Euronews: Polițiștii de frontieră români, acuzați că folosesc violența împotriva migranților. Traseul românesc, dezbătut la Bruxelles

Publicația Euronews scrie despre autoritățile române, poliția de frontieră mai exact, că realizează abuzuri împotriva migranților care vin pe ”ruta balcanică” dinspre Serbia, aplicând violență asupra acestora și restrictionandu-le dreptul de a solicita azil. Se pare că poveștile, pline de violență, au ajuns pe coridoarele Bruxelles-ului, iar cazul Greciei din ultimii ani poate oferi o perspectivă asupra cum este gestionată criza migranților.

„Ruta balcanică”, favorizează violența împotriva migranților

Pe 19 august, șase sirieni și un egiptean au ajuns la pragul unui ONG din Belgrad. Căutând ajutor, au povestit personalului cum au fost împinși violent înapoi în Serbia de către polițiștii de frontieră români. Unul dintre ei avea un picior amputat; el a pretins că ofițerii români și-au folosit propriile cârje pentru a-l bate.

Povestea nu este din păcate unică. Un alt grup de migranți, care a traversat Turcia, Grecia și Albania pentru a ajunge în tabăra de migranți din Subotica, Serbia, a povestit despre o experiență similară. Detectați de camerele termice în timp ce încercau să treacă granița cu România, aceștia au fost interceptați și ar fi fost abordați de gardieni în uniforme întunecate, dintre care cei mai înalți i-au asediat cu biciul în mâna dreaptă.

Au experimentat deja focuri de armă trase de poliția maghiară, dar nu au fost biciuiți niciodată, au spus ei. Unul dintre ei aproape a pierdut un ochi.

Aceste mărturii s-au numărat printre cele colectate de diferite ONG-uri de-a lungul frontierei dintre Serbia și România, toate ducând la aceeași concluzie: poliția de frontieră română – precum și cele din alte țări de-a lungul rutei favorizate de migranți – folosesc violența împotriva migranților.

La granița cu România – de-a lungul Dunării până la provincia autonomă sârbească Voivodína – bătăile, intimidările  fac acum parte din viața de zi cu zi. Frontiera de aici a devenit noul hotspot pe așa-numita „rută balcanică”.

Poliția de frontieră română trimite în Serbia între 50-600 de migranți pe zi, potrivit unor ONG-uri

Numerele exacte sunt imposibil de stabilit. Un ONG sârb estimează că „cel puțin cincizeci” de oameni sunt împinși cu forța înapoi din România în Serbia în fiecare zi; un altul vorbește despre o medie de aproximativ 400-600 pe săptămână.

Potrivit rapoartelor, cabluri și bastoane sunt folosite pentru lovituri. Migranții sunt supuși la șocuri electrice sau hainele lor fiind incendiate, precum și intimidați de împușcături în aer. Unii imigranți au vorbit despre  agenți îmbrăcați în negru cu măști de schi sau balaclav pe față pentru a nu fi recunoscuți.

Poliția de frontieră română neagă orice violență

Organizațiile românești care colaborează cu UNHCR pentru a ajuta victimele traficului de persoane, cum ar fi Generatie Tânara România (GTR) sau Consiliul Național Român pentru Refugiați (CNRR) – spun că nu sunt conștiente de presupusa violență la frontieră.

Contactată de Euronews, poliția de frontieră română a negat, de asemenea, orice acțiune greșită, spunând că „toate acțiunile întreprinse de polițiștii de frontieră români împotriva migranților care se găsesc acționând ilegal la frontieră trebuie efectuate în conformitate cu legislația națională și internațională în vigoare, inclusiv respectarea drepturile omului”.

De ani de zile, agenții români au fost echipați cu echipamente sofisticate de vizionare la distanță pentru a preveni traversările ilegale, atât ziua cât și noaptea.

În primele șapte luni ale anului 2020, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a declarat că 1.823 migranți au fost „găsiți la granița cu Serbia în timp ce încercau să intre ilegal în țară”.

Dreptul de a solicită azil nu poate fi încălcat

Legea nu permite expulzările fără aprobarea scrisă a unui judecător sau fără garanții procedurale sau posibilitatea migranților de a face apel legal împotriva deciziei. Dar, mai presus de orice, niciun migrant nu poate fi privat de dreptul de a solicita azil: expulzarea migranților înainte de a le oferi acces la procesul procedural este ilegală

Traseul românesc, dezbătut la Bruxelles

Potrivit Irena Abdelalem Abdelmaksoud, șefa Asociației Infopark care lucrează cu minori neînsoțiți, ruta românească devine din ce în ce mai mult o cale  „bătută„ după dificultățile tot mai mari cu care se confruntă migranții care s-au îndreptat către Croația și Ungaria.

Acuzațiile de abuz asupra migranților de către poliția de frontieră din ambele state membre ale UE sunt acum bine cunoscute și dezbătute, chiar și pe coridoarele Bruxelles-ului.

