe toți! Dar și ei nu se gândesc „Băi mai bine stau cuminte în banca mea” , ăstia care se simt cu musca pe căciulă. Nu știu, că e o perioadă în care… Na!

Situația de fapt redată mai sus rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză și pe care o susțin atât ca elemente faptice cât și sub aspectul încadrării juridice dată faptelor. Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a întreg materialului probator administrat în faza de urmărire penale și prezentat in extenso în acordul de recunoaștere a vinovăției, însușindu-și modul în care aceste mijloace de probă au fost coroborate și care a condus la reținerea vinovăției inculpatului.

În consecință se constată faptul că din probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală, rezultă suficiente probe cu privire la existența faptelor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală dar și cu privire la vinovăția inculpatei (n.red. – ”Șefa banuilor” de la Fundeni), acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile de la art.482 Cod penal, iar cu ocazia încheierii acesteia inculpata a fost asistată de către avocat.

Extras din dosarul trimis în instanță