Universul parfumurilor fascinează multă lume, însă industria aceasta ascunde în continuare multe secrete. Iată mai jos trei aspecte mai puțin cunoscute despre parfumuri.
“Nas” este denumirea sub care sunt cunoscuți profesioniștii care creează noi parfumuri. În rândul oamenilor circulă preconcepția că ai nevoie de un simț olfactiv foarte dezvoltat pentru a deveni un “nas”. De fapt, ai nevoie neapărat de o anumită conștientizare a capacității olfactive. Iar, atât timp cât senzorii tăi olfactivi sunt funcționali, poți face primii pași care te vor forma ca “nas”. Simțul olfactiv, similar auzului și văzului, se poate dezvolta.
Mai mult decât un nas sofisticat, un parfumier trebuie să posede o calitate mai importantă, memoria olfactivă, respectiv capacitatea de a detecta mirosurile în toate nuanțele și specificitățile lor. Iar, împreună cu o imaginație bogată, să-și folosească emoțiile, sensibilitatea și experiențele legate de mirosuri pentru a crea combinații armonioase și originale.
Capacitatea olfactivă poate să fie dezvoltată printr-un antrenament în detectarea mirosurilor de zi cu zi, de la cafeaua care parfumează bucătăria dimineața la florile din vază ori parfumul unui străin din autobuz. Aceste arome pot trezi și sentimente, pentru că bulbul olfactiv – sistemul de procesare a mirosurilor – este conectat la structurile din creier implicate în memorie și emoții.
În prezent, parfumurile ne însoțesc în cele mai importante momente din viața noastră. Parfumurile pot fi un mijloc de exprimare a personalității și, în cazul celor semnătură, pot să lase în memoria celor pe care îi întâlnim o amintire unică. Alegerea unor parfumuri, fie că este unul cu notă orientală sau apa parfum LVEB, este o lungă căutare personală, bazată pe cercetare și experimentare.
Însă parfumul nu a fost dintotdeauna folosit ca produs prețios pentru îmbunătățirea mirosului corporal. În timpul Renașterii, într-o perioadă în care folosirea apei era interzisă pentru organism și în care mirosul urât era sinonim cu boala, cei mai bogați oameni din societate purtau asupra lor mici recipiente care conțineau amestecuri de plante aromatice, ce serveau drept scut olfactiv, împotriva mirosurilor neplăcute. De asemenea, medicii tratau bolnavii purtând o mască ce conținea plante aromatice, despre care se presupunea că alungă răul.
Urina și voma de cașalot se numără printre ingredientele ciudate din compoziția unor parfumuri celebre, cel puțin din formulele de pe timpuri.
De exemplu, ambra cenușie este o substanță cu aspect de ceară care se găsește în sistemul digestiv al unor specii de cașalot. Mari consumatoare de calamari, mamiferele secretă o substanță pentru a-și vindeca numeroasele răni care apar în tubul digestiv după consumul moluștelor. Substanța este apoi eliminată în apa oceanului, sub formă de excremente sau vomă, însă este foarte rară.
Hyraceum este un alt ingredient bizar folosit în parfumerie. Numit și piatră africană, acesta este, de fapt, urina fosilizată a unui mic animal din Africa de Sud, cape hyrax. Rozătorul are obiceiul de a urina în același loc, ceea ce are ca rezultat, în timp, cristalizarea acestei materii.
Moscul de civetă este un alt exemplu de compus ciudat folosit în industria parfumurilor. Secrețiile anale ale civetei, un mamifer care seamănă cu o pisică și trăiește în Africa și Asia, au un miros înțepător, dar, diluate cu alcool, capătă miresme florale.
În industrie, multe dintre aceste substanțe au și versiuni sintetice, dar acest lucru nu înseamnă că nu mai sunt folosite deloc.
Atunci când alegi un parfum de pe rafturile magazinului, ai un prim contact cu creatorul acestuia, cu ingredientele sale, cu istoria și brandul căruia îi aparține. La nivel mai larg, alegerea unui parfum poate să fie echivalentă cu debutul unei noi aventuri olfactive.
Sursa foto: Freepik