„Tipul de comportament brutal din timpul împingerii înapoi de către poliția română este de același fel observat mai întâi în Ungaria și mai târziu în Croația”, a spus Abdelmaksoud.

Asociația ei oferă cursuri de informații și limbi străine migranților, realizând interviuri zilnice cu toți cei care sunt respinși la frontiere și întorși la Belgrad. Oricine este rănit sau are probleme de sănătate este trimis la secția locală a Medicilor fără frontiere.

„După sfârșitul stării de urgență din Serbia [în mai], am observat o creștere [a cazurilor de retragere] din România – numere mai mari decât în ​​Ungaria. De obicei nu vor să se oprească în România, vor să continue să se alăture familiilor”.

„La început a fost mai ușor să treci granița în România, au existat mai puține controale și mai puține violențe. Apoi, de-a lungul timpului, am început să colectăm tot mai multe mărturii [de violență] chiar și la granița cu România”.

U noći 15.09.2020. na granici Srbije i Rumunije, izbeglice poreklom iz Palestine su brutalno pretučene od strane rumunske granične policije, koja ih je potom i gurnula nazad u Srbiju. Kako navode, rumunska policija ih je tukla pendrecima, šakama i šutirala dok su ležali na zemlji pic.twitter.com/s15oL3zOLq

— Azil u Srbiji Asylum Protection in Serbia (@APC_CZA) September 16, 2020

O creștere a violenței se corelează cu o creștere a migranților

Rados Djurovic, directorul Centrului pentru Protecția Azilului (APC-CZA), spune că împingerea ilegală din România devine „din ce în ce mai sângeroasă”.

„Au început cu cel puțin un an în urmă, dar acest tip de violență este recent, a început în urmă cu 3-4 luni. Sunt legate de presiunea migrațională în creștere asupra României. Cu cât sunt mai multe cazuri, cu atât crește violența.”

APC-CZA este activ din 2007, oferind asistență juridică, psihologică și socială solicitanților de azil și migranților aflați în dificultate, în timp ce documentează toate cazurile de violență de care devine conștientă pe Twitter. El a scris despre bătăile migranților la frontieră încă din noiembrie 2019.

Confirmări suplimentare vin și de la un alt ONG sârb. Ivana Vukašević Beti, de la Centrul Umanitar pentru Integrare și Toleranță (HCIT), partener al UNHCR, indică faptul că numărul respingerilor din România a început să crească în a doua jumătate a anului 2019 și continuă să crească în mod regulat, lună după lună.

HCIT se ocupă de reprezentarea legală a solicitanților de azil și de monitorizarea „neoficială” a frontierelor.

„Acești migranți ar trebui să poată avea acces la procedurile de azil din România”, a spus Beti. „Am văzut cu ochii noștri vânătăile de pe pielea migranților. Nimic care să sugereze un tip de violență brutală, dar urmele de pe piele sunt fără echivoc. La toate acestea se adaugă  distrugerea mărfurilor și a telefoanelor, este o practică răspândită și care aici în Serbia este cunoscută de ceva timp”.

Ce spune Uniunea Europeană?

Bruxelles-ul a subliniat că organul executiv al UE nu are puterea de a investiga presupuse abateri ale agenților statelor membre ale UE la nivel european. De exemplu, Ylva Johansson, comisarul pentru Afaceri Interne, a cerut Greciei să facă lumină asupra retrocedărilor ilegale ale migranților către Turcia de către autoritățile elene.

Cu toate acestea, retrocedările sunt interzise de legislația UE și de regulamentul Schengen, a subliniat profesorul Francesco Maiani, expert în legislația și politicile europene privind migrația la Universitatea din Lausanne. „Contestația împotriva încălcării de către Comisie este aplicabilă în aceste situații, iar sancțiunile economice, în caz de încălcare, pot fi grele”.

Cu toate acestea, există o problemă.

Comisia Europeană, competență de a trimite un stat membru în fața CJUE

Comisia Europeană „se bucură de discreție în a decide să aducă o țară poate fi adusă în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene. Și dacă nu intenționează să o facă politic, nimeni nu o poate obliga să o facă”, a adăugat Maiani.

„Există modalități de răspundere, dar acestea nu sunt exercitate de Comisie. Cazul grec demonstrează acest lucru: Comisia spune că nu are puterea de a investiga cazurile migranților respinși ilegal în Turcia, în ciuda faptului că dosarul a fost matur de ceva timp „.

Activarea articolului 7 din TUE

Alte forme de „pedepse”, cum ar fi suspendarea drepturilor unui stat membru – așa-numita „armă atomică” a articolului 7 din Tratatul UE, care este declanșată pentru încălcări grave și persistente ale principiilor pe care Uniunea le-a aplicat se bazează – sunt până acum de o ineficiență absolută, potrivit lui Maiani.

„Cazurile din Polonia și Ungaria arată că Consiliul nu a arătat până acum nicio dorință de a aplica această procedură”.