Ce se mănâncă în prima zi de Paște. Tradiții și obiceiuri

Paștele este una dintre cele mai importante sărbători ale creștinătății, milioane de oameni bucurându-se de Învierea Domnului. 

În România, sărbătoarea Paștelui vine cu numeroase tradiții. Una dintre cele mai importante este legată de masa de Paște. Potrivit tradiției, în ziua de Paște, oul trebuie consumat prima dată. Se spune că există șanse să te întâlnești pe lumea cealaltă cu persoanele cu care ai ciocnit ouă de Paște.  Oul care nu s-a spart poate fi păstrat timp de 40 de zile, până la Înălțarea Domnului. Dacă acesta nu s-a stricat, înseamnă ca norocul va fi de partea ta tot anul.

Tot în prima zi de Paște, este recomandat consumul de pască și anafură. Se spune că acestea au puteri vindecătoare și, tocmai din acest motiv, unii credincioși păstrează bucăți din ele pe tot parcursul anului.

Tradiții de Paște în unele zone din România

În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti (vin+pâine sfinţite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea se continua masa cu friptură de miel.

În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spala pe fată în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul şi aşa cum aleargă oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele. Flăcăii trebuie să se ducă cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, iar ele, pentru a îşi arăta consimţământul la sentimentele lor, trebuie să le oferă un ou roşu.

În Moldova, în dimineaţa următoare după noaptea Învierii se pune un ouă roşu şi unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să conţină monezi, copii trebuie să şi clătească fata cu apă şi să şi atingă obrajii cu oualele pentru a avea un an plin de bogăţii. O altă tradiţie de pe malurile Prutului cere ca oul de Paşti să fie mâncat, iar cojile să fie aruncate neapărat pe drum.