Ce se întâmplă după ce MORI, de fapt. Oamenii de știință au aflat adevărul bănuit de mulți

De-a lungul timpului, oamenii s-au gândit la ceea ce ni se întâmplă cu adevărat, când murim. Acum, pentru prima dată, oamenii de știință au înregistrat un creier pe moarte și au făcut o descoperire șocantă: viața noastră s-ar putea să ne treacă prin fața ochilor, cu adevărat, când murim.

Oamenii de știință au reușit să observe activitatea neuronală a unui om pe moarte, timp de 900 de secunde neîntrerupte.

Astfel, unui pacient în vârstă de 87 de ani i s-au atașat electrozi pe cap pentru a detecta convulsii după ce a suferit o criză. Când a murit, în timpul tratamentului, medicii au înregistrat o activitate fără precedent.

Studiul, publicat în jurnalul Frontiers in Aging Neuroscience, precizează că pacientul a murit în urma unui atac de cord, în timp ce era tratat pentru crize epileptice, iar medicii săi de la Spitalul General Vancouver din British Columbia i-au înregistrat creierul în timpul acestui proces.

ACTUALITATE Valentin Stan: Dacă în instanță se invalidează dosarul lui Georgescu, nu rămâi cu nimic în țara asta.

06:30

EXCLUSIV Detalii uluitoare din dosarul furtului de sute de mii de lei din conturile asociațiilor de proprietari din București. Cum funcționează caracatița firmelor care administrează blocurile, dar fug cu fondurile. „Vin la pachet cu contabil și cu cenzor”

06:00

Cercetătorii au studiat în mod specific intervalele de 30 de secunde înainte și după oprirea inimii pacientului. Ceea ce au descoperit a fost că viața lui ar fi putut să-i fi trecut literalmente prin fața ochilor, deoarece creierul lui producea oscilații neuronale care apar de obicei atunci când cineva visează sau explorează amintiri vechi.

„Prin generarea de oscilații implicate în recuperarea memoriei, creierul poate juca o ultimă reamintire a evenimentelor importante din viață, chiar înainte de a muri, similare cu cele raportate în experiențele în apropierea morții”, a spus dr. Ajmal Zemmar de la Universitatea din Louisville, citat de allthatsinteresting.com.

Doctorii de la Mayo Clinic foloseau electroencefalografia (EEG), pentru a trata convulsiile bărbatului când acesta a murit.

În timp ce înregistrările rudimentare ale creierelor muribunde au mai fost surprinse în trecut, ele se refereau la pacienții deconectați de la aparatele care îi țineau în viață și, astfel, nu au oferit prea multe detalii.

În acest caz, medicii pregătiseră – fără să vrea – instrumentele necesare pentru a surprinde o viziune cuprinzătoare asupra activității neuronale la moarte.

Totul a început când pacientul în cauză a suferit o criză de epilepsie, care i-a produs o sângerare cerebrală. După ce a ajuns la spital, medicii au descoperit că avea convulsii și l-au conectat la un aparat de electroencefalografie (EEG). Însă, a murit în timpul tratamentului, iar familia sa a semnat un ordin de interzicere a resuscitării, în cazul său.

Din fericire pentru oamenii de știință, familia a dat medicilor și acordul să publice date despre activitatea electrică a creierului său.

Potrivit medicului citat, cele 15 minute neîntrerupte de date au permis cercetătorilor să se concentreze asupra perioadei de tranziție dintre viață și moarte.

„Chiar înainte și după ce inima a încetat să funcționeze, am văzut schimbări într-o bandă specifică de oscilații neuronale, așa-numitele oscilații gamma”, a precizat dr. Zemmar.

Cunoscute sub numele de unde cerebrale, oscilațiile neuronale definesc în esență activitatea electrică a creierului nostru. Ele apar la frecvențe diferite și au fost în general clasificate în diferite stări de conștiință.

În acest caz, stopul cardiac al pacientului a arătat modificări drastice ale undelor alfa și gamma. Se știe, de multă vreme, că această interacțiune se corelează cu stimularea memoriei, visarea, meditația, procesarea informațiilor și percepția conștientă – cu alte cuvinte… flashback-uri.

„Având în vedere cuplarea încrucișată între activitatea alfa și gama, care este implicată în procesele cognitive și rememorarea memoriei la subiecții sănătoși, este intrigant să speculăm că o astfel de activitate ar putea susține o ultimă «rechemare a vieții» care ar putea avea loc în pragul decesului”, a mai arătat studiul.

Este important de reținut că acest studiu este primul de acest gen, deoarece activitatea creierului viu al unei ființe umane pe moarte nu a fost niciodată măsurată în acest fel înainte.

Pe de altă parte, aceste oscilații au fost monitorizate anterior la șobolani, ceea ce sugerează că creierul ar putea lansa același răspuns biologic în fața morții, la mai multe specii.

Totuși, studiul oferă anumite considerații, cum ar fi creierul pacientului traumatizat de sângerare, umflături și convulsii în timp ce această activitate a fost înregistrată.

Bărbatului i s-au administrat, de asemenea, doze substanțiale de medicamente anti-convulsii și nu a existat o valoare de referință pentru activitatea sa normală a creierului.

Totuși, în cele din urmă, cercetarea sugerează că experiențele în apropierea morții ne oferă o prezentare de diapozitive proverbiale a vieților noastre și că creierul nostru execută acel răspuns neuronal special în mod intenționat.

Pentru dr. Zemmar, descoperirile ne determină să redefinim când viața începe și se termină cu adevărat și să nu ne întristăm prea profund: „Ceva ce putem învăța din această cercetare este următorul aspect: deși cei dragi au ochii închiși și sunt gata să ne părăsească pentru totdeauna, creierul lor poate relua unele dintre cele mai frumoase momente pe care le-au trăit în viața lor.”

FOTO – Facebook