Avocatul Ion Cazacu, apărătorul miliardarilor israelieni Benny Steinmetz și Tal Silberstein, demască de ce curțile de apel din Grecia și Cipru au refuzat extăadarea condamnaților din dosarul Ferma Băneasa pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil. Cum fucționa justiția paralelă.
Maestrul Ion Cazacu, la cei 70 de ani ai săi, are un palmares de invidiat în profesii juridice, fiind vreme de 17 ani procuror până în anul 1992, când a devenit avocat. Deci, 32 de ani de avocatură. Maestrul Cazacu – Dan, cum îi spun prietenii – a apărat nume sonore din politica româneasca (precum fostul premier Adrian Nastase, fostul ministru al Finanțelor Sebastian Vlădescu și fostul primar de Iași Gheorghe Nichita), iar recent pe miliardarii israelieni Benny Steinmetz și Tal Silberstein.
Care au fost motivele, în opinia maestrului, pentru care cinci state europene au refuzat extrădări ale unor nume importante pe motivul încălcării dreptului la un proces echitabil, scandalul legat de prescripție și refuzul CCR, de mai bine de doi ani, de a pune pe rol peste 20 de excepții similare de neconstituționalitate ridicate în dosare în care nu s-a aplicat prescripția, imixtiunea SRI în justiție, precum și lipsa jurământului unor judecători care au dat condamnări de răsunet, deloc convingătoare, precum foștii magistrați supremi Ionuț Matei și Florentina Dragomir.
Nu în ultimul rând, Ion Cazacu a dat citire unor fragmente din motivările ale unor curți de apel din Grecia și Cipru, care pur și simplu au acuzat justiția din România de abuz și au refuzat extradarea cetățenilor condamnați în țară noastră.
Sistemul judiciar din România s-a schimbat începând din anul 1990. A existat o evoluție pozitivă prin noile reglementări, noile coduri. explică Cazacu. S-au pus la punct o serie întreagă de organisme care au asigurat mult mai bine independența justiției, relația ei cu societatea etc. Numai că, după această perioada, a apărut o perioada în care sistemul judiciar din România și justiția au luat-o într-o direcție greșită, impusă din exterior. Mă refer la perioada protocoalelor cu SRI, dar și la perioada care a început prin 1996-1997 și a continuat 10-12 ani. Toate aceste situații – în care serviciile specializate și alte organisme s-au implicat mai mult decât trebuia în activitatea procurorilor și a instanțelor – nu au făcut decât să creeze mari probleme în sistemul judiciar și să creeze o imagine deformată, pe care cetățeanul era obligat să o vadă prin imaginile de la televizor, dar după ani și ani omul simplu și-a dat seama că acele lucruri erau niște lucruri fabricate. concluzionează maestrul.
Ceea ce era mai grav era că există o înțelegere ocultă și dezastruoasă pentru actul de justiție. Existau anumite zile în care procurorii făceau propuneri de arestare, că să ajungă la anumiți judecători. Era evidență și tendința de a face propuneri de arestare cu televiziunea, cu cătușele, cu presă extrem de prezența și foarte atentă la tot ce se întâmplă. Lucrul asta a fost extrem de grav și a deformat actul de justiție. În loc să întărească sistemul judiciar, i-a afectat imaginea”.
Citiți mai mult AICI argumentația cutremurătoare a maestrului Cazacu