„Un sistem care scoate la capătul tunelului oameni cu puțină încredere în ei, cu mică abilitate de adaptare într-o lume care se schimbă într-un ritm extraordinar și, mai ales, oameni cu o eficiență scăzută. Ceea ce putem vedea deja printre noi: produsul sistemului care nu s-a schimbat, deși s-a tot spus că s-a reformat în toți acești peste 20 de ani”, spune Oana Moraru.
„Facem alegeri proaste, suntem din ce în ce mai stresați și agasați. Cred că viața noastră relativ proastă – comparativ cu restul Europei – este așa pentru că am ratat un start: acela de a reforma educația și de a fi format oameni cu altă mentalitate și gândire – de a fi mai încrezători, mai puternici, mai echilibrați emoțional, mai creativi. Capabili să scoată țara asta din impas”, este explicația profesoarei de Limbă Română.
Problema sistemul învechit este invocată de experți în educație atât din România, cât și din străinătate, dar situația este una paradoxală, susține Oana Moraru. În ciuda studiilor și a metodelor moderne de predare, în ciuda participării României la testările PISA – unde suntem mereu pe ultimele locuri, și a semnalelor alarmante că lucrurile merg prost, iar copiii noștri se formează conform unor modele apuse, care nu vor fi productive în viitor și nici nu îi vor ajuta la nivel individual să funcționeze ca niște adulți echilibrați, fericiți – există și miturile naționale, pe lângă această rezistență a sistemului, a ministerului Educației și a categoriei mai largi a profesorilor.
Există aceste mituri care s-au prelungit din generație în generație, propagandistic, a spus Oana Moraru la Gândul LIVE: despre elevul olimpic român, care cumva ar fi produsul sistemului național. „Olimpici români de performanță sunt relativi puțini. Și puțină lume știe că ei nu merg pe programa de la clasă și nu sunt produsul profesorului mediu de la clasă, reacția spontană, performantă a unui program educațional. Ei sunt depistați de mici, de echipe de profesori care numai asta fac – nu predau elevilor la clasă, practic fac o pregătire paralelă cu sistemul național. Merg la olimpiade, câștigă, mai și pierd, însă olimpicii români sunt așa, un fel de paravan strălucitor, după care stăm în negare și ne ascundem. Da, știu o grămadă de copii olimpici dar nu sunt produsul sistemului național. Se pregătesc separat, în regim semi-privat, își plătesc uneori aceste grupuri de profesori. Au în spatele lor oameni luminați – cinste lor. Noi ca țară vom merge bine când media cetățenilor va avea un intelect bun.„
Mai mult, amintește invitata, acești olimpici pleacă mai departe să studieze în străinătate, unde sunt integrați într-un sistem, într-un mediu competitiv în care cresc.
Un alt mit este cel al profesorului român dăruit, cu har, susține Oana Moraru. „Avem peste tot profesori de tipul Domnul Trandafir. Poate în fiecare școală sunt doi-trei, numai că ei nu funcționează în echipă”, spune aceasta. „Nu avem sisteme de monitorizare, de decizie, de măsurare a eficienței actului didactic. Creativitatea sau harul lor nu este dat mai departe în echipa în care lucrează, asta pentru că, la nivel managerial, directorul școlii nu este preocupat de eficiența actului didactic, doar la nivel formal, și nici de formarea profesorală. Noi,ca dascăli, avem vreo două – trei examene, dar în acest timp oamenii de la catedră nu sunt monitorizați, măsurați”.
Profesor de Limbă Română și proprietar al unei instituții de învățământ preuniversitar, Oana Moraru a vorbit la Gândul LIVE despre reforma sistemului de învățământ din România, despre iluzia notei de 10 în școala românească, dar și despre modelele educaționale europene și felul în care ar putea fi ele preluate și adaptate în România.
Ce îi lipsește României ca să producă o revoluție în învățământ, dar și care sunt criteriile după care ar trebui să alegi o școală ca părinte pentru copiii tăi, aflați urmărind interviul acordat de Oana Moraru la Gândul LIVE.