Parte a Muzeului Național de Artă al României, Muzeul Colecţiilor de Artă s-a dezvoltat, de-a lungul timpului, datorită celor 44 de colecţii impresionante pe care le deţine încă din 1927. Colecțiile respective au fost donate statului român de către familii celebre, printre care familiile Aznavorian, Sică Alexandrescu, Baconsky, Schachter sau Slătineanu.
Dar una dintre colecțiile emblematice ale Muzeului Colecțiilor de Artă este colecţia ”Dr. Sandu Lieblich”. A fost donată muzeului în anii 1979 şi 1982 de către Aurel Lieblich, fratele lui Sandu Lieblich și este alcătuită, potrivit informațiilor apărute în mass-media, din 50 de obiecte de artă. E vorba despre picturi şi grafică românească, piesele de rezistenţă fiind reprezentate de lucrările lui Marcel Iancu: 2 tablouri în ulei şi 5 de grafică. Acestora li se adaugă lucrări de Iosif Iser, Gheorghe Pătraşcu, Nicolae Tonitza, M. H. Maxy şi Nina Arbore.
Potrivit informațiilor obținute, în exclusivitate, de GÂNDUL.RO, faimoasa colecție donată de fratele lui Sandu Liebliech se află în centrul unui proces de răsunet (DESPRE CARE PUTEȚI CITI AICI MAI MULTE!), donația fiind contestată, iar operele de artă revendicate de partea reclamantă din proces.
GÂNDUL.RO a a demarat o anchetă jurnalistică pentru a afla – în primul rând – câte opere de artă conține, de fapt, celebra colecție ”Dr. Sandu Liebliech” și, mai ales, câte dintre acestea se mai află, astăzi, la Muzeul Național de Artă al României. Surse din piața de artă susțin că piese din această colecție s-ar fi ”evaporat” în timp și că din cele 50 de opere ar mai exista doar 17 (câte sunt expuse ăn mod curent publicului).
Contactați de GÂNDUL.RO, reprezentanții muzeului – Secția Educație, Comunicare și Proiecte Culturale – ne-au transmis, în exclusivitate, că este vorba doar de 44 de opere de artă, nu de 50, așa cum se vehiculează în spațiul public.
Totodată, în răspunsul trimis pe adresa redacției se menționează că toate cele 44 de lucrări menționate în actul de donație din 1979 s-ar afla în inventarul Muzeului Național de Artă al României – Muzeul Colecțiilor de Artă.
”Bunurile culturale donate muzeului prin Contractul de donaţie nr. 4597/1979 și care fac obiectul dosarului civil 25732/299/2018, existente în evidenţa operelor de artă, sunt în număr de 44 (13 lucrări de pictură, 21 lucrări de grafică, 2 lucrări de sculptură, 5 piese artă decorativă şi 3 piese de mobilier cu valoare documentară);
Toate bunurile culturale menţionate mai sus se află la MNAR – Muzeul Colecţiilor de Artă”, ne-au transmis reprezentanții Muzeului Național de Artă al României.
În încercarea de a desluși misterul creat în jurul acestei colecții celebre, GÂNDUL.RO a contactat mai mulți specialiști în domeniu, iar aceștia – sub protecția anonimatului – au oferit informații care ridică unele semne de întrebare.
Potrivit acestora, doar câteva dintre operele de artă incluse în colecția ”Dr. Sandu Lieblich” pot fi admirate de vizitatorii Muzeului Național de Artă al României – Muzeul Colecțiilor de Artă, restul nefiind accesibile publicului din motive necunoscute sau neexplicate îndeajuns.
Reprezentanții muzeului, spun sursele GÂNDUL.RO, transmit tuturor curioșilor că restul lucrărilor se află în… depozitul muzeului și nu pot fi văzute. Dar, dacă există – potrivit informațiilor transmise pe adresa redacției – 44 de opere de artă în această colecție care face și obiectul unui proces de răsunet, atunci de ce nu sunt expuse decât… 17, potrivit fotografiei de mai jos?
Bineînțeles că o astfel de colecție impresionantă suscită un interes pe măsură, iar semnele de întrebare care au apărut de-a lungul timpului nu pot fi trecute cu vederea.
GÂNDUL.RO îi solicită lui Bogdan Gheorghiu, ministrul Culturii în guvernul Orban, să demareze o acțiune prin care Corpul de Control al Ministrului să verifice starea actuală a renumitei colecții ”Dr. Sandu Lieblich”, pentru ca toate semnele de întrebare să își găsească răspunsul, iar acest ”mister” să fie, în ultimă instanță, descifrat.
Medic, publicist și colecționar, dr. Sandu Lieblich (1901-1971) s-a numărat printre pasionații de artă reprezentativi ai secolului trecut. Formația sa profesională începută la Iași sub îndrumarea lui C.I. Parhon, a continuat la București. Într-o perioadă dificilă pentru comunitatea evreiască, Lieblich publică lucrarea „Rasele umane în lumina concepției endocrinologice”, un studiu care demonta teoria superiorității umane pe baze biologice.
”Puternic ancorat în lumea artistică bucureșteană, Dr. Lieblich face parte din cercul creat în jurul revistei Contimporanul, fiind în egală măsură atras de universul scriitorilor și de cel al artiștilor plastici avangardiști. Colecția sa de artă se construiește în jurul unor nume importante ale artei românești interbelice, Marcel Iancu, Iosif Iser, M. H. Maxy, Gheorghe Petrașcu sau Nicolae Tonitza”
Institutul de Istoria Artei
Grafica ocupă un loc important în colecția lui Sandu Lieblich, portretul doctorului realizat chiar de Marcel Iancu fiind una dintre piesele de rezistență.
Marcel Iancu se remarcă atât ca arhitect modernist, fiind printre promotorii locuinței moderniste, dar și ca artist complex prin implicarea sa în diverse grupuri avangardiste, unde realizează pictură, grafică, scenografie sau măști. Portretul doctorului Sandu Lieblich, văzut în semi-profil, este construit cu o linie nervoasă, ce surprinde succint trăsăturile definitorii ale modelului